CODUL VAMAL din 10 aprilie 2006(<LLNK 12006 86 10 201 0 16>LEGE nr. 86/2006)

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 19 aprilie 2006

Parlamentul României adopta prezenta lege.

TITLUL I

Dispoziţii generale

CAP. I

Domeniul de aplicare şi definiţii

ART. 1

(1) Reglementările vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.

(2) Codul vamal se aplica schimbului de mărfuri şi bunuri dintre România şi alte tari, fără a aduce atingere reglementărilor speciale prevăzute în alte domenii.

ART. 2

(1) Reglementările vamale se aplica în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în măsura în care nu exista dispoziţii contrare prevăzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

(2) Introducerea sau scoaterea din ţara a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) În punctele de trecere a frontierei de stat şi pe teritoriul tarii sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

ART. 3

(1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului roman, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitata conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei romane în materie.

(2) Teritoriul vamal al României include şi spaţiul aerian al teritoriului tarii şi al marii teritoriale.

ART. 4

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. persoana - persoana fizica sau juridică; în aceasta definitie se încadrează şi o asociaţie de persoane fizice care, deşi nu are personalitate juridică, este recunoscuta de lege;

2. persoana stabilită în România - o persoana fizica cu domiciliul ori cu resedinta în România sau o persoana juridică care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaţia de persoane prevăzută la pct. 1 cu sediul în România;

3. autoritate vamală - autoritate investită, în principal, cu aplicarea reglementărilor vamale;

4. birou vamal - unitate a autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute în reglementările vamale;

5. birou vamal de intrare - biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sa fie dirijate fără întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare, destinate analizei de risc;

6. birou vamal de import - biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, la care trebuie sa fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;

7. birou vamal de export - biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie sa fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;

8. birou vamal de ieşire - biroul vamal desemnat de autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care mărfurile trebuie sa fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc;

9. decizie - orice act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine;

10. statut vamal - statutul unei marfi ca fiind marfa românească sau străină;

11. mărfuri româneşti:

a) mărfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute în prezentul cod, care nu incorporeaza mărfuri importate din alte tari. Mărfurile obţinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considera a avea statut de marfa românească în cazurile de importanta economică specială determinate prin regulamentul vamal;

b) mărfuri importate care au fost puse în libera circulaţie;

c) mărfuri obţinute pe teritoriul vamal al României fie din mărfurile prevăzute la lit. a) şi b), fie din mărfurile prevăzute la lit. b);

12. mărfuri străine - altele decât cele definite la pct. 11; mărfurile româneşti isi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;

13. datorie vamală - obligaţia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export;

14. drepturi de import:

a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri;

b) taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

15. drepturi de export:

a) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la exportul mărfurilor;

b) taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

16. debitor - orice persoana obligată sa achite datoria vamală;

17. supraveghere vamală - orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

18. control vamal - acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corecta a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finala ale mărfurilor care circula între teritoriul vamal al României şi alte tari, inclusiv stationarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti; aceste acte pot sa includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenta şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidentelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare;

19. destinaţie vamală a mărfurilor:

a) plasarea mărfurilor sub un regim vamal;

b) introducerea mărfurilor într-o zona libera sau antrepozit liber;

c) reexportul acestora în afară teritoriului vamal al României;

d) distrugerea mărfurilor;

e) abandonarea mărfurilor în favoarea statului;

20. regim vamal:

a) punerea în libera circulaţie;

b) tranzitul;

c) antrepozitarea vamală;

d) perfecţionarea activa;

e) transformarea sub control vamal;

f) admiterea temporară;

g) perfecţionarea pasiva;

h) exportul;

21. declaraţie vamală - actul cu caracter public, prin care o persoana manifesta, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, vointa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal;

22. declarant - persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală;

23. prezentarea mărfurilor în vama - reprezintă înştiinţarea autorităţii vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamală;

24. liber de vama - acţiune prin care autoritatea vamală lasa la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vamuite în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

25. titularul regimului - persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în privinta regimului vamal;

26. titularul autorizaţiei - persoana căreia i s-a eliberat o autorizaţie;

27. risc - probabilitatea producerii, la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finala ale mărfurilor care circula între teritoriul vamal al României şi alte tari şi la stationarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti, a unui eveniment care fie:

a) impiedica aplicarea corecta a reglementărilor legale, fie

b) compromite interesele financiare ale României, fie

c) constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranta României, pentru sănătatea publica, pentru mediu sau pentru consumatori;

28. gestionarea riscurilor - determinarea sistematica a riscurilor şi punerea în practica a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activităţi de genul colectării de date şi de informaţii, analizarii şi evaluării riscurilor, recomandarii şi adoptării de măsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodică ale procesului şi ale rezultatelor sale, pe baza de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale.

CAP. II

Sistemul institutional al autorităţii vamale

SECŢIUNEA 1

Structura organizatorică a autorităţii vamale

ART. 5

(1) Activitatea autorităţii vamale se exercita prin:

a) Autoritatea Nationala a Vamilor;

b) direcţiile regionale vamale;

c) birourile vamale.

(2) În cadrul birourilor vamale se pot infiinta puncte vamale.

ART. 6

(1) Autoritatea Nationala a Vamilor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul de stat, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organizarea şi funcţionarea acesteia se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autoritatea vamală are o sigla ale carei caracteristici se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Salarizarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevăzute de lege pentru functionarii publici şi de Statutul personalului vamal.

(4) Funcţiile generale şi specifice utilizate în Autoritatea Nationala a Vamilor, în direcţiile regionale vamale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin lege.

ART. 7

(1) Direcţiile regionale vamale şi birourile vamale sunt unităţi subordonate Autorităţii Naţionale a Vamilor.

(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontiera sau închiderea celor existente se face prin hotărâre a Guvernului.

(3) Direcţiile regionale vamale, birourile vamale de interior şi punctele vamale se înfiinţează prin decizie a Autorităţii Naţionale a Vamilor.

ART. 8

Autoritatea vamală isi desfăşoară activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spaţii date în folosinta gratuita de către deţinătorii legali.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile autorităţii vamale

ART. 9

(1) Autoritatea vamală exercita, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţara.

(2) Controlul vamal se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Autorităţii Naţionale a Vamilor.

(3) În cazurile şi condiţiile prevăzute de prezentul cod şi de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua şi în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (2).

ART. 10

(1) Autoritatea vamală are dreptul sa efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţara.

(2) În cazul în care se refuza prezentarea, autoritatea vamală are dreptul sa efectueze controlul vamal din proprie initiativa, fără acordul titularului.

(3) Când exista indicii temeinice de frauda, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igiena şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată. Se considera ca exista indicii temeinice de frauda în situaţiile când agentul vamal:

a) descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor mărfuri nedeclarate sau ascunse;

b) deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a săvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale;

c) poseda date ca persoana controlată a săvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;

d) constata comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate.

(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevăzute în Codul de procedura penală.

ART. 11

(1) Autoritatea vamală, când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunsi în corpul lor, poate, pe baza consimţământului acestora, sa le supună unui examen de investigare medicală.

(2) În caz de refuz, agentul vamal solicita parchetului în a cărui raza de competenta se afla biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale.

ART. 12

(1) Personalul vamal este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are dreptul sa conducă la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încălcarea reglementărilor vamale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.

(2) Echipajele mobile ale autorităţii vamale, identificabile prin dotări şi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificării respectării reglementărilor vamale, folosind semnale formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuza sa oprească, pot fi utilizate pentru imobilizare şi alte modalităţi prevăzute de lege.

(3) În caz de infracţiuni flagrante, personalul vamal are obligaţia sa îl înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele de proba.

ART. 13

(1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuării controlului vamal în condiţiile legii, sa urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora.

(2) Comandantul sau, în absenta acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sa primească autoritatea vamală, sa o însoţească în timpul controlului şi sa îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe nava susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplica şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din ţara.

ART. 14

(1) Autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse reglementărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul tarii. Pe durata controlului şi a verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuţii în acest domeniu se pot retine, potrivit legii, de la persoanele fizice şi juridice, documente de orice natura şi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reţinerea documentelor se face pe baza unui proces-verbal.

(2) În acest scop, autoritatea vamală poate:

a) verifica, în condiţiile legii, clădiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum şi orice alte obiective;

b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificarii şi expertizarii mărfurilor;

c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încălcare a reglementărilor vamale;

d) desfasura activităţile necesare pentru gestionarea riscurilor;

e) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra schimbului de mărfuri dintre România şi alte tari, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;

f) identifica, pe baza de documente, persoanele care se afla în raza de activitate a biroului vamal, precum şi persoanele care au legatura cu mărfurile şi se afla în locurile verificate potrivit lit. a);

g) participa, în condiţiile legii, la realizarea livrărilor supravegheate;

h) coopera direct cu alte instituţii centrale romane sau cu administraţii vamale străine, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din convenţiile şi înţelegerile la care România este parte;

i) culege, prelucra şi utiliza informaţii specifice necesare pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri.

ART. 15

Pentru efectuarea controlului vamal al mărfurilor şi, când este cazul, instituţiile şi orice alte persoane au obligaţia sa pună la dispoziţie autorităţii vamale, fără plata, datele şi informaţiile pe care le deţin referitoare la acele mărfuri. Aceste date şi informaţii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.

ART. 16

(1) Organele poştale sunt obligate sa prezinte pentru control, autorităţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale.

(2) În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamală nu poate sa aducă atingere secretului corespondentei şi trimiterilor poştale.

ART. 17

(1) Autoritatea vamală isi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod.

(2) Organele de poliţie şi alte autorităţi publice ce au, potrivit legii, competente în domeniul controlului fiscal, al circulaţiei şi utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sa anunţe de îndată autoritatea vamală cea mai apropiată când constata încălcări ale reglementărilor vamale şi sa depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelor încălcări, precum şi documentele doveditoare.

ART. 18

(1) În scopul prevenirii încălcării reglementărilor vamale, se instituie o zona specială de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a marii teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fasie de 30 km în interiorul frontierei de stat.

(2) În zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală efectuează şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamală, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodată, realizează controale inopinate, urmăreşte şi identifica persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.

SECŢIUNEA a 3-a

Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

ART. 19

Autoritatea Nationala a Vamilor şi direcţiile regionale vamale exercita coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuării operaţiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniforma a reglementărilor vamale.

ART. 20

Birourile vamale efectuează operaţiunile de control şi supraveghere vamală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările vamale.

ART. 21

Autoritatea vamală comunica, în condiţiile legii, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Băncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor prevăzute de lege.

SECŢIUNEA a 4-a

Personalul vamal. Drepturi şi obligaţii

ART. 22

Personalul vamal cuprinde functionarii numiţi în funcţia publica în cadrul sistemului institutional al autorităţii vamale.

ART. 23

Condiţiile de recrutare, de numire în funcţia publica, de promovare şi evaluare, precum şi de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislaţia aplicabilă funcţionarilor publici şi personalului vamal.

ART. 24

Personalul vamal poarta, în timpul serviciului, uniforma, însemne, ecusoane distincte şi, după caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

ART. 25

(1) Personalul vamal isi exercita atribuţiile în cadrul operaţiunilor de control şi supraveghere vamală numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.

(2) Organele de poliţie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autorităţii vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin.

ART. 26

Personalul vamal, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofiţerii de poliţie.

ART. 27

(1) Personalul vamal care are dreptul de a purta şi a face uz de arma, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor şi al muniţiilor, se stabileşte de conducătorul Autorităţii Naţionale a Vamilor, cu aprobarea ministrului finanţelor publice.

(2) Condiţiile în care personalul vamal are dreptul sa detina şi sa poarte arme se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

ART. 28

Personalul vamal, indiferent de funcţia detinuta, este obligat sa păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate, precum şi a oricăror documente, date şi informaţii despre care ia cunostinta în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public.

ART. 29

Personalul vamal este obligat sa fie loial instituţiei, sa aibă o atitudine corecta şi integra, actionand cu competenta şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.

ART. 30

Autoritatea Nationala a Vamilor realizează formarea şi perfecţionarea personalului vamal prin Şcoala de Finanţe Publice şi Vama, precum şi prin programe de formare specializată în administraţia publica.

CAP. III

Dispoziţii generale privind drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementările vamale

SECŢIUNEA 1

Dreptul de reprezentare

ART. 31

(1) În condiţiile prevăzute în prezentul cod, orice persoana isi poate desemna un reprezentant în relaţia sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile prevăzute în reglementările vamale.

(2) Reprezentarea poate fi directa sau indirecta.

(3) În cazul reprezentării directe, reprezentantul acţionează în numele şi pe seama unei alte persoane.

(4) În cazul reprezentării indirecte, reprezentantul acţionează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.

(5) Reprezentantul trebuie sa fie stabilit în România, cu următoarele excepţii:

a) în cazul declarării mărfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporară;

b) în cazurile când mărfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamală sa considere justificat acest lucru.

(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vama, în condiţiile prevăzute de regulamentul vamal.

(7) Reprezentantul are obligaţia sa declare ca acţionează pentru persoana care l-a împuternicit, sa specifice dacă reprezentarea este directa sau indirecta şi sa fie investit cu putere de reprezentare.

(8) O persoana care nu declara ca acţionează în numele sau pe seama altei persoane ori care declara ca acţionează în numele sau pe seama altei persoane fără a fi imputernicita sa facă aceasta se considera ca acţionează în nume propriu şi pe contul sau.

(9) Autoritatea vamală poate cere oricărei persoane care declara ca acţionează în numele sau pe seama altei persoane sa facă dovada calităţii şi capacităţii sale de a acţiona ca reprezentant.

SECŢIUNEA a 2-a

Agenţi economici autorizaţi

ART. 32

(1) Autoritatea vamală acorda, pe baza criteriilor prevăzute în prezenta secţiune şi, dacă este necesar, după consultarea altor autorităţi competente, statutul de agent economic autorizat oricărui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiază de anumite facilităţi în ceea ce priveşte controlul vamal privind securitatea şi siguranta şi/sau de anumite simplificari prevăzute de reglementările vamale.

(2) Statutul de agent economic autorizat se acorda pe baza următoarelor criterii:

a) lipsa înregistrărilor în baza de date a autorităţii vamale, referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant;

b) un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacă este cazul, a documentelor de transport, care sa permită efectuarea controlului vamal;

c) dovada solvabilităţii financiare, dacă este cazul, şi, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzătoare de securitate şi siguranta legate de gestionarea riscurilor.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:

a) acordarea statutului de agent economic autorizat;

b) eliberarea autorizarilor pentru utilizarea simplificarilor;

c) stabilirea autorităţii vamale care acorda statutul de agent economic autorizat şi care eliberează autorizaţia prevăzută la lit. b);

d) tipul de facilitate şi limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveşte controalele vamale referitoare la securitate şi siguranta, ţinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;

e) condiţiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

SECŢIUNEA a 3-a

Decizii privind aplicarea reglementărilor vamale

ART. 33

(1) O persoana care solicita autorităţii vamale sa ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale este obligată sa furnizeze toate informaţiile şi documentele necesare acestei autorităţi pentru a se pronunţa.

(2) Decizia se adopta şi se comunica solicitantului în termenele prevăzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.

(3) Când solicitarea este formulată în scris, decizia se adopta în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primită de autoritatea vamală, şi se comunica în scris solicitantului. Termenul prevăzut poate fi depăşit când autoritatea vamală se afla în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaţie autoritatea vamală informează solicitantul, anterior expirării termenului, asupra motivelor care justifica depăşirea acestuia, precum şi cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.

(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamală în scris trebuie sa menţioneze motivele pe care se întemeiază şi sa facă trimitere la dreptul de introducere a unei acţiuni prevăzute în prezentul cod.

ART. 34

Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, deciziile autorităţii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptării.

ART. 35

(1) O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează când a fost luată pe baza unor informaţii eronate sau incomplete şi dacă solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit sa ştie ca informaţiile erau eronate sau incomplete şi aceasta decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete.

(2) Anularea se comunica de autoritatea vamală persoanei căreia i s-a adresat şi produce efecte de la data adoptării deciziei anulate.

ART. 36

(1) Prin derogare de la prevederile <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, o decizie favorabilă persoanei interesate este revocată sau modificată când, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiţii prevăzute pentru emiterea acesteia.

(2) O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată şi când persoana căreia îi este adresată nu îndeplineşte o obligaţie ce îi revine prin aceasta decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunica persoanei căreia i se adresează şi produce efecte de la data aducerii la cunostinta. În cazuri excepţionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamală poate amana data aplicării revocării sau modificării. Cazurile excepţionale se vor detalia în regulamentul vamal.

SECŢIUNEA a 4-a

Informaţii

ART. 37

(1) Persoanele interesate au dreptul sa solicite autorităţii vamale, în scris, informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată dacă aceasta nu are legatura cu o operaţiune de import sau export ce urmează a fi realizată.

(2) La cerere se anexează, dacă este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale mărfurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator.

(3) Informaţiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamală, mai ales ca rezultat al analizelor şi expertizelor efectuate asupra mărfurilor sau al returnarii acestora, cheltuielile corespunzătoare vor fi facturate solicitantului.

ART. 38

(1) Autoritatea Nationala a Vamilor emite informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisă a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) obliga autoritatea vamală în fata solicitantului numai în privinta clasificarii tarifare a mărfurilor sau pentru determinarea originii mărfurilor. Informaţiile obliga autoritatea vamală doar pentru mărfurile care sunt vamuite după data la care au fost furnizate informaţiile.

(3) Titularul informatiei tarifare obligatorii trebuie sa facă dovada ca mărfurile declarate sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie.

(4) Titularul unei informaţii obligatorii în materie de origine trebuie sa facă dovada ca mărfurile declarate şi circumstanţele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie.

ART. 39

(1) O informaţie tarifara obligatorie este valabilă pentru o perioada de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioada de 3 ani. Prin excepţie de la prevederile art. 35, informaţia obligatorie se anulează de autoritatea vamală dacă s-a bazat pe informaţii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.

(2) Informaţia tarifara obligatorie încetează sa mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări cu ale carei prevederi informaţia nu mai este conformă;

b) ca urmare a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura combinata a mărfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiţia ca titularul sa fie înştiinţat cu privire la aceasta.

(3) Informaţia obligatorie în materie de origine încetează sa mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări sau încheierii de către România a unui acord cu ale căror prevederi informaţia obligatorie nu mai este conformă;

b) când devine incompatibilă cu regulile de origine prevăzute în legislaţia în vigoare;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiţia ca titularul sa fie înştiinţat cu privire la aceasta.

(4) Dispoziţiile alin. (2) lit. a) şi b), alin. (3) lit. a) şi b) se aplica de la data intrării în vigoare a actelor menţionate, iar cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. c) de la data înştiinţării.

(5) Titularul unei informaţii obligatorii care a încetat sa mai fie valabilă conform alin. (2) lit. b) şi c) sau alin. (3) lit. b) şi c) poate sa se folosească în continuare de aceasta informaţie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum şi a altor drepturi pe o durata de 6 luni, în situaţia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpărarea sau vânzarea mărfurilor, pe baza informatiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilităţii sa se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintă un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităţilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieşte cu perioada de valabilitate a certificatului.

(6) Aplicarea dispoziţiilor cuprinse în informaţiile obligatorii are efect asupra determinării drepturilor de import sau export şi asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarării mărfurilor în vama, cu condiţia ca certificatul de import sau export sa fi fost eliberat în baza informaţiilor obligatorii.

SECŢIUNEA a 5-a

Alte dispoziţii

ART. 40

(1) Autoritatea vamală poate sa efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le considera necesare pentru a asigura aplicarea corecta a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finala a mărfurilor care circula între teritoriul vamal al României şi alte tari, precum şi stationarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti.

(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazează pe o analiza de risc ce utilizează procedee informatice în scopul de a determina şi cuantifica riscurile şi de a elabora măsurile necesare evaluării acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamală şi, dacă este cazul, a unor criterii stabilite la nivel internaţional. Pentru punerea în practica a măsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamală utilizează un sistem electronic corespunzător.

(3) Când controlul este efectuat de către alta autoritate, acesta se desfăşoară sub coordonarea autorităţii vamale şi, în măsura posibilului, în acelaşi moment şi în acelaşi loc.

(4) În cadrul controlului, autoritatea vamală şi alte autorităţi competente pot schimba între ele datele primite în legatura cu intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finala a mărfurilor care circula între teritoriul vamal al României şi alte tari, precum şi cu stationarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti, dacă este necesar în scopul diminuării riscului.

ART. 41

(1) În scopul aplicării reglementărilor vamale, orice persoana implicata direct sau indirect în operaţiunile având ca scop schimbul de mărfuri dintre România şi alte tari este obligată sa furnizeze autorităţii vamale, la cererea acesteia şi în termenul stabilit, toate documentele şi informaţiile necesare, pe orice suport, precum şi orice sprijin necesar.

(2) Informaţiile care, prin natura lor, sunt confidenţiale sau care sunt oferite pe baza de confidenţialitate impun obligaţia păstrării secretului profesional. Acestea nu se dezvaluie de către autoritatea vamală fără permisiunea expresă a persoanei sau autorităţii care le-a furnizat. Comunicarea informaţiilor este permisă când autoritatea vamală poate fi obligată sau autorizata sa facă aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinta protejării datelor personale sau în legatura cu procedurile judiciare.

ART. 42

(1) Persoanele implicate păstrează documentele menţionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculează astfel:

a) în cazul mărfurilor puse în libera circulaţie în alte împrejurări decât cele prevăzute la lit. b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârşitul anului în care sunt acceptate declaraţiile de punere în libera circulaţie sau cele de export;

b) în cazul mărfurilor puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finala, de la sfârşitul anului în care ele încetează a mai fi supuse supravegherii vamale;

c) în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârşitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;

d) în cazul mărfurilor plasate într-o zona libera sau un antrepozit liber, de la sfârşitul anului în care ele părăsesc incinta respectiva.

(2) În cazul în care, în urma efectuării unui control vamal în ceea ce priveşte o datorie vamală, se stabileşte necesitatea corectării acesteia în evidentele contabile, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte cu un an calendaristic.

ART. 43

Cursurile pieţei valutare utilizate în scopul aplicării legislaţiei vamale sunt cele stabilite şi publicate de Banca Nationala a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileşte prin regulamentul vamal.

ART. 44

Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care aplicarea reglementărilor vamale poate fi simplificata.

TITLUL II

Elemente pe baza cărora se aplica drepturile de import sau export ori celelalte măsuri prevăzute pentru schimbul internaţional de mărfuri

CAP. I

Tariful vamal şi clasificarea tarifara a mărfurilor

ART. 45

(1) Drepturile legal datorate când ia naştere o datorie vamală se determina pe baza Tarifului vamal al României.

(2) Dispoziţiile prevăzute în alte acte normative care reglementează domenii specifice schimbului de mărfuri se aplica, după caz, potrivit clasificarii tarifare a acelor mărfuri.

ART. 46

Tariful vamal al României cuprinde:

a) Nomenclatura combinata a mărfurilor;

b) orice alta nomenclatura care se bazează parţial sau integral pe Nomenclatura combinata a mărfurilor sau care adauga la aceasta orice subdiviziuni şi care este stabilită prin dispoziţii legale naţionale care reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare legate de schimbul de mărfuri;

c) taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinata a mărfurilor, precum şi cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri care rezulta din transformarea produselor agricole, dacă este cazul;

d) măsurile tarifare preferenţiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite tari sau grupuri de tari şi care stipulează acordarea tratamentului tarifar preferenţial;

e) măsurile tarifare preferenţiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite tari sau grupuri de tari;

f) măsurile tarifare care prevăd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mărfuri;

g) alte măsuri tarifare prevăzute în legislaţia României.

ART. 47

Când aplicarea măsurilor menţionate la art. 46 lit. d), e) şi f) este limitată la un anumit volum de import, aplicarea lor încetează, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.

ART. 48

(1) Clasificarea tarifara reprezintă stabilirea, pentru mărfurile respective, potrivit reglementărilor în vigoare:

a) codului tarifar din Nomenclatura combinata a mărfurilor sau a codului tarifar din orice alta nomenclatura menţionată la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar din orice alta nomenclatura care se bazează în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinata a mărfurilor ori care adauga la aceasta orice subdiviziune şi care este stabilită de dispoziţiile legale care reglementează domenii specifice cu privire la aplicarea altor măsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mărfuri.

(2) La clasificarea tarifara a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenţia internationala privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin <LLNK 11996 98 10 201 0 17>Legea nr. 98/1996.

ART. 49

(1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mărfuri, în funcţie de natura sau de destinaţia lor finala, inclusiv autorizarea efectuării operaţiunilor ce au ca obiect aceste mărfuri, este stabilit în regulamentul vamal.

(2) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicată inclusiv în cadrul unui contingent tarifar.

CAP. II

Originea mărfurilor

SECŢIUNEA 1

Originea nepreferentiala

ART. 50

La stabilirea originii nepreferentiale a mărfurilor se au în vedere următoarele criterii:

a) criteriul mărfurilor produse în întregime într-o ţara, când numai o ţara se ia în considerare la atribuirea originii;

b) criteriul transformarii substanţiale, când doua sau mai multe tari iau parte la producerea mărfurilor.

ART. 51

(1) Mărfurile originare dintr-o ţara sunt acele mărfuri obţinute în întregime sau produse în acea ţara.

(2) Prin mărfuri obţinute în întregime într-o ţara se înţelege:

a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei tari;

b) produse vegetale recoltate acolo;

c) animale vii, născute şi crescute acolo;

d) produse obţinute de la animale vii crescute acolo;

e) produse de vanatoare sau de pescuit obţinute acolo;

f) produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din afară apelor teritoriale ale unei tari de către navele înmatriculate sau înregistrate în acea ţara şi sub pavilionul acelei tari;

g) mărfuri obţinute sau produse la bordul navelor-uzina din produse menţionate la lit. f), originare din acea ţara, cu condiţia ca astfel de nave-uzina sa fie înmatriculate sau înregistrate în acea ţara şi sub pavilionul acesteia;

h) produse obţinute din solul sau din subsolul marin în afară apelor teritoriale, cu condiţia ca acea ţara sa aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) deşeuri şi produse reziduale, rezultate din operaţiuni de fabricare, precum şi articole uzate, dacă acestea au fost colectate în ţara respectiva şi sunt folosite doar pentru a recupera materia prima;

j) mărfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mărfuri menţionate la lit. a)-i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al producţiei.

(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul ţara se referă şi la marea teritorială a statului respectiv.

ART. 52

Mărfurile a căror producţie implica mai mult decât o ţara sunt considerate originare din ţara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrari substanţiale, motivate economic, într-o întreprindere echipata în acel scop şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu important al fabricaţiei.

ART. 53

(1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care exista fapte care justifica prezumţia ca unicul sau scop a fost de a se sustrage dispoziţiilor aplicabile mărfurilor dintr-o anumită ţara nu se considera ca ar conferi mărfurilor produse în acest mod originea din ţara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.

(2) Reglementările vamale sau reglementările privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sa fie prezentat ca dovada a originii nepreferentiale a mărfurilor.

(3) Autoritatea vamală poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura ca menţiunea privind originea este conformă cu reglementările vamale, chiar dacă a fost prezentat documentul ca dovada a originii mărfurilor.

SECŢIUNEA a 2-a

Originea preferentiala

ART. 54

Regulile de origine preferentiala stabilesc condiţiile de determinare a originii în vederea aplicării măsurilor tarifare preferenţiale prevăzute la art. 46 lit. d) şi e).

ART. 55

Regulile şi formalităţile necesare pentru determinarea originii preferenţiale a mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

CAP. III

Valoarea în vama a mărfurilor

ART. 56

(1) Dispoziţiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vama în scopul aplicării Tarifului vamal al României şi a măsurilor netarifare prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează domenii specifice legate de schimbul de mărfuri.

(2) Valoarea în vama reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal al României.

ART. 57

(1) Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin <LLNK 11994 133 10 201 0 18>Legea nr. 133/1994, cu modificările ulterioare.

(2) La valoarea în vama, conform prevederilor art. 1 din acordul prevăzut la alin. (1), în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ:

a) cheltuielile de transport al mărfurilor importate pana la frontiera romana;

b) cheltuielile de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;

c) costul asigurării pe parcurs extern.

(3) Cu condiţia de a fi evidenţiată separat de preţul efectiv plătit sau de plătit, nu se include în valoarea în vama valoarea dobânzilor stabilită în conformitate cu acordurile de finanţare încheiate de cumpărător cu privire la mărfurile importate, indiferent dacă finanţarea este acordată de vânzător sau de alta persoana, cu condiţia ca acordurile de finanţare sa fi fost încheiate în scris şi ca, dacă i se solicita, cumpărătorul sa poată demonstra ca:

a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la preţul declarat ca preţ efectiv plătit sau de plătit;

b) rata dobânzii pretinsa nu depăşeşte nivelul uzual pentru astfel de tranzacţii în ţara şi la momentul în care s-a acordat finanţarea.

(4) Când determinarea definitiva a valorii în vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mărfurile din vama, la cerere, cu condiţia sa constituie o garanţie în forma acceptată de autoritatea vamală.

(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă documente concludente privind determinarea valorii în vama, autoritatea vamală procedează la executarea garanţiei, operaţiunea de plasare a mărfurilor sub un regim vamal fiind considerată încheiată.

(6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vama a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor conţinând date sau instrucţiuni, precum şi pentru mărfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignaţie.

ART. 58

(1) Valoarea în vama se declara de către importator, care este obligat sa depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vama, însoţită de facturi sau de alte documente de plata a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.

(2) Declaraţia pentru valoarea în vama poate fi depusa şi prin reprezentant, în acest caz răspunderea fiind solidară.

ART. 59

Dispoziţiile prezentului capitol se aplica în mod corespunzător la determinarea valorii în vama a mărfurilor puse în libera circulaţie după ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o alta destinaţie vamală.

TITLUL III

Dispoziţii aplicabile mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României pana la stabilirea unei destinaţii vamale

CAP. I

Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României

ART. 60

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaraţii sumare, cu excepţia celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spaţiul aerian al teritoriului vamal.

(2) Declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamală poate permite ca declaraţia sumară sa fie depusa la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta sa comunice imediat sau sa pună la dispoziţie pe cale electronica informaţiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declaraţiei sumare, depunerea unei notificări şi accesul la datele din declaraţia sumară în sistemul informatic al operatorului economic.

(3) Declaraţia sumară se depune înainte ca mărfurile sa fie introduse pe teritoriul vamal al României.

(4) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul limita pana la care este depusa declaraţia sumară, înainte ca mărfurile sa fie introduse pe teritoriul vamal al României;

b) modalităţile de derogare de la termenul limita prevăzut la lit. a) şi de modificare a acestuia;

c) condiţiile în care se poate renunţa la declaraţia sumară sau în care aceasta poate fi adaptată.

ART. 61

(1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaraţiei sumare şi datele care sa conţină elementele necesare analizei de risc şi aplicării corespunzătoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea şi siguranta.

(2) Declaraţia sumară se întocmeşte prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informaţii comerciale, portuare sau de transport, cu condiţia sa conţină detaliile necesare. Autoritatea vamală poate accepta declaraţia sumară pe suport de hârtie în cazuri excepţionale, cu condiţia aplicării aceluiaşi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaraţiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.

(3) Declaraţia sumară se depune de persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal al României sau care isi asuma responsabilitatea pentru transportul lor către acest teritoriu.

(4) Declaraţia sumară poate fi depusa şi de:

a) persoana în numele căreia acţionează persoana prevăzută la alin. (3);

b) orice persoana care este în măsura sa prezinte mărfurile sau sa dispună prezentarea acestora la autoritatea vamală competenta;

c) un reprezentant al persoanei prevăzute la alin. (3) sau al celei menţionate la lit. a) sau b).

(5) Persoana prevăzută la alin. (3) şi (4) are dreptul, la cerere, sa modifice una sau mai multe date din declaraţia sumară, după depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibila după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat persoana care a depus declaraţia sumară de intenţia de a verifica mărfurile;

b) a constatat inexactitatea datelor în cauza;

c) a aprobat ridicarea mărfurilor.

ART. 62

(1) Biroul vamal de intrare poate renunţa sa solicite depunerea unei declaraţii sumare pentru mărfurile care au făcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 60 alin. (3) sau (4). În acest caz, declaraţia vamală conţine cel puţin informaţiile necesare pentru o declaraţie sumară şi, pana când aceasta este acceptată, aceasta declaraţie este echivalenta cu o declaraţie sumară. Autoritatea vamală poate aproba ca declaraţia vamală sa fie depusa la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu condiţia ca acest birou sa comunice imediat biroului vamal de intrare sau sa-i pună la dispoziţie, pe cale electronica, informaţiile necesare.

(2) Când declaraţia vamală este depusa în alt mod decât pe cale informatica, autoritatea vamală aplica aceleaşi criterii de gestionare a riscului ca şi în cazul declaraţiilor vamale depuse pe cale informatica.

ART. 63

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României se afla sub supraveghere vamală din momentul intrării lor şi pot fi supuse controlului vamal pana la stabilirea statutului lor vamal.

(2) Mărfurile străine rămân sub supraveghere vamală pana când:

a) se modifica statutul lor vamal;

b) intra într-o zona libera sau antrepozit liber;

c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.

(3) Mărfurile care beneficiază de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia lor finala, rămân sub supraveghere vamală potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul cod.

ART. 64

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fără întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instrucţiunile autorităţii vamale, astfel:

a) către biroul vamal desemnat de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;

b) spre o zona libera sau antrepozit liber, când mărfurile sunt destinate acestora.

(2) Persoana care isi asuma răspunderea pentru transportul mărfurilor, după ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordarii, devine răspunzătoare pentru respectarea obligaţiei prevăzute la alin. (1).

(3) Când o nava sau o aeronava aflată în situaţia prevăzută la alin. (1) este obligată, din motive de forta majoră sau caz fortuit, sa facă o escala sau sa staţioneze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoana care acţionează în numele acestuia este obligată sa informeze fără întârziere autoritatea vamală asupra situaţiei intervenite, aceasta stabilind măsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum şi a mărfurilor transportate de acestea.

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. a) nu inlatura aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontiera, poştal sau cel de importanta economică neglijabila, cu condiţia ca supravegherea vamală şi posibilitatea de a efectua controlul vamal sa nu fie afectate.

ART. 65

(1) Prevederile art. 64 nu se aplica mărfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseaza marea teritorială şi apele teritoriale sau spaţiul aerian al României, fără a avea ca destinaţie un port sau aeroport romanesc.

(2) În caz de forta majoră sau de caz fortuit, la schimbarea destinaţiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sa informeze imediat autoritatea vamală, inclusiv despre eventualele pierderi parţiale sau totale ale mărfurilor.

CAP. II

Prezentarea mărfurilor la vama

ART. 66

Mărfurile care intra pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care isi asuma răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu excepţia mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranziteaza, fără întrerupere, apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintă mărfurile este obligată sa menţioneze declaraţia sumară sau declaraţia vamală depusa anterior pentru aceste mărfuri.

ART. 67

Dispoziţiile art. 66 nu inlatura aplicarea reglementărilor vamale privind:

a) mărfurile transportate de călători;

b) mărfurile plasate sub un regim vamal, fără a fi prezentate la vama, în cazurile prevăzute de lege.

ART. 68

Mărfurile pot, cu acordul autorităţii vamale, sa fie examinate sau sa se preleveze mostre din acestea, la cerere, în scopul acordării unei destinaţii vamale.

CAP. III

Descărcarea mărfurilor prezentate în vama

ART. 69

(1) Mărfurile sunt descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autorităţii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.

(2) În cazul unui pericol iminent care impune descărcarea totală sau parţială a mărfurilor, operaţiunea se poate face fără acordul autorităţii vamale, care trebuie sa fie informată imediat despre aceasta situaţie.

ART. 70

(1) Autoritatea vamală poate oricând sa efectueze controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, impunând sa se procedeze la descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.

(2) Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamală.

CAP. IV

Obligaţia de a atribui o destinaţie vamală mărfurilor prezentate la vama

ART. 71

Mărfurilor străine prezentate la biroul vamal li se acorda o destinaţie aprobată de autoritatea vamală.

ART. 72

(1) Când mărfurile sunt înscrise într-o declaraţie sumară, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat sa solicite o destinaţie vamală, aprobată de vama, în termen de:

a) 45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritima;

b) 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe alta cale decât maritima.

(2) Când împrejurările o justifica, autoritatea vamală poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevăzut la alin. (1).

(3) Prelungirea termenului nu poate depăşi necesităţile reale justificate de împrejurări şi se acorda numai dacă solicitarea este depusa în cadrul termenului iniţial.

CAP. V

Depozitarea temporară a mărfurilor

ART. 73

Pana când li se atribuie o destinaţie vamală, mărfurile prezentate în vama au, din momentul prezentării, statutul de mărfuri depozitate temporar.

ART. 74

(1) Mărfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile şi în condiţiile aprobate de autoritatea vamală.

(2) Autoritatea vamală poate cere persoanei care deţine mărfurile sa constituie o garanţie care sa asigure plata drepturilor de import.

ART. 75

Mărfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în starea iniţială, fără sa se modifice aspectul tehnic şi comercial al acestora.

ART. 76

(1) Autoritatea vamală are dreptul sa ia măsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situaţia mărfurilor pentru care nu au început, în termenele menţionate la art. 72, formalităţile pentru acordarea destinaţiei vamale.

(2) Autoritatea vamală poate dispune ca, pe riscul şi pe cheltuiala persoanei care le deţine, mărfurile sa fie transferate într-un alt loc care se afla sub supraveghere vamală, pana la reglementarea situaţiei acestora.

CAP. VI

Dispoziţii aplicabile mărfurilor străine care au circulat sub un regim de tranzit

ART. 77

Dispoziţiile art. 64, cu excepţia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) şi ale art. 66-76 nu se aplica la introducerea pe teritoriul vamal al României a mărfurilor deja plasate sub regim de tranzit.

ART. 78

Pentru mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinaţia lor pe teritoriul vamal al României, şi care au fost prezentate la vama potrivit reglementărilor privind tranzitul, se aplica dispoziţiile art. 68-76.

CAP. VII

Alte dispoziţii

ART. 79

(1) Când împrejurările o impun, autoritatea vamală poate dispune, în condiţiile legii, ca mărfurile prezentate în vama sa fie distruse, informandu-l în prealabil pe deţinătorul mărfurilor despre aceasta.

(2) Costurile rezultate în urma distrugerii mărfurilor sunt suportate de către deţinătorul mărfurilor.

ART. 80

În cazul în care se constata ca mărfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu nerespectarea normelor legale sau ca au fost sustrase de sub supravegherea vamală, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de lege pentru reglementarea situaţiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii.

TITLUL IV

Destinaţia vamală

CAP. I

Introducere

ART. 81

(1) În măsura în care nu exista dispoziţii contrare, mărfurilor li se poate acorda în orice moment, în condiţiile prevăzute de lege, orice destinaţie vamală, indiferent de natura sau cantitatea lor, de ţara de origine sau provenienta, de transport ori de destinaţie.

(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdictiilor sau restrictiilor justificate din ratiuni de morala, ordine şi securitate publica, de protejare a sănătăţii şi a vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului naţional cu valoare artistică, istorica sau arheologică ori de protejare a proprietăţii industriale şi comerciale.

CAP. II

Plasarea mărfurilor sub un regim vamal

ART. 82

(1) Mărfurile destinate plasarii sub un regim vamal trebuie sa facă obiectul unei declaraţii pentru acel regim vamal.

(2) Mărfurile româneşti declarate pentru regimul de export, perfecţionare pasiva, tranzit sau antrepozitare vamală sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declaraţiei vamale pana la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraţia vamală este invalidata.

ART. 83

(1) În funcţie de felul mărfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Nationala a Vamilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale sa fie competente sa procedeze la efectuarea controlului vamal şi la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Decizia Autorităţii Naţionale a Vamilor se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 84

Declaraţia vamală se face:

a) fie în scris;

b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală;

c) fie printr-o declaraţie verbală sau orice alta acţiune prin care deţinătorul mărfurilor isi manifesta vointa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile şi condiţiile prevăzute în regulamentul vamal.

CAP. III

Declaraţia în scris. Procedura normală

ART. 85

(1) Declaraţia în scris se face pe un formular corespunzător modelului oficial prevăzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamală. Aceasta se semnează de titularul operaţiunii sau de reprezentantul sau şi conţine datele necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declara mărfurile.

(2) Declaraţia este însoţită de toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declara mărfurile.

ART. 86

Declaraţia care respecta condiţiile prevăzute la art. 85 este acceptată imediat de către autoritatea vamală, cu condiţia ca mărfurile la care se referă sa fie prezentate biroului vamal. Aceasta declaraţie se înregistrează în registrul de evidenta a biroului vamal.

ART. 87

(1) Declaraţia vamală, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 31 şi 32, poate fi facuta de orice persoana care este în măsura sa prezinte mărfurile în cauza sau sa facă posibila prezentarea acestora autorităţii vamale competente, împreună cu toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care se declara mărfurile. Când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia se face de acea persoana sau în numele acesteia.

(2) Declarantul trebuie sa fie o persoana stabilită în România. Condiţia privind stabilirea în România nu se aplica persoanelor care:

a) întocmesc o declaraţie de tranzit sau de admitere temporară;

b) declara mărfuri ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamală sa considere acest lucru justificat.

ART. 88

(1) Declarantul are dreptul, la cerere, sa rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaraţia depusa şi acceptată de autoritatea vamală. Rectificarea nu poate face referire la alte mărfuri decât cele care au făcut obiectul declaraţiei iniţiale.

(2) Rectificarea nu poate fi permisă când cererea a fost prezentată după ce autoritatea vamală fie:

a) a informat declarantul ca intenţionează sa efectueze controlul fizic al mărfurilor, fie

b) a constatat inexactitatea datelor în cauza, fie

c) a acordat liberul de vama.

ART. 89

(1) La cererea declarantului, autoritatea vamală invalideaza o declaraţie deja acceptată când declarantul furnizează dovezi ca marfa a fost declarata eronat pentru regimul vamal corespunzător acestei declaraţii sau când, ca urmare a unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată.

(2) Când cererea de invalidare a declaraţiei este prezentată după ce autoritatea vamală a informat declarantul asupra intentiei de a efectua controlul fizic al mărfurilor, aceasta poate fi luată în considerare numai după ce controlul fizic a fost finalizat.

(3) Cazurile în care o declaraţie poate fi invalidata după acordarea liberului de vama se stabilesc prin regulamentul vamal.

(4) Invalidarea declaraţiei nu inlatura răspunderea contravenţională sau penală a declarantului.

ART. 90

(1) După acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamală poate proceda la controlul documentar al acesteia şi al documentelor insotitoare şi poate cere declarantului sa prezinte şi alte documente necesare verificării exactitatii elementelor înscrise în declaraţie.

(2) Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrării ei şi determina stabilirea şi aplicarea tuturor dispoziţiilor privind regimul vamal.

(3) Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amanuntite.

ART. 91

(1) Transportul mărfurilor la locul controlului fizic sau, după caz, unde urmează sa fie prelevate probe, precum şi toate manipularile necesare acestor operaţiuni sunt efectuate de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operaţiuni cad în sarcina declarantului.

(2) Declarantul are dreptul sa asiste la controlul fizic al mărfurilor, precum şi, după caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamală considera necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat sa prezinte mărfurile pentru control, sa le manipuleze şi dezambaleze, sa le reambaleze, precum şi sa asigure condiţii pentru prelevarea probelor.

(3) Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, fără ca autoritatea vamală sa fie pasibila de plata sau orice compensaţii pentru cantităţile prelevate. Autoritatea vamală suporta costurile analizei când aceasta se efectuează în laboratoarele proprii.

ART. 92

(1) Dacă controlul fizic se executa parţial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru intreaga partida de marfa înscrisă în declaraţia vamală. Declarantul vamal are dreptul sa ceara efectuarea unui control suplimentar al mărfurilor când considera ca rezultatul controlului parţial nu este concludent.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaraţie cuprinde doua sau mai multe articole, datele de referinta pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separată.

ART. 93

(1) Rezultatele verificării declaraţiei constituie baza aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(2) Când declaraţia nu este verificata şi nu se efectuează controlul fizic, dispoziţiile menţionate la alin. (1) se aplica pe baza datelor de referinta cuprinse în declaraţie.

ART. 94

(1) Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau sigilare a mărfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se afla mărfurile, când este necesară identificarea mărfurilor pentru a se asigura respectarea condiţiilor care reglementează regimul vamal.

(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi inlaturate decât de autoritatea vamală ori cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forta majoră, când operaţiunea este necesară pentru a salva integritatea mărfurilor ori a mijloacelor de transport. În aceasta situaţie, autoritatea vamală este instiintata imediat, justificandu-se prin orice mijloc de proba măsura luată.

ART. 95

(1) Când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv şi mărfurile nu sunt supuse unor măsuri de prohibitie sau restrictie, fără a aduce atingere alin. (2) şi (3) şi fără a se naşte o datorie vamală, autoritatea vamală acorda liberul de vama pentru mărfuri imediat ce datele de referinta din declaraţie au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplica şi când verificările nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil şi prezenta mărfurilor în vederea acestor verificări nu mai este necesară.

(2) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale conduce la naşterea unei datorii vamale pentru mărfurile cuprinse în acea declaraţie, liberul de vama se acorda numai dacă cuantumul datoriei vamale a fost plătit sau garantat. Aceasta dispoziţie nu se aplica pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import în condiţiile prevăzute la alin. (3).

(3) Dacă, potrivit dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autoritatea vamală solicita constituirea unei garanţii, liberul de vama pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanţii.

(4) Liberul de vama se acorda în acelaşi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaraţie cuprinde doua sau mai multe articole, datele de referinta aferente fiecărui articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separată.

ART. 96

(1) Autoritatea vamală poate lua orice măsuri necesare, inclusiv confiscarea şi valorificarea mărfurilor, în cazul în care acestea, după acordarea liberului de vama, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vama pentru ca fie:

a) nu a fost posibila, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autoritatea vamală, fie

b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile sa poată fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie

c) plata sau garanţia drepturilor de import ori export, după caz, nu a fost efectuată sau constituită în cadrul termenului legal, fie

d) sunt supuse unor prohibiţii sau restrictii cu privire la mărfurile respective.

(2) Cazurile, termenele şi condiţiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevăzute în regulamentul vamal.

CAP. IV

Declaraţia în scris. Procedura simplificata

ART. 97

(1) Autoritatea vamală poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea şi declararea mărfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin regulamentul vamal.

(2) Procedura simplificata permite:

a) ca declaraţia sa nu cuprindă toate datele de referinta prevăzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menţionate la art. 85 alin. (2) sa nu fie anexate la declaraţie;

b) depunerea în locul declaraţiei prevăzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoţit de o cerere de plasare a mărfurilor sub regimul vamal în cauza;

c) ca declararea mărfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauza sa se efectueze prin înscrierea acestora în evidente; în acest caz, autoritatea vamală poate permite declarantului sa nu prezinte mărfurile la biroul vamal.

(3) Declaraţia simplificata, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidente trebuie sa conţină cel puţin datele necesare identificarii mărfurilor. Înscrierea în evidente trebuie sa cuprindă şi data la care aceasta se realizează.

(4) Cu excepţia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie sa depună o declaraţie suplimentară care poate fi de natura globală, periodică sau recapitulativa.

(5) Declaraţiile suplimentare, împreună cu cele simplificate menţionate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptării declaraţiilor simplificate; înscrierea în evidente are aceeaşi valoare juridică cu acceptarea declaraţiei menţionate la art. 85.

(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevăzute în regulamentul vamal.

CAP. V

Alte declaraţii

ART. 98

Când declaraţia vamală este întocmită în modalităţile prevăzute la art. 84 lit. b) şi c), prevederile art. 85-97 se aplica în mod corespunzător.

ART. 99

În cazul în care declaraţia vamală este întocmită conform art. 84 lit. b), autoritatea vamală poate permite ca documentele care trebuie sa o însoţească sa nu fie depuse împreună cu declaraţia. În aceasta situaţie documentele se păstrează la dispoziţia autorităţii vamale.

CAP. VI

Controlul ulterior al declaraţiilor

ART. 100

(1) Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa modifice declaraţia vamală.

(2) În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală verifica orice documente, registre şi evidente referitoare la mărfurile vamuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legatura cu aceste mărfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operaţiunile menţionate sau al oricărei alte persoane care se afla în posesia acestor acte ori deţine informaţii în legatura cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai exista.

(3) Când după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior rezulta ca dispoziţiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile elemente de care dispune.

(4) Autoritatea vamală stabileşte modelul documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestuia.

(5) În cazul în care se constata ca a luat naştere o datorie vamală sau ca au fost sume plătite în plus, autoritatea vamală ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea dispoziţiilor legale.

(6) În cadrul controlului ulterior al declaraţiilor, autoritatea vamală stabileşte potrivit alin. (3) şi diferenţele în plus sau în minus privind alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, luând măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Diferenţele în plus privind aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează.

(7) Când încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată sa aplice sancţiunile contravenţionale sau sa sesizeze organele de urmărire penală.

(8) Declaraţia vamală acceptată şi înregistrată, precum şi documentul prevăzut la alin. (4) constituie titlu de creanta.

TITLUL V

Regimuri vamale

CAP. I

Punerea în libera circulaţie

ART. 101

(1) Punerea în libera circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti.

(2) Punerea în libera circulaţie atrage aplicarea măsurilor de politica comercială şi îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum şi încasarea oricăror drepturi legal datorate.

ART. 102

(1) Prin excepţie de la art. 90 alin. (2), în situaţia în care ulterior înregistrării declaraţiei vamale, pana la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autorităţii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica în cazul în care nu a fost posibila acordarea liberului de vama din motive imputabile declarantului.

ART. 103

Când un transport este format din mărfuri cu incadrari tarifare diferite, iar operaţiunile de clasificare tarifara şi de completare a declaraţiei vamale ar presupune un efort suplimentar şi cheltuieli disproportionate fata de drepturile de import care se percep, autoritatea vamală poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import sa fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificarii tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxa vamală de import.

ART. 104

(1) Mărfurile puse în libera circulaţie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finala, rămân sub supraveghere vamală pana când condiţiile pentru acordarea tratamentului favorabil încetează a mai fi aplicabile, precum şi în cazurile în care mărfurile sunt exportate sau distruse. Supravegherea vamală se încheie şi când mărfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu condiţia achitării taxelor datorate la punerea în libera circulaţie.

(2) Drepturile şi obligaţiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în condiţiile prevăzute de autoritatea vamală, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru a beneficia de regimul în cauza.

(3) Dispoziţiile art. 110 şi 112 se aplica în mod corespunzător mărfurilor prevăzute la alin. (1).

ART. 105

Titularii punerii în libera circulaţie a mărfurilor destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior acordării liberului de vama, schimba utilizarea mărfii, sunt obligaţi sa înştiinţeze în prealabil autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.

ART. 106

(1) Mărfurile puse în libera circulaţie isi pierd statutul vamal de mărfuri româneşti când declaraţia de punere în libera circulaţie este invalidata după acordarea liberului de vama.

(2) Mărfurile puse în libera circulaţie isi pierd statutul vamal de mărfuri româneşti şi când drepturile de import sunt rambursate sau remise:

a) în cadrul regimului de perfecţionare activa sub forma sistemului cu rambursare;

b) în cazul mărfurilor defecte sau al celor care nu respecta prevederile contractuale;

c) în situaţiile prevăzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusă condiţiei ca mărfurile sa fie exportate sau reexportate ori sa li se atribuie o destinaţie vamală aprobată în condiţiile prevăzute de regulamentul vamal.

CAP. II

Regimuri suspensive şi regimuri vamale economice

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

ART. 107

(1) Sintagma regim suspensiv se utilizează, în cazul mărfurilor străine, pentru următoarele regimuri:

a) tranzit;

b) antrepozitare vamală;

c) perfecţionare activa sub forma unui sistem cu suspendare;

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporară.

(2) Sintagma regim vamal economic se utilizează pentru următoarele regimuri:

a) antrepozitare vamală;

b) perfecţionare activa;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară;

e) perfecţionare pasiva.

(3) Prin mărfuri de import se înţelege mărfurile plasate sub un regim suspensiv, precum şi mărfurile care, în cadrul regimului de perfecţionare activa în sistem cu rambursare, au făcut obiectul formalităţilor de punere în libera circulaţie şi al formalităţilor prevăzute la art. 145.

(4) Prin mărfuri în aceeaşi stare se înţelege mărfurile de import care, în regimul de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operaţiune de perfecţionare sau de transformare.

ART. 108

(1) Utilizarea unui regim vamal economic este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală.

(2) Autorizaţia se acorda persoanelor care asigura toate condiţiile necesare pentru efectuarea corecta a operaţiunilor şi când autoritatea vamală poate asigura supravegherea şi controlul regimului fără a mai trebui sa introducă măsuri administrative disproportionate fata de necesităţile economice respective.

(3) Condiţiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizaţie.

(4) Titularul autorizaţiei este obligat sa informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizaţiei care pot influenta menţinerea acesteia sau condiţiile de utilizare a acesteia.

ART. 109

Orice produse sau mărfuri obţinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv se considera ca fiind plasate sub incidenta aceluiaşi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.

ART. 110

(1) Autoritatea vamală poate conditiona plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garanţii care sa asigure plata datoriei vamale care s-ar naşte pentru aceste mărfuri.

(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevăzute dispoziţii speciale privind constituirea unei garanţii în cadrul unui anumit regim suspensiv.

ART. 111

(1) Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obţinute sub acest regim primesc o noua destinaţie vamală admisă.

(2) Autoritatea vamală ia toate măsurile necesare pentru a reglementa situaţia mărfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în condiţiile prevăzute.

ART. 112

Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în condiţiile prevăzute de autoritatea vamală, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru a beneficia de regimul în cauza.

SECŢIUNEA a 2-a

Tranzitul

ART. 113

(1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:

a) mărfurilor străine, fără ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială;

b) mărfurilor româneşti, în cazurile şi în condiţiile prevăzute în reglementări specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiază de măsuri speciale de export sa eludeze sau sa beneficieze nejustificat de aceste măsuri.

(2) Transportul menţionat la alin. (1) se efectuează în următoarele modalităţi:

a) conform regimului de tranzit;

b) în baza unui carnet TIR - Convenţia TIR - Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit <LLNK 11979 420 30 801 0 23>Decretului nr. 420/1979;

c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit - Convenţia privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificată de România prin <LLNK 12002 395 10 201 0 18>Legea nr. 395/2002;

d) în baza altor norme prevăzute prin acorduri sau convenţii internaţionale la care România este parte;

e) prin posta, inclusiv colet poştal.

(3) Regimul de tranzit nu inlatura aplicarea dispoziţiilor specifice aplicabile transportului mărfurilor plasate într-un regim vamal economic.

ART. 114

(1) Regimul de tranzit se încheie şi obligaţiile titularului se considera îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim şi documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinaţie, în concordanta cu dispoziţiile regimului.

(2) Autoritatea vamală descarca regimul de tranzit când este în măsura sa stabilească, pe baza comparării datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinaţie, ca regimul s-a încheiat în mod corect.

ART. 115

(1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit şi răspunde pentru:

a) prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinaţie în termenul prevăzut şi cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare şi sigilare adoptate de autoritatea vamală;

b) respectarea dispoziţiilor referitoare la regimul de tranzit.

(2) Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care accepta mărfurile ştiind ca acestea circula în regim de tranzit răspunde solidar pentru respectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a).

ART. 116

(1) Principalul obligat furnizează garanţia pentru asigurarea plăţii datoriei vamale pentru mărfurile tranzitate.

(2) Garanţia poate fi:

a) garanţie izolata, care acoperă o singura operaţiune de tranzit;

b) garanţie globală, care acoperă mai multe operaţiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamală sa folosească aceasta garanţie.

(3) Autorizaţia menţionată la alin. (2) lit. b) se acorda numai persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-şi achită obligaţiile legate de acest regim;

c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementările vamale ori fiscale.

(4) Autoritatea vamală poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garanţii globale de o valoare redusă sau o dispensa de la garantare. Criteriile suplimentare pentru aceasta aprobare includ:

a) folosirea corecta a procedurii de tranzit într-o perioada data;

b) cooperarea cu autoritatea vamală;

c) în cazul dispensei de la garantare, o situaţie financiară buna care sa le permită îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauza.

(5) Normele pentru acordarea autorizaţiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(6) Dispensa de la garantare prevăzută la alin. (4) nu se acorda pentru operaţiunile de tranzit al mărfurilor care implica un risc ridicat de frauda. Criteriile de stabilire a riscurilor de frauda sunt prevăzute în regulamentul vamal.

(7) Utilizarea garanţiei globale de o valoare redusă poate fi temporar interzisă de autoritatea vamală, ca măsura exceptionala în împrejurări speciale.

(8) Garanţia globală poate fi temporar interzisă de către autoritatea vamală pentru mărfurile care, prin utilizarea garanţiei globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude.

ART. 117

(1) Cu excepţia situaţiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garanţie pentru:

a) transportul aerian;

b) transportul pe cai navigabile interioare deschise traficului internaţional;

c) transportul prin conducte;

d) transportul efectuat de companiile de cale ferată din România.

(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garanţie pentru transportul naval, altul decât cel menţionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 118

(1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.

(2) Autoritatea vamală poate stabili proceduri simplificate care se aplica anumitor tipuri de transport de mărfuri sau pentru mărfuri care nu părăsesc teritoriul vamal al României.

SECŢIUNEA a 3-a

Antrepozitarea vamală

ART. 119

(1) Regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:

a) mărfurilor străine, fără ca ele sa fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială;

b) mărfurilor româneşti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasarii lor într-un antrepozit vamal, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

(2) Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autoritatea vamală şi aflat sub supravegherea acesteia, unde mărfurile pot fi depozitate în condiţiile prevăzute.

(3) Cazurile în care mărfurile prevăzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamală fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.

ART. 120

(1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul public reprezintă antrepozitul vamal disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.

(3) Antrepozitul privat reprezintă antrepozitul vamal rezervat depozitarii mărfurilor de către deţinătorul antrepozitului.

(4) Deţinătorul antrepozitului este persoana autorizata sa gestioneze antrepozitul vamal.

(5) Antrepozitarul este persoana obligată prin declaraţia de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau persoana căreia i se transfera drepturile şi obligaţiile unei astfel de persoane.

ART. 121

(1) Gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală. Aceasta autorizaţie nu este necesară în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuată de autoritatea vamală.

(2) Persoana care doreşte sa gestioneze un antrepozit vamal întocmeşte o cerere scrisă care sa conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei şi sa dovedească faptul ca exista o ratiune economică pentru depozitare. Autorizaţia prevede condiţiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.

(3) Autorizaţia se acorda numai persoanelor stabilite în România.

ART. 122

Deţinătorul antrepozitului vamal are, fata de autoritatea vamală, următoarele raspunderi:

a) sa asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât sa nu fie posibila sustragerea acestora de sub controlul vamal;

b) sa îndeplinească obligaţiile ce decurg din depozitarea mărfurilor aflate în regim de antrepozitare vamală;

c) sa respecte condiţiile stabilite în autorizaţie.

ART. 123

Prin excepţie de la prevederile art. 122, când autorizaţia priveşte un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca răspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) sa revină exclusiv antrepozitarului. Antrepozitarul este permanent răspunzător de îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală.

ART. 124

Drepturile şi obligaţiile unui deţinător de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autorităţii vamale.

ART. 125

Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 110, autoritatea vamală poate cere deţinătorului de antrepozit sa ofere o garanţie în legatura cu răspunderile specificate la art. 122.

ART. 126

(1) Autoritatea vamală îl desemnează pe deţinătorul de antrepozit sau, după caz, pe antrepozitar sa ţină o evidenta operativă, în forma aprobată de autoritatea vamală, a tuturor mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Desemnarea unei persoane pentru ţinerea evidentei operative a mărfurilor nu este necesară în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamală.

(2) Înscrierea în evidenta operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în antrepozit.

(3) Dacă sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea ţinerii de evidente operative ale mărfurilor când răspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mărfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaraţii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).

ART. 127

(1) Când exista o necesitate economică, iar supravegherea vamală nu este influentata nefavorabil de aceasta, autoritatea vamală poate aproba ca:

a) mărfurile româneşti, altele decât cele prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), sa fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mărfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamală;

b) mărfurile străine sa fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de perfecţionare activa;

c) mărfurile străine sa fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.

(2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare şi nu al regimului de antrepozitare vamală.

(3) Formalităţile la care se poate renunţa într-un antrepozit vamal pentru mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile menţionate la alin. (1) sa fie înscrise în evidenta operativă prevăzută la art. 126.

ART. 128

(1) Mărfurile pot rămâne în regim de antrepozitare vamală pe timp nelimitat. În cazuri excepţionale, autoritatea vamală poate stabili un termen pana la care antrepozitarul trebuie sa atribuie mărfurilor o noua destinaţie vamală.

(2) Pentru anumite mărfuri menţionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolă, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.

ART. 129

(1) Mărfurile de import pot face obiectul manipularilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregati pentru distribuţie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mărfuri, autoritatea vamală poate alcătui o lista a cazurilor în care aceste manipulari sunt interzise pentru mărfurile care fac obiectul politicii agricole.

(2) Mărfurile româneşti menţionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamală şi care sunt cuprinse în politica agricolă, pot fi supuse doar manipularilor prevăzute în mod expres pentru asemenea mărfuri.

(3) Manipularile prevăzute la alin. (1) şi (2) se autorizeaza în prealabil de autoritatea vamală, care fixează condiţiile în care acestea pot avea loc.

(4) Formele de manipulare prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 130

(1) În cazuri justificate, mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobării prealabile a autorităţii vamale, care stabileşte condiţiile în care poate avea loc.

(2) Când sunt în afară antrepozitului vamal, mărfurile pot fi supuse manipularilor prevăzute la art. 129.

ART. 131

Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală sa fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.

ART. 132

(1) Când se naşte o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vama se bazează pe un preţ efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare şi de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vama, cu condiţia ca acestea sa fie evidentiate distinct fata de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.

(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipularilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vama şi cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data naşterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulari. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la aceasta dispoziţie.

(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în libera circulaţie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vama şi cantitatea ce trebuie luate în considerare la data naşterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispoziţiile cuprinse în prezentul alineat se aplica numai cu condiţia ca aceste elemente sa fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală şi dacă declarantul nu solicita ca aceste elemente sa fie determinate la momentul naşterii datoriei vamale, fără sa contravina controlului ulterior prevăzut la art. 100.

ART. 133

Mărfurile româneşti prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolă şi sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie sa fie exportate sau sa primească o alta destinaţie, stabilită prin reglementările menţionate la acel articol.

SECŢIUNEA a 4-a

Perfecţionarea activa

ART. 134

(1) Regimul de perfecţionare activa permite ca următoarele mărfuri sa fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operaţiuni de perfecţionare:

a) mărfurile străine destinate reexportului în afară teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri sa fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială;

b) mărfurile puse în libera circulaţie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri, dacă sunt exportate în afară teritoriului vamal al României sub forma de produse compensatoare.

(2) Prin sistem cu suspendare se înţelege regimul de perfecţionare activa prevăzut la alin. (1) lit. a).

(3) Prin sistem cu rambursare se înţelege regimul de perfecţionare activa prevăzut la alin. (1) lit. b).

(4) Prin operaţiuni de perfecţionare se înţelege:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor;

d) utilizarea anumitor mărfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă dispar total sau parţial în cursul folosirii lor.

(5) Prin produse compensatoare se înţelege toate produsele care rezulta din operaţiuni de perfecţionare.

(6) Prin mărfuri echivalente se înţelege mărfurile româneşti care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

(7) Prin rata de randament se înţelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute din perfecţionarea unor cantităţi determinate de mărfuri de import.

ART. 135

(1) Mărfurile echivalente trebuie sa fie de aceeaşi calitate şi sa aibă aceleaşi caracteristici ca mărfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mărfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mărfurile de import.

(2) Autoritatea vamală permite ca:

a) produsele compensatoare sa fie obţinute din mărfuri echivalente;

b) produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente sa fie exportate din România înainte de a importa mărfurile de import.

(3) Când se aplica dispoziţiile alin. (2), mărfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mărfuri echivalente, iar mărfurile echivalente ca mărfuri de import.

(4) Când se aplica alin. (2) lit. b) şi produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacă nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operaţiuni de perfecţionare activa, titularul autorizaţiei trebuie sa constituie o garanţie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mărfurilor nu se efectuează în termenul prevăzut.

(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta măsuri destinate sa interzică, sa limiteze sau sa faciliteze operaţiunile efectuate în temeiul alin. (2).

ART. 136

Autorizaţia de perfecţionare activa este emisă la cererea persoanei care efectuează operaţiunile de perfecţionare sau care se ocupa de efectuarea lor.

ART. 137

Autorizaţia de perfecţionare activa se acorda numai:

a) persoanelor stabilite în România. Autorizaţia se poate acorda şi persoanelor stabilite în afară României pentru importurile de natura necomercială;

b) când, fără sa aducă atingere utilizării mărfurilor menţionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menţionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru mărfurile echivalente;

c) când regimul de perfecţionare activa poate contribui la crearea unor condiţii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiţia ca interesele esenţiale ale producătorilor romani sa nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care condiţiile economice se considera îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 138

(1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie sa fie exportate sau reexportate ori sa li se atribuie o alta destinaţie vamală. Acest termen trebuie sa ţină seama de durata necesară pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare şi de livrare a produselor compensatoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regimul de perfecţionare activa. Autoritatea vamală poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizaţiei. Din ratiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru sa se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.

(3) Când se aplica prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamală stabileşte termenul în care mărfurile străine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

(4) Autoritatea vamală poate sa prevadă termene specifice în cazul unor operaţiuni de perfecţionare sau pentru anumite mărfuri de import.

ART. 139

(1) Autoritatea vamală stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusă de titularul operaţiunii pe baza condiţiilor reale în care se efectuează sau urmează sa se efectueze operaţiunea de perfecţionare.

(2) În cazuri justificate, pentru operaţiuni de perfecţionare activa care se efectuează uzual în condiţii tehnice bine definite, cu mărfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezulta produse compensatoare de o calitate uniforma, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o rata de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute şi determinate în prealabil de titularul operaţiunii.

ART. 140

Cazurile şi condiţiile în care mărfurile aflate în aceeaşi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în libera circulaţie se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 141

(1) În cazul naşterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determina pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de plasare a acestor mărfuri sub regim de perfecţionare activa.

(2) Dacă în momentul menţionat la alin. (1) mărfurile de import îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferenţial în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferenţial prevăzut pentru mărfuri identice în momentul acceptării declaraţiei vamale de punere în libera circulaţie.

ART. 142

Prin excepţie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:

a) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare, când sunt puse în libera circulaţie şi se regăsesc în lista prevăzută de regulamentul vamal, în măsura în care ele sunt proporţionale cu partea exportata a produselor compensatoare neincluse pe aceasta lista. Titularul autorizaţiei are însă dreptul sa solicite ca taxarea pentru acele produse sa fie efectuată în condiţiile menţionate la art. 141;

b) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare când sunt supuse taxarii stabilite prin politica agricolă şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în regulamentul vamal;

c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementările aplicabile regimului vamal în cauza sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zona libera ori antrepozit liber. Titularul autorizaţiei are însă dreptul sa solicite ca taxarea sa fie efectuată potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinaţie vamală, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute sa fie cel puţin egal cu cel calculat conform art. 141;

d) pot fi supuse reglementărilor privind stabilirea drepturilor prevăzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mărfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;

e) beneficiază de tratament tarifar favorabil în funcţie de destinaţia lor finala, când acest tratament este prevăzut pentru mărfuri identice importate;

f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevăzută, prin lege, pentru mărfuri identice importate.

ART. 143

(1) Produsele compensatoare ori mărfurile aflate în aceeaşi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau parţial, în scopul perfecţionării complementare efectuate în afară teritoriului vamal al României, cu condiţia obţinerii unei autorizaţii şi cu respectarea prevederilor privind regimul de perfecţionare pasiva.

(2) Când ia naştere o datorie vamală privind produsele reimportate, autoritatea vamală încasează:

a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare menţionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 şi 142;

b) drepturile de import pentru produsele reimportate după perfecţionare în afară teritoriului vamal al României, al căror cuantum se calculează în conformitate cu dispoziţiile privind regimul de perfecţionare pasiva în aceleaşi condiţii care s-ar aplica dacă produsele exportate sub acest din urma regim ar fi fost puse în libera circulaţie înainte ca acest export sa aibă loc.

ART. 144

(1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie:

a) mărfurile de import sunt supuse unor restrictii cantitative la import;

b) mărfurile de import beneficiază de o măsura tarifara în cadrul contingentelor;

c) pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licenţe de import sau export ori a unui certificat prevăzut de reglementările privind politica agricolă;

d) a fost stabilită o restituire la export sau o taxa la export pentru produsele compensatoare.

(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisă nici în cazul în care, în momentul acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesita prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxa la export pentru acestea.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) şi (2).

ART. 145

(1) În declaraţia de punere în libera circulaţie trebuie sa se indice faptul ca se utilizează sistemul de rambursare şi sa fie furnizate datele de referinta ale autorizaţiei.

(2) La cererea autorităţii vamale, autorizaţia menţionată la alin. (1) se anexează la declaraţia de punere în libera circulaţie.

ART. 146

În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplica dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) şi (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 şi art. 142 lit. b) şi d), precum şi art. 149.

ART. 147

(1) Titularul autorizaţiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerinţele autorităţii vamale, ca mărfurile de import puse în libera circulaţie în cadrul sistemului cu rambursare sub forma de produse compensatoare sau mărfuri în aceeaşi stare au fost:

a) fie exportate;

b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamală, regimul de admitere temporară sau regimul de perfecţionare activa în sistem cu suspendare sau într-o zona libera sau antrepozit liber.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) se aplica în cazul în care au fost îndeplinite toate condiţiile de utilizare a regimului.

(3) În scopul atribuirii unei destinaţii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în aceeaşi stare sunt considerate mărfuri străine.

(4) Termenul în care trebuie sa se depună cererea de rambursare se stabileşte prin regulamentul vamal.

(5) Când produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zona libera sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în libera circulaţie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se considera a constitui cuantumul datoriei vamale.

(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplica în mod corespunzător.

ART. 148

Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se considera ca export, în sensul art. 147, cu excepţia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevăzută.

ART. 149

Regimul de perfecţionare activa în sistemul cu suspendare se aplica şi pentru ca produsele compensatoare sa beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadrează produsele identice obţinute din mărfuri româneşti în locul mărfurilor de import.

SECŢIUNEA a 5-a

Transformarea sub control vamal

ART. 150

Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine sa fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni care le modifica natura sau starea, fără sa fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială. Regimul permite punerea lor în libera circulaţie cu plata drepturilor de import datorate pentru mărfurile rezultate din operaţiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.

ART. 151

Cazurile şi condiţiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 152

Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acorda la cererea persoanei care efectuează transformarea sau care se ocupa de efectuarea acesteia.

ART. 153

Autorizaţia pentru transformare sub control vamal se acorda numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

c) când natura sau starea mărfurilor din momentul plasarii lor sub regim nu mai poate fi reconstituita economic după transformare;

d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecinta eludarea efectelor reglementărilor privind originea şi a restrictiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate;

e) când sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul sa ajute la crearea sau menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în România, fără sa aducă atingere în mod vadit intereselor economice ale producătorilor nationali de mărfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste condiţii economice se considera îndeplinite.

ART. 154

Dispoziţiile art. 138 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 139 se aplica în mod corespunzător.

ART. 155

Când ia naştere o datorie vamală pentru mărfurile aflate în aceeaşi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în autorizaţie, cuantumul acestei datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.

ART. 156

(1) În cazurile în care mărfurile de import indeplineau condiţiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferenţial când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal şi când acest tratament tarifar preferenţial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în libera circulaţie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferenţial respectiv.

(2) Dacă tratamentul tarifar preferenţial menţionat la alin. (1) este prevăzut pentru mărfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei menţionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusă condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial sa fie aplicabil mărfurilor de import în momentul acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie. În acest caz, cantităţii de mărfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în libera circulaţie i se aplica contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie şi nu se procedează la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.

SECŢIUNEA a 6-a

Admiterea temporară

ART. 157

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totală sau parţială de drepturi de import şi fără a fi supuse măsurilor de politica comercială, a mărfurilor străine destinate reexportului, fără sa fi suferit vreo modificare în afară deprecierii normale datorate utilizării lor.

ART. 158

Autorizaţia de admitere temporară se acorda la cererea persoanei care utilizează mărfurile sau care se ocupa ca acestea sa fie utilizate.

ART. 159

Autoritatea vamală refuza acordarea regimului de admitere temporară când este imposibil sa se asigure identificarea mărfurilor de import. Autoritatea vamală poate însă autoriza utilizarea regimului de admitere temporară fără asigurarea identificarii mărfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operaţiunilor de îndeplinit, absenta măsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivă a regimului.

ART. 160

(1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în care mărfurile de import trebuie sa fie reexportate sau sa li se dea o alta destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie sa fie suficient pentru ca obiectivul utilizării autorizate sa fie atins.

(2) Termenul maxim în care mărfurile pot rămâne în regimul de admitere temporară este de 24 de luni. Autoritatea vamală poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauza.

(3) Autoritatea vamală poate, numai în împrejurări excepţionale, la cererea persoanei în cauza şi în limite rationale, sa prelungească termenul prevăzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizata.

ART. 161

Cazurile şi condiţiile speciale în care regimul de admitere temporară poate fi utilizat cu exonerare totală de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 162

(1) Utilizarea regimului de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se acorda pentru mărfurile care nu sunt prevăzute la art. 161 sau care, chiar dacă sunt menţionate, nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totală de drepturi de import.

(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mărfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, precum şi condiţiile în care se poate recurge la acest regim.

ART. 163

(1) Cuantumul drepturilor de import de plătit pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import se stabileşte la 3%, pentru fiecare luna sau fractie de luna în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plătite dacă astfel de mărfuri ar fi fost puse în libera circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depăşi pe acela care ar fi trebuit încasat dacă mărfurile respective ar fi fost puse în libera circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară, fără sa se ia în considerare majorările de întârziere care ar putea fi aplicate.

(3) Transferul drepturilor şi obligaţiilor care decurg din regimul de admitere temporară, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea aceloraşi măsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.

(4) Când transferul menţionat la alin. (3) se efectuează cu exonerare parţială pentru ambii titulari autorizaţi sa utilizeze regimul în aceeaşi luna, titularul autorizaţiei iniţiale este obligat sa plătească cuantumul drepturilor de import pentru intreaga luna.

ART. 164

(1) Când ia naştere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declaraţiei de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, când dispoziţiile menţionate la art. 161 prevăd astfel, cuantumul datoriei se determina pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor în cauza aplicabile în momentul naşterii datoriei vamale.

(2) În cazul în care, din alte ratiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, ia naştere o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menţionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenţa dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) şi al celor de plătit, conform art. 163.

SECŢIUNEA a 7-a

Perfecţionarea pasiva

ART. 165

(1) Regimul de perfecţionare pasiva permite ca mărfurile româneşti sa fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaţiuni de perfecţionare, iar produsele rezultate din aceste operaţiuni sa fie puse în libera circulaţie cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu inlatura aplicarea prevederilor care reglementează domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevăzut în prezenta secţiune sau la art. 143.

(3) Exportul temporar al mărfurilor româneşti atrage aplicarea drepturilor de export, a măsurilor de politica comercială şi a altor formalităţi prevăzute pentru scoaterea mărfurilor româneşti în afară teritoriului vamal al României.

(4) În sensul prezentei secţiuni, prin:

a) mărfuri de export temporar se înţelege mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasiva;

b) operaţiuni de perfecţionare se înţelege operaţiunile menţionate la art. 134 alin. (4) lit. a)-c);

c) produse compensatoare se înţelege toate produsele care rezulta din operaţiunile de perfecţionare;

d) rata de randament se înţelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute prin perfecţionarea unei cantităţi date de mărfuri de export temporar.

ART. 166

(1) Nu pot fi plasate în regim de perfecţionare pasiva mărfurile româneşti:

a) al căror export implica rambursarea sau remiterea drepturilor de import;

b) care, înaintea exportului, au fost puse în libera circulaţie cu exonerare totală de drepturi de import, în funcţie de destinaţia lor finala, atât timp cat condiţiile pentru acordarea unei astfel de exonerari continua sa se aplice;

c) al căror export implica acordarea rambursarilor la export sau pentru care, potrivit reglementărilor privind politica agricolă, se acorda un alt avantaj financiar decât aceste rambursări.

(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) lit. b).

ART. 167

(1) Autorizaţia de perfecţionare pasiva se emite la cererea persoanei care se ocupa de îndeplinirea operaţiunilor de perfecţionare.

(2) Autorizaţia de perfecţionare pasiva poate fi acordată şi unei alte persoane decât cea prevăzută la alin. (1) pentru mărfurile de origine romana, în sensul titlului II cap. II secţiunea 1, când operaţiunea de perfecţionare consta în încorporarea acelor mărfuri în mărfuri obţinute în afară României şi importate ca produse compensatoare, cu condiţia ca utilizarea acestui regim sa contribuie la promovarea vânzării mărfurilor de export, fără sa aducă atingere intereselor esenţiale ale producătorilor romani de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.

(3) Cazurile şi modalităţile în care se aplica alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 168

Autorizaţia se acorda numai:

a) persoanelor stabilite în România;

b) când se poate stabili faptul ca produsele compensatoare rezulta din perfecţionarea mărfurilor de export temporar. Cazurile şi condiţiile în care se pot aplica derogări de la prezenta dispoziţie sunt prevăzute în regulamentul vamal;

c) când utilizarea regimului de perfecţionare pasiva nu este de natura sa aducă atingere în mod serios intereselor esenţiale ale producătorilor romani.

ART. 169

(1) Autoritatea vamală stabileşte termenul în care produsele compensatoare trebuie sa fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeşte în urma depunerii, înainte de expirarea termenului iniţial, a unei cereri justificate a titularului autorizaţiei.

(2) Autoritatea vamală stabileşte fie rata de randament a operaţiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.

ART. 170

(1) Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import prevăzută la art. 171 alin. (1) se acorda numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie în numele sau pe seama:

a) titularului autorizaţiei; sau

b) a oricărei alte persoane stabilite în România, cu condiţia ca acea persoana sa fi obţinut consimţământul titularului autorizaţiei, iar condiţiile autorizării sa fie îndeplinite.

(2) Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import nu se acorda când una dintre condiţiile sau obligaţiile legate de regimul de perfecţionare pasiva nu este îndeplinită, în afară de cazul în care se stabileşte ca neconcordantele nu au un efect semnificativ în funcţionarea corecta a regimului de perfecţionare pasiva.

ART. 171

(1) Exonerarea totală sau parţială de drepturi de import prevăzută la art. 165 consta în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în libera circulaţie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeaşi data mărfurilor de export temporar, dacă acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din ţara în care a avut loc operaţiunea de perfecţionare sau ultima operaţiune de perfecţionare.

(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculează pe baza cantităţii şi a felului mărfurilor în cauza, la data acceptării declaraţiei de plasare sub regimul de perfecţionare pasiva şi pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie a produselor compensatoare.

(3) Valoarea mărfurilor de export temporar este cea înscrisă în declaraţia vamală de plasare sub regimul de perfecţionare pasiva sau, dacă nu este posibila determinarea valorii în acest mod, valoarea se determina prin diferenţa dintre valoarea în vama a produselor compensatoare şi costurile de perfecţionare justificate prin documente.

(4) Dacă înainte de a fi plasate sub regimul de perfecţionare pasiva mărfurile de export temporar au fost puse în libera circulaţie la o taxa redusă în funcţie de destinaţia lor finala şi atât timp cat condiţiile de acordare a acestei taxe reduse continua sa se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în libera circulaţie a mărfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc şi alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.

(5) Când mărfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în libera circulaţie, de o taxa redusă sau zero, în funcţie de destinaţia lor finala, aceasta taxa se ia în considerare cu condiţia ca mărfurile sa fi suferit aceleaşi operaţiuni ca operaţiunile prevăzute pentru o astfel de destinaţie în ţara în care a avut loc operaţiunea de perfecţionare sau ultima operaţiune de perfecţionare.

(6) Dacă produsele compensatoare beneficiază de o măsura tarifara preferentiala, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar aceasta măsura exista pentru mărfurile care se încadrează la acelaşi cod tarifar ca şi mărfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacă mărfurile de export temporar ar îndeplini condiţiile în care se aplica măsura preferentiala.

(7) Prezentul articol nu inlatura aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mărfuri cu alte tari, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.

ART. 172

(1) Când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export temporar, acestea sunt puse în libera circulaţie cu exonerare totală de drepturi de import când mărfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datorită unei obligaţii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanţie, fie datorită existenţei unui viciu de fabricaţie.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mărfurile în cauza au fost puse pentru prima oara în libera circulaţie.

ART. 173

(1) Când scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export temporar şi o astfel de reparare se efectuează cu titlu oneros, exonerarea parţială de drepturi de import prevăzută la art. 165 consta în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie a produselor respective şi luând în considerare ca valoare în vama o valoare egala cu costurile de reparare, cu condiţia ca aceste costuri sa reprezinte singura plata efectuată către titularul autorizaţiei şi sa nu fie influentate de nici o legatura între titular şi operator.

(2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile şi condiţiile specifice în care mărfurile pot fi puse în libera circulaţie în urma operaţiunii de perfecţionare pasiva, pentru care costul operaţiunii de perfecţionare este luat ca baza pentru evaluare în vederea aplicării Tarifului vamal de import al României.

ART. 174

(1) Perfecţionarea pasiva în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importata, denumita în continuare produs de înlocuire, sa înlocuiască un produs compensator.

(2) Autoritatea vamală aproba utilizarea sistemului de schimburi standard când operaţiunea de perfecţionare consta în repararea de mărfuri româneşti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementărilor specifice aplicabile anumitor mărfuri ce rezulta din transformarea produselor agricole.

(3) Fără a se inlatura aplicarea prevederilor art. 179, dispoziţiile privind produsele compensatoare se aplica şi produselor de înlocuire.

(4) Autoritatea vamală permite ca produsele de înlocuire sa fie importate înainte de exportul mărfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanţie care sa acopere cuantumul drepturilor de import.

ART. 175

(1) Produsele de înlocuire trebuie sa se încadreze la acelaşi cod tarifar, sa fie de aceeaşi calitate comercială şi sa aibă aceleaşi caracteristici tehnice ca mărfurile de export temporar, dacă acestea din urma ar fi fost supuse operaţiunii de reparare în cauza.

(2) Dacă mărfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie sa nu fie produse noi. Autoritatea vamală poate acorda derogări de la aceasta regula dacă produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datorită unei obligaţii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanţie, fie datorită unui viciu de fabricaţie.

ART. 176

Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil sa se verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 175.

ART. 177

(1) În cazul importului anticipat, exportul mărfurilor de export temporar se realizează în termen de doua luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei de punere în libera circulaţie a produselor de înlocuire.

(2) În situaţii excepţionale, la solicitarea justificată a titularului, autoritatea vamală poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevăzut la alin. (1).

ART. 178

În cazul importului anticipat şi când se aplica prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determina pe baza elementelor de taxare aplicabile mărfurilor de export temporar la data acceptării declaraţiei de plasare sub acest regim.

ART. 179

Prevederile art. 167 alin. (2) şi ale art. 168 lit. b) nu se aplica în cazul sistemului de schimb de mărfuri standard.

ART. 180

Dispoziţiile menţionate în cadrul perfecţionării pasive sunt aplicabile şi în scopul punerii în aplicare a măsurilor netarifare de politica comercială.

CAP. III

Exportul

ART. 181

(1) Regimul de export permite scoaterea mărfurilor româneşti în afară teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea măsurilor de politica comercială, îndeplinirea formalităţilor vamale prevăzute pentru exportul mărfurilor, precum şi, după caz, încasarea oricăror drepturi legal datorate.

(2) Cu excepţia mărfurilor plasate sub regimul de perfecţionare pasiva, toate mărfurile româneşti destinate a fi exportate trebuie sa fie plasate sub regimul de export.

(3) Cazurile şi condiţiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii de export se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Declaraţia de export se depune la biroul vamal în a cărui raza de competenta se afla sediul exportatorului sau locul în care mărfurile sunt ambalate sau încărcate în vederea exportului.

(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (4).

ART. 182

Liberul de vama pentru export se acorda cu condiţia ca mărfurile în cauza sa părăsească teritoriul vamal al României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul acceptării declaraţiei de export.

TITLUL VI

Alte destinaţii vamale

CAP. I

Zone libere şi antrepozite libere

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

ART. 183

Zonele libere şi antrepozitele libere sunt părţi din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:

a) mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de import şi a măsurilor de politica comercială la import, ca nu se afla pe teritoriul vamal al României, atât timp cat nu sunt puse în libera circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale;

b) mărfurile româneşti, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasarii lor într-o zona libera sau într-un antrepozit liber, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

ART. 184

(1) Prin hotărâre a Guvernului se înfiinţează zonele libere şi se determina limita geografică a fiecărei zone.

(2) Înfiinţarea antrepozitelor libere este autorizata de autoritatea vamală. Incintele care urmează a fi desemnate ca antrepozit liber se aproba de către autoritatea vamală.

(3) Zonele libere trebuie sa fie imprejmuite, cu excepţia celor prevăzute la art. 186. Autoritatea vamală stabileşte punctele de intrare şi de ieşire pentru fiecare zona libera sau antrepozit liber.

(4) Efectuarea de construcţii într-o zona libera necesita aprobarea prealabilă a autorităţii vamale.

ART. 185

(1) Perimetrele şi punctele de intrare şi de ieşire ale zonelor libere, cu excepţia zonelor libere desemnate conform prevederilor art. 186, şi ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autorităţii vamale.

(2) Persoanele şi mijloacele de transport care intra sau părăsesc zona libera sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.

(3) Accesul într-o zona libera sau antrepozit liber poate fi interzis de autoritatea vamală dacă persoanele fizice sau juridice nu justifica interesul de a desfasura o activitate licita în acea zona sau antrepozit.

(4) Autoritatea vamală poate controla mărfurile care intra, ies sau stationeaza în zona libera sau antrepozitul liber. Pentru a face posibil un astfel de control, o copie a documentului de transport care însoţeşte mărfurile la intrarea şi ieşirea acestora se înmânează autorităţii vamale sau este ţinuta la dispoziţia acesteia de către orice persoana desemnată în acest scop de autoritatea menţionată. Când se solicita acest control, mărfurile trebuie puse la dispoziţie autorităţii vamale.

ART. 186

(1) Autoritatea vamală poate desemna zone libere în care controalele şi formalităţile vamale se efectuează, iar dispoziţiile în materie de datorie vamală se aplica conform cerinţelor regimului de antrepozitare vamală.

(2) Dispoziţiile privind zonele libere prevăzute la art. 63-64, 188, 194, 198 şi 227 nu se aplica zonelor libere menţionate la alin. (1).

SECŢIUNEA a 2-a

Plasarea mărfurilor în zone libere sau antrepozite libere

ART. 187

(1) Într-o zona libera sau antrepozit liber pot fi plasate mărfuri străine şi mărfuri româneşti.

(2) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile care prezintă pericol sau pot sa deterioreze alte mărfuri ori care, din alte motive, necesita condiţii speciale pentru depozitare sa fie plasate în incinte dotate special pentru aceasta.

ART. 188

(1) Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (4), intrarea în zona libera sau în antrepozitul liber a mărfurilor nu trebuie sa facă nici obiectul prezentării lor autorităţii vamale şi nici al depunerii unei declaraţii vamale.

(2) Sunt prezentate autorităţii vamale şi fac obiectul formalităţilor vamale mărfurile care:

a) au fost plasate sub un regim vamal care se încheie când acestea intra într-o zona libera sau antrepozit liber. Cu toate acestea, în cazul în care regimul vamal în cauza permite exceptarea de la obligaţia de a prezenta mărfurile, aceasta prezentare nu este solicitată;

b) au fost plasate într-o zona libera sau într-un antrepozit liber pe baza unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import;

c) beneficiază de măsurile prevăzute la art. 183 lit. b);

d) sunt introduse din afară teritoriului vamal al României direct într-o zona libera sau într-un antrepozit liber.

(3) Autoritatea vamală poate solicita ca mărfurile supuse drepturilor de export sau altor dispoziţii ce reglementează exportul sa fie anunţate biroului vamal.

(4) La cererea partii interesate, autoritatea vamală atesta statutul vamal al mărfurilor plasate într-o zona libera sau într-un antrepozit liber.

SECŢIUNEA a 3-a

Funcţionarea zonelor libere şi a antrepozitelor libere

ART. 189

(1) Durata stationarii mărfurilor în zonele libere sau în antrepozitele libere este nelimitată.

(2) Pentru anumite mărfuri menţionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă se pot stabili termene specifice prin regulamentul vamal.

ART. 190

(1) Orice activitate industriala, comercială sau de servicii dintr-o zona libera sau antrepozit liber este permisă cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezentul cod. Exercitarea acestor activităţi este notificată în prealabil autorităţii vamale.

(2) Autoritatea vamală poate impune anumite interdicţii sau restrictii asupra activităţilor menţionate la alin. (1), ţinând cont de natura mărfurilor în cauza sau de cerinţele supravegherii vamale.

(3) Autoritatea vamală poate interzice exercitarea unei activităţi într-o zona libera sau într-un antrepozit liber persoanelor care nu oferă garanţiile necesare respectării dispoziţiilor prevăzute de prezentul cod.

ART. 191

(1) Pe durata stationarii într-o zona libera sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:

a) sa fie puse în libera circulaţie, în condiţiile prevăzute de acest regim şi de dispoziţiile privind datoria vamală, cuprinse în prezentul capitol;

b) sa facă obiectul manipularilor uzuale prevăzute la art. 129, fără autorizare;

c) sa fie plasate sub regimul de perfecţionare activa, conform condiţiilor prevăzute pentru acest regim;

d) sa fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în condiţiile prevăzute de acest regim;

e) sa fie plasate sub regimul de admitere temporară, în condiţiile prevăzute de acest regim;

f) sa fie abandonate în favoarea statului;

g) sa fie distruse, pe cheltuiala deţinătorului, cu condiţia ca persoana interesată sa furnizeze autorităţii vamale toate informaţiile pe care aceasta le considera necesare.

(2) Când mărfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) sau e), autoritatea vamală poate, în măsura în care este necesar, sa ţină cont de condiţiile de funcţionare şi de supraveghere vamală ale zonelor libere sau antrepozitelor libere şi sa-şi adapteze modalităţile de control prevăzute.

ART. 192

Mărfurile româneşti prevăzute la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă pot sa facă obiectul numai acelor forme de manipulare menţionate la art. 129 alin. (2). Aceste manipulari pot fi efectuate fără autorizare.

ART. 193

(1) Când dispoziţiile art. 191 şi 192 nu se aplica, mărfurile străine şi cele româneşti menţionate la art. 183 lit. b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor aplicabile rezervelor şi stocurilor şi în măsura în care regimul în cauza prevede astfel, prevederile alin. (1) nu impiedica utilizarea sau consumul de mărfuri a căror punere în libera circulaţie sau a căror admitere temporară nu ar atrage aplicarea drepturilor de import, a măsurilor de politica comercială sau a măsurilor cuprinse în reglementările privind politica agricolă. În aceasta situaţie nu este necesară depunerea declaraţiei de punere în libera circulaţie sau de admitere temporară. O astfel de declaraţie este necesară în cazul în care pentru mărfuri se aplica un contingent sau un plafon.

ART. 194

(1) Persoanele care desfăşoară o activitate de depozitare, prelucrare sau transformare, vânzare ori cumpărare de mărfuri într-o zona libera sau într-un antrepozit liber sunt obligate sa ţină evidenta operativă a mărfurilor, în forma aprobată de autoritatea vamală. Mărfurile se înregistrează în evidenta operativă la momentul în care sunt introduse în incintele aparţinând unei astfel de persoane. Evidenta operativă trebuie sa permită autorităţii vamale sa identifice mărfurile şi sa reflecte miscarea acestora.

(2) În cazul transbordarii mărfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrările care se referă la acestea sunt ţinute la dispoziţia autorităţii vamale. Depozitarea de scurta durata a mărfurilor, în cadrul unei astfel de transbordari, este considerată ca făcând parte din operaţiunea de transbordare. Când mărfurile care sosesc din afară teritoriului vamal al României sunt plasate direct într-o zona libera sau în cazul mărfurilor care ies dintr-o zona libera pentru a părăsi direct teritoriul vamal al României se depune declaraţia sumară prevăzută la art. 60-62 sau la art. 201-204, după caz.

SECŢIUNEA a 4-a

Scoaterea mărfurilor din zonele libere sau din antrepozitele libere

ART. 195

Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor speciale prevăzute de reglementările vamale aferente unor domenii specifice, mărfurile care părăsesc o zona libera sau un antrepozit liber pot fi:

a) exportate sau reexportate în afară teritoriului vamal al României;

b) introduse într-o alta parte a teritoriului vamal al României. Dispoziţiile titlului III, cu excepţia art. 72-76 în ceea ce priveşte mărfurile româneşti, se aplica mărfurilor introduse în alte părţi ale acestui teritoriu, cu excepţia cazurilor în care mărfurile părăsesc acea zona pe cale maritima sau aeriană fără sa fi fost plasate sub un regim de tranzit sau sub un alt regim vamal.

ART. 196

(1) Când o datorie vamală se naşte pentru o marfa străină şi valoarea în vama a acestei marfi se bazează pe un preţ efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de depozitare şi de conservare a mărfurilor pe durata stationarii lor în zona libera sau în antrepozitul liber, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vama, cu condiţia ca acestea sa fie distincte fata de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.

(2) Când mărfurile au fost supuse, într-o zona libera sau într-un antrepozit liber, unor manipulari uzuale în sensul art. 129 alin. (1), felul mărfurilor, valoarea în vama şi cantitatea care se iau în considerare pentru determinarea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar fi fost luate în considerare la momentul naşterii datoriei vamale dacă mărfurile nu ar fi fost supuse manipularilor în cauza. Aceasta prevedere se aplica cu condiţia ca manipularile în cauza sa fi fost autorizate de autoritatea vamală.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili condiţii şi situaţii de exceptare de la aplicarea prevederilor alin. (2).

ART. 197

(1) Mărfurilor româneşti menţionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementările privind politica agricolă şi care sunt plasate într-o zona libera sau într-un antrepozit liber trebuie sa li se atribuie o destinaţie conform acelor reglementări.

(2) În cazul în care asemenea mărfuri sunt reintroduse într-o alta parte a teritoriului vamal al României sau dacă nu s-a făcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinaţie conform alin. (1), pana la expirarea termenului prevăzut la art. 189 alin. (2) autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de reglementările domeniului special cu privire la nerespectarea destinaţiei.

ART. 198

(1) În cazul introducerii sau reintroducerii mărfurilor în alte părţi ale teritoriului vamal al României sau al plasarii lor sub un regim vamal, atestarea menţionată la art. 188 alin. (4) poate fi utilizata ca dovada a statutului vamal roman sau străin al acestor mărfuri.

(2) Când nu se stabileşte prin atestare sau prin alte mijloace ca mărfurile au statut roman sau străin, aceste mărfuri sunt considerate:

a) mărfuri româneşti, în scopul aplicării drepturilor de export şi al licenţelor de export sau a măsurilor prevăzute pentru export în cadrul politicii comerciale;

b) mărfuri străine, în toate celelalte cazuri.

ART. 199

Autoritatea vamală trebuie sa se asigure ca dispoziţiile privind exportul, perfecţionarea pasiva, reexportul sau regimurile suspensive, precum şi dispoziţiile titlului VII sunt respectate când mărfurile trebuie sa iasa din teritoriul vamal al României plecand dintr-o zona libera sau antrepozit liber.

CAP. II

Reexportul, distrugerea şi abandonul

ART. 200

(1) Mărfurile străine pot fi:

a) reexportate în afară teritoriului vamal al României;

b) distruse;

c) abandonate în favoarea statului.

(2) Reexportul implica, dacă este cazul, aplicarea formalităţilor vamale prevăzute pentru scoaterea mărfurilor în afară teritoriului vamal al României, inclusiv a măsurilor de politica comercială. Cazurile în care mărfurile străine pot fi plasate sub un regim suspensiv fără aplicarea măsurilor de politica comercială la export pot fi stabilite prin regulamentul vamal.

(3) Cu excepţia cazurilor stabilite prin regulamentul vamal, distrugerea se efectuează după înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale. Autoritatea vamală interzice reexportul, dacă formalităţile vamale sau măsurile menţionate la alin. (2) prevăd aceasta. Când mărfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al României sunt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamală de export, conform dispoziţiilor art. 82-100. În acest caz, prevederile art. 181 alin. (3)-(5) se aplica în mod corespunzător.

(4) Condiţiile şi modalităţile de distrugere sau abandon al mărfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal. Distrugerea sau abandonul nu implica nici o cheltuiala pentru bugetul statului.

(5) Deşeurile sau resturile rezultate din distrugere trebuie sa primească o destinaţie vamală prevăzută pentru mărfurile străine. Acestea rămân sub supraveghere vamală pana la momentul prevăzut la art. 63 alin. (2).

TITLUL VII

Mărfuri care părăsesc teritoriul vamal al României

ART. 201

(1) Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei declaraţii vamale, fie, dacă declaraţia vamală nu este cerută, al unei declaraţii sumare, cu excepţia celor transportate pe mijloace de transport care tranziteaza fără întrerupere apele teritoriale sau spaţiul aerian al teritoriului vamal.

(2) În anumite cazuri şi în funcţie de anumite tipuri de transport al mărfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaţionale care prevăd dispoziţii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul în care declaraţia vamală sau declaraţia sumară este depusa la biroul vamal de export înainte ca mărfurile sa părăsească teritoriul vamal al României;

b) regulile de derogare de la termenul prevăzut la lit. a) şi de modificare a acestuia;

c) condiţiile în care obligaţia de a depune o declaraţie sumară poate face obiectul unei derogări sau al unei modificări;

d) cazurile şi condiţiile în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraţii vamale sau al unei declaraţii sumare.

ART. 202

(1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României au primit o destinaţie vamală care necesita o declaraţie vamală, potrivit legii, aceasta declaraţie se depune la biroul vamal de export înainte ca mărfurile sa părăsească teritoriul vamal al României.

(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieşire, biroul vamal de export comunica imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau i le pune la dispoziţie pe cale electronica.

(3) Declaraţia vamală cuprinde cel puţin informaţiile necesare declaraţiei sumare prevăzute la art. 204 alin. (1).

(4) Când declaraţia vamală este întocmită altfel decât pe cale electronica, autoritatea vamală efectuează analiza de risc la acelaşi nivel cu cel aplicat declaraţiilor vamale întocmite pe cale electronica.

ART. 203

(1) Când mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinaţie vamală care necesita o declaraţie vamală, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de ieşire înainte ca mărfurile sa părăsească teritoriul vamal al României.

(2) Autoritatea vamală poate aproba ca declaraţia sumară sa fie depusa la alt birou vamal, cu condiţia ca acesta sa comunice imediat informaţiile necesare biroului vamal de ieşire sau sa i le pună la dispoziţie pe cale electronica.

(3) Autoritatea vamală poate accepta, în locul depunerii declaraţiei sumare, depunerea unei notificări şi accesul la informaţiile din declaraţia sumară aflate în sistemul electronic al agentului economic.

ART. 204

(1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie sa fie cuprinse în declaraţia vamală şi sub ce forma, pentru a se proceda la analiza riscurilor şi a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate şi utilizând, după caz, norme internaţionale şi practici comerciale.

(2) Declaraţia sumară este întocmită pe cale electronica. De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în măsura în care acestea conţin informaţiile necesare. În cazuri excepţionale, autoritatea vamală poate accepta declaraţiile sumare pe suport de hârtie, cu condiţia ca acestora sa le fie aplicabil acelaşi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaraţiile sumare întocmite pe care electronica.

(3) Declaraţia sumară se depune, după caz, de:

a) persoana care se ocupa cu ieşirea mărfurilor sau care are în sarcina transportul mărfurilor în afară teritoriului vamal al României;

b) orice persoana care este în măsura sa prezinte sau sa asigure prezentarea mărfurilor autorităţii vamale competente;

c) un reprezentant al persoanei prevăzute la lit. a) sau b).

(4) Persoana prevăzută la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, sa modifice una sau mai multe date ale declaraţiei sumare după ce aceasta a fost depusa. Nici o modificare nu mai este posibila după ce autoritatea vamală a informat persoana care a depus declaraţia sumară despre intenţia sa de a examina mărfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauza ori a acordat liberul de vama pentru mărfuri.

ART. 205

Mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale şi pot fi controlate de autoritatea vamală în conformitate cu dispoziţiile în vigoare. Mărfurile părăsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamală şi în conformitate cu modalităţile stabilite de aceasta.

TITLUL VIII

Operaţiuni privilegiate

CAP. I

Scutiri de taxe vamale

ART. 206

(1) Cazurile în care mărfurile puse în libera circulaţie sau exportate sunt scutite de drepturi de import sau de export se stabilesc prin lege.

(2) Prin hotărâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Economiei şi Comerţului, se aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.

(3) Exceptarile şi reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit prevederilor alin. (2), se stabilesc în mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicandu-se în mod expres codul tarifar al mărfurilor.

CAP. II

Mărfuri returnate

ART. 207

(1) Mărfurile româneşti care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României şi puse în libera circulaţie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri excepţionale.

(2) Când mărfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finala, exonerarea de drepturi prevăzută de prezentul alineat se acorda numai dacă mărfurile urmează sa primească aceeaşi destinaţie.

(3) Când mărfurile urmează sa nu mai primească aceeaşi destinaţie, cuantumul drepturilor de import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în libera circulaţie a mărfurilor. În cazul în care cel de-al doilea cuantum îl depăşeşte pe cel încasat la punerea în libera circulaţie a mărfurilor returnate, nu se acorda nici o rambursare.

(4) Exonerarea de drepturi de import prevăzută la alin. (1)-(3) nu se acorda pentru:

a) mărfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfecţionare pasiva, cu excepţia mărfurilor care se reintroduc în aceeaşi stare în care au fost exportate;

b) mărfurile care au făcut obiectul unei măsuri stabilite prin hotărâre a Guvernului, aplicate la exportul acestora în alte tari. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se poate deroga de la aceasta prevedere.

ART. 208

Exonerarea de drepturi de import prevăzută la art. 207 se acorda numai dacă mărfurile sunt reimportate în aceeaşi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile şi condiţiile în care se renunţa la aceasta cerinta.

ART. 209

(1) Dispoziţiile art. 207 şi 208 se aplica în mod corespunzător produselor compensatoare iniţial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfecţionare activa.

(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileşte pe baza reglementărilor aplicabile în cazul regimului de perfecţionare activa, data reexportului produselor compensatoare fiind considerată ca data punerii în libera circulaţie.

CAP. III

Produse de pescuit maritim şi alte produse obţinute din mare

ART. 210

Fără se se înlăture aplicarea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în libera circulaţie:

a) produsele de pescuit maritim şi alte produse obţinute din marea teritorială a unei alte tari de navele înmatriculate sau înregistrate în România sau care navigheaza sub pavilion roman;

b) produsele obţinute din produsele menţionate la lit. a) la bordul navelor-fabrica ce îndeplinesc condiţiile prevăzute la acea litera.

TITLUL IX

Datoria vamală

CAP. I

Garantarea cuantumului datoriei vamale

ART. 211

(1) Când, în conformitate cu reglementările vamale, autoritatea vamală solicita constituirea unei garanţii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanţie trebuie sa fie constituită de debitor sau de potenţialul debitor.

(2) Autoritatea vamală solicita o singura garanţie pentru o datorie vamală.

(3) Garanţia poate fi constituită, cu acordul autorităţii vamale, şi de către o terta persoana.

(4) Când debitorul sau potenţialul debitor este o autoritate publica, nu i se solicita nici o garanţie.

(5) Autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea constituirii unei garanţii când cuantumul ce trebuie garantat nu depăşeşte echivalentul în lei a 500 euro.

ART. 212

(1) Când reglementările vamale lasa la latitudinea autorităţii vamale constituirea garanţiei, aceasta poate fi cerută de autoritatea vamală atâta timp cat se considera ca datoria vamală care a luat sau poate lua naştere nu este sigur ca se va achită în termenul legal.

(2) Când garanţia nu este solicitată, autoritatea vamală poate cere de la persoana menţionată la art. 211 alin. (1) un angajament de asumare a obligaţiilor pe care aceasta persoana trebuie sa le îndeplinească în mod legal.

(3) Garanţia menţionată la alin. (1) este solicitată în momentul aplicării reglementărilor care prevăd constituirea unei asemenea garanţii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamală considera ca nu este sigur ca datoria vamală care a luat sau poate lua naştere se va achită în termenul legal.

ART. 213

La cererea persoanei menţionate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamală poate permite constituirea unei garanţii globale, care sa acopere doua sau mai multe operaţiuni vamale pentru care a luat sau poate lua naştere o datorie vamală.

ART. 214

(1) Atunci când legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii şi sub rezerva dispoziţiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamală stabileşte cuantumul unei astfel de garanţii la un nivel egal cu:

a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilită cu certitudine în momentul solicitării garanţiei;

b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua naştere, asa cum a fost estimată de autoritatea vamală în alte cazuri.

(2) Când se constituie o garanţie globală pentru datorii vamale al căror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garanţii este stabilit la un nivel care sa permită acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

(3) Când reglementările vamale lasa la latitudinea autorităţii vamale constituirea garanţiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamală în asa fel încât sa nu depăşească nivelul prevăzut la alin. (1) şi (2).

ART. 215

O garanţie se poate constitui:

a) printr-un depozit banesc;

b) printr-un garant.

ART. 216

(1) Depozitul banesc se constituie în lei.

(2) Depozitul banesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de plata de către trezoreria statului.

ART. 217

(1) Garantul se angajează în scris sa plătească în solidar cu debitorul suma garantată a datoriei vamale care devine exigibilă.

(2) Garantul este o terta persoana stabilită în România şi acceptată de autoritatea vamală.

(3) Autoritatea vamală poate refuza sa accepte un garant când acesta nu conferă siguranta achitării datoriei vamale în termenul prevăzut.

ART. 218

Persoana obligată sa constituie garanţia are dreptul de a alege între modalităţile de constituire a acesteia prevăzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate sa nu accepte modalitatea de constituire a garanţiei propuse, când aceasta este incompatibilă cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamală poate solicita ca garanţia aleasă sa fie menţinută pentru o anumită perioada de timp.

ART. 219

(1) Prin regulamentul vamal se pot stabili şi alte modalităţi de constituire a garanţiei decât cele prevăzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care exista siguranta ca datoria vamală se achită, ca un depozit în numerar sa nu îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 216.

(2) Autoritatea vamală refuza garanţia propusă de debitorul vamal când considera ca o astfel de garanţie nu poate asigura plata datoriei vamale.

ART. 220

Când autoritatea vamală constata ca garanţia constituită nu mai asigura plata datoriei vamale în termenul prevăzut sau nu mai este suficienta pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicita persoanei menţionate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, sa constituie o garanţie suplimentară sau sa înlocuiască garanţia iniţială cu o garanţie noua.

ART. 221

(1) Garanţia nu se eliberează pana în momentul în care datoria vamală pentru care a fost constituită nu se stinge sau nu mai poate lua naştere. Când datoria vamală se stinge sau nu mai poate lua naştere, se eliberează garanţia.

(2) Când datoria vamală a fost stinsă parţial sau poate lua naştere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garanţiei este eliberata la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauza justifica o astfel de măsura.

ART. 222

În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de către Autoritatea Nationala a Vamilor şi aprobată de ministrul finanţelor publice, autoritatea vamală poate acorda scutire de la obligaţia garantarii datoriei vamale.

CAP. II

Naşterea datoriei vamale

ART. 223

(1) Datoria vamală la import ia naştere prin:

a) punerea în libera circulaţie a mărfurilor supuse drepturilor de import;

b) plasarea unor astfel de mărfuri sub regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import.

(2) Datoria vamală se naşte în momentul acceptării declaraţiei vamale în cauza.

(3) Debitorul este declarantul. În situaţia unei reprezentari indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia vamală este, de asemenea, debitor. Când se întocmeşte o declaraţie vamală pentru unul din regimurile menţionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul ca toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei şi care stiau sau care ar fi trebuit sa ştie ca aceste informaţii erau false sunt, de asemenea, debitori.

ART. 224

(1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin:

a) introducerea ilegala pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import;

b) introducerea ilegala a mărfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zona libera sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegala reprezintă orice introducere care incalca dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b).

(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.

(3) Debitorii sunt:

a) persoana care introduce ilegal mărfurile în cauza;

b) orice persoana care a participat la introducerea ilegala a mărfurilor şi care stia sau ar fi trebuit sa ştie ca o astfel de introducere este ilegala;

c) orice persoana care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauza şi care stia sau ar fi trebuit sa ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, ca acestea au fost introduse ilegal.

ART. 225

(1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin sustragerea de sub supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.

(2) Datoria vamală se naşte în momentul sustragerii mărfurilor de sub supraveghere vamală.

(3) Debitorii sunt:

a) persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;

b) orice persoana care a participat la aceasta sustragere şi care stia sau ar fi trebuit sa ştie ca mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

c) orice persoana care a cumpărat sau a deţinut mărfurile în cauza şi care stia sau ar fi trebuit sa ştie, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, ca acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamală;

d) după caz, persoana care trebuie sa execute obligaţiile care rezulta din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

ART. 226

(1) Datoria vamală la import ia naştere şi prin:

a) neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile care rezulta, în privinta mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate;

b) nerespectarea unei condiţii care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finala.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica numai când se stabileşte ca iregularitatile prevăzute la lit. a) şi b) nu au efecte semnificative asupra utilizării corecte a depozitarii temporare sau a regimului vamal avut în vedere.

(3) Datoria vamală se naşte fie în momentul în care obligaţia a carei neexecutare generează datoria vamală încetează a mai fi îndeplinită, fie în momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauza, când se stabileşte ulterior ca o condiţie stabilită pentru plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia finala a mărfurilor, nu a fost îndeplinită.

(4) Debitorul este fie persoana căreia i se cere îndeplinirea obligaţiilor apărute, în privinta mărfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitarii lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana căreia i s-a cerut respectarea condiţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim.

ART. 227

(1) Datoria vamală la import ia naştere prin consumul sau utilizarea într-o zona libera sau antrepozit liber a mărfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiţii decât cele prevăzute în legislaţia în vigoare. Când mărfurile dispar şi disparitia lor nu poate fi justificată în mod temeinic autorităţii vamale, aceasta poate considera ca mărfurile au fost consumate sau utilizate în zona libera sau antrepozitul liber.

(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oara în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mărfurile, precum şi orice persoana care a participat la aceasta consumare sau utilizare şi care stia sau ar fi trebuit sa ştie ca mărfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare.

(4) Când autoritatea vamală considera ca mărfurile care au dispărut au fost consumate sau utilizate într-o zona libera sau într-un antrepozit liber şi nu este posibila aplicarea alin. (3), persoana obligată la plata datoriei vamale este ultima persoana cunoscută de autoritatea vamală ca fiind în posesia mărfurilor.

ART. 228

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 224 şi ale art. 226 alin. (1) lit. a), se considera ca nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru o marfa când persoana interesată face dovada ca neîndeplinirea obligaţiilor ce rezulta din dispoziţiile art. 64-67 şi art. 195 lit. b) sau păstrarea mărfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respective ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori al forţei majore sau ca o consecinta a aprobării de către autoritatea vamală. În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoana.

(2) În acelaşi mod se considera ca nu a luat naştere nici o datorie vamală la import pentru mărfurile puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finala, când astfel de mărfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autorităţii vamale.

ART. 229

Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se considera ca nu a luat naştere nici o datorie vamală pentru mărfurile puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcţie de destinaţia lor finala, orice resturi sau deşeuri care rezulta dintr-o astfel de distrugere se considera a fi mărfuri străine.

ART. 230

Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naşte o datorie vamală pentru mărfurile care beneficiază la import de drepturi de import reduse în funcţie de destinaţia lor finala, cuantumul achitat când mărfurile au fost puse în libera circulaţie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Aceasta dispoziţie se aplica în mod corespunzător şi în cazul în care ia naştere o datorie vamală pentru deşeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mărfuri.

ART. 231

(1) Datoria vamală la export ia naştere prin exportul mărfurilor supuse drepturilor de export, în afară teritoriului vamal al României, şi pentru care s-a întocmit o declaraţie vamală.

(2) Datoria vamală la export se naşte în momentul în care este acceptată declaraţia vamală.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.

ART. 232

(1) Datoria vamală la export ia naştere şi prin scoaterea mărfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fără declaraţie vamală.

(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile părăsesc efectiv teritoriul vamal.

(3) Debitorul este persoana care a scos mărfurile, precum şi orice persoana care a participat la aceasta operaţiune şi care cunoştea sau ar fi trebuit sa cunoască faptul ca nu s-a depus o declaraţie vamală, deşi aceasta ar fi trebuit sa fie depusa.

ART. 233

(1) Datoria vamală la export ia naştere şi prin nerespectarea condiţiilor în care era permisă ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export.

(2) Datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile primesc o destinaţie diferita de cea pentru care li s-a permis sa părăsească teritoriul vamal al României cu exonerare totală sau parţială de drepturi de export sau, dacă autoritatea vamală nu poate determina aceasta data, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor care au dat dreptul la exonerare.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se face declaraţia este, de asemenea, debitor.

ART. 234

(1) Datoria vamală prevăzută la art. 223-227 şi art. 231-233 ia naştere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibitie sau restrictie la import sau la export, indiferent de natura acestora.

(2) Datoria vamală nu ia naştere la introducerea ilegala pe teritoriul vamal al României a banilor falsi sau la introducerea drogurilor şi substanţelor psihotrope care nu intra în circuitul economic strict supravegheat de autorităţile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale şi ştiinţifice.

(3) În cazul infracţiunilor vamale, datoria vamală serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale şi a pedepselor penale.

(4) Dispoziţiile prevăzute la alin. (3) se aplica în mod corespunzător şi contravenţiilor vamale.

ART. 235

Când legislaţia vamală prevede un tratament tarifar favorabil în funcţie de natura sau destinaţia finala a mărfurilor, o scutire sau o exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206-209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplica şi în cazurile în care a luat naştere o datorie vamală potrivit prevederilor art. 224-227, ale art. 232 sau 233, cu condiţia ca persoana respectiva sa nu fie acuzata de frauda sau de neglijenţa şi sa prezinte dovada ca au fost îndeplinite celelalte condiţii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerarii.

ART. 236

Când exista mai mulţi debitori pentru aceeaşi datorie vamală, aceştia sunt obligaţi sa plătească în solidar.

ART. 237

(1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare prevăzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determina pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale.

(2) Când nu este posibila stabilirea precisa a momentului la care a luat naştere datoria vamală, data avută în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mărfuri este aceea la care autoritatea vamală constata ca mărfurile se găsesc într-o situaţie care determina naşterea datoriei vamale. Când autoritatea vamală deţine informaţii pe baza cărora poate stabili ca datoria vamală a luat naştere înainte de data constatării, cuantumul drepturilor de import sau de export se determina pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepărtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informaţii.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile şi condiţiile în care se aplica dobânzi compensatorii, pentru a evita obţinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de naştere a datoriei vamale sau înscrierii în evidentele contabile.

ART. 238

(1) Datoria vamală ia naştere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.

(2) Dacă nu se poate stabili locul menţionat la alin. (1), datoria vamală ia naştere la locul unde autoritatea vamală constata ca mărfurile se afla într-o situaţie care generează datoria vamală.

(3) Dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat şi dacă locul nu poate fi determinat conform alin. (1) şi (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamală ia naştere la locul unde mărfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.

(4) În cazul în care informaţiile aflate la dispoziţia autorităţii vamale permit sa stabilească faptul ca datoria vamală luase deja naştere când mărfurile se aflau în alt loc la o data anterioară, se considera ca datoria vamală a luat naştere în locul unde se poate stabili ca mărfurile se aflau în momentul cel mai îndepărtat în timp, în care se poate stabili existenta unei datorii vamale.

ART. 239

(1) În măsura în care acordurile încheiate de România prevăd acordarea unui tratament tarifar preferenţial la importul în alte tari al mărfurilor originare din România, când mărfurile au fost obţinute în regim de perfecţionare activa şi sub rezerva ca mărfurile străine încorporate în mărfurile originare sunt supuse plăţii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obţinerii în alte tari a acestui tratament tarifar preferenţial duce la naşterea datoriei vamale la import.

(2) Momentul în care ia naştere aceasta datorie vamală este considerat a fi momentul acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale de export al mărfurilor în cauza.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentării indirecte, persoana pe seama căreia se întocmeşte declaraţia vamală este, de asemenea, debitor.

(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzător acestei datorii vamale este determinat în aceleaşi condiţii ca şi când ar rezulta o datorie vamală ca urmare a acceptării, la aceeaşi data, a declaraţiei de punere în libera circulaţie a mărfurilor prin care se încheie regimul de perfecţionare activa.

CAP. III

Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1

Înscrierea în evidenta contabila şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor

ART. 240

(1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezulta dintr-o datorie vamală, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculează de autoritatea vamală în momentul în care se afla în posesia datelor necesare şi este înregistrat de aceasta în evidentele contabile sau pe alt suport echivalent.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica:

a) când a fost introdusă o taxa antidumping sau compensatorie provizorie;

b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depăşeşte pe cel stabilit pe baza unei informaţii obligatorii;

c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenta contabila a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) Autoritatea vamală poate sa nu înregistreze în evidentele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirării termenului prevăzut la art. 244 alin. (3).

ART. 241

(1) Când ia naştere o datorie vamală în urma acceptării declaraţiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu exonerare parţială de drepturi de import sau a oricărui alt act cu acelaşi efect juridic ca aceasta acceptare, cuantumul corespunzător acestei datorii vamale este înregistrat în evidenta contabila a biroului vamal de îndată ce a fost calculat şi cel mai târziu în ziua următoare celei în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vama. Cu toate acestea, dacă a fost constituită o garanţie, totalul cuantumului drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vama şi care au fost declarate de aceeaşi persoana într-o perioada stabilită de autoritatea vamală, care nu poate depăşi 31 de zile, poate fi înregistrat o singura data în evidenta contabila, la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenta contabila se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.

(2) Când liberul de vama se acorda cu condiţia îndeplinirii prevederilor legale care reglementează fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenta contabila se face în cel mult doua zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligaţia de a plati drepturile rezultate din aceasta datorie. Dacă datoria vamală este legată de o taxa antidumping sau compensatorie provizorie, aceasta taxa se înscrie în evidenta contabila în cel mult doua luni de la instituirea acelei taxe.

(3) Când se naşte o datorie vamală în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1), cuantumul corespunzător al drepturilor este înscris în evidenta contabila în cel mult doua zile de la data la care autoritatea vamală poate calcula cuantumul drepturilor şi stabili debitorul acestora.

ART. 242

(1) Termenele pentru înscrierea în evidenta contabila prevăzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstanţe speciale impiedica autoritatea vamală sa le respecte. Prelungirea termenului nu poate depăşi 14 zile.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) nu se aplica în situaţii de caz fortuit sau de forta majoră.

ART. 243

(1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenta contabila în conformitate cu prevederile art. 241 şi 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmează a fi recuperate se înscrie în evidenta contabila în cel mult doua zile de la data la care autoritatea vamală a luat cunostinta de aceasta situaţie şi poate calcula suma datorată legal şi stabili debitorul. Aceasta operaţiune reprezintă înscriere ulterioara în evidenta contabila. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.

(2) Cu excepţia cazurilor menţionate la art. 240 alin. (2) şi (3), înscrierea ulterioara în evidenta contabila nu este posibila dacă:

a) decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenta contabila sau de a le înscrie la o suma mai mica decât cea legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o data ulterioara de o hotărâre judecătorească;

b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenta contabila ca urmare a unei erori din partea autorităţii vamale care nu ar fi putut fi detectata în condiţii rezonabile de către persoana obligată sa plătească, aceasta la rândul sau actionand cu buna-credinţa şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la declaraţia vamală;

c) prin regulamentul vamal se poate stabili ca autoritatea vamală nu procedează la înscrierea ulterioara în evidenta contabila a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), când se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implica autorităţile unei alte tari, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectata în mod rezonabil. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident ca autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit sa ştie ca mărfurile nu indeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial. Se poate invoca buna-credinţa a debitorului când acesta poate demonstra ca, în timpul operaţiunilor comerciale în cauza, a depus toate diligenţele pentru a se asigura ca toate condiţiile pentru tratamentul preferenţial au fost respectate.

ART. 244

(1) După înscrierea în evidenta contabila, cuantumul drepturilor se comunica debitorului potrivit normelor legale.

(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaraţia vamală, autoritatea vamală poate stabili faptul ca acesta nu se comunica debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situaţia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamală. Fără a se inlatura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, acordarea liberului de vama pentru mărfuri de către autoritatea vamală echivaleaza cu comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenta contabila.

(3) Comunicarea către debitor nu poate fi facuta după expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat naştere datoria vamală. Acest termen se suspenda din momentul introducerii unei acţiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.

(4) Când datoria vamală este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmărirea penală, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare, după expirarea termenului menţionat la alin. (3).

SECŢIUNEA a 2-a

Termene şi modalităţi de plata a cuantumului drepturilor

ART. 245

(1) Cuantumul drepturilor care a făcut obiectul comunicării prevăzute la art. 244 se achită de debitor în următoarele termene:

a) dacă aceasta persoana nu are dreptul la nici una dintre facilităţile de plata prevăzute în prezenta secţiune, plata se face în termenul prevăzut în regulamentul vamal;

b) dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilităţile de plata prevăzute în prezenta secţiune, plata se face pana cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilităţi.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), fără a se inlatura aplicarea suspendărilor prevăzute în cazul exercitării unei acţiuni, termenul de plata nu poate depăşi 10 zile de la comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenta contabila, în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileşte în asa fel încât sa nu îi permită debitorului sa obţină un termen pentru plata mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plăţii.

(3) Termenul prevăzut la alin. (2) se prelungeşte, din oficiu, dacă se constata ca persoana în cauza a primit înştiinţarea prea târziu pentru a putea sa plătească în termenul prevăzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordată de autoritatea vamală la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătit rezulta în urma unei acţiuni de recuperare ulterioara. Fără a se inlatura aplicarea facilităţilor de plata, prelungirile nu pot depăşi timpul necesar debitorului pentru a se achită de obligaţie.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situaţiile şi condiţiile în care se suspenda obligaţia debitorului de a plati drepturile când:

a) se întocmeşte o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;

b) mărfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscării ulterioare potrivit prevederilor legale;

c) datoria vamală a luat naştere în conformitate cu prevederile art. 225 şi exista mai mulţi debitori.

ART. 246

Plata se face conform dispoziţiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu acelaşi efect de stingere a debitului ori prin compensare.

ART. 247

În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătite de persoana în cauza se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plati astfel de drepturi, autoritatea vamală poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plăţii acelei sume în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune.

ART. 248

Acordarea amânării plăţii este condiţionată de constituirea unei garanţii de către solicitant.

ART. 249

Autoritatea vamală decide care dintre următoarele proceduri se foloseşte când se acorda amânarea plăţii:

a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenta contabila, în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);

b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenta contabila în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioada stabilită de autoritatea vamală, care sa nu depăşească 31 de zile;

c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidenta contabila, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.

ART. 250

(1) Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:

a) în cazul în care plata este amânată în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenta contabila de către autoritatea vamală. În cazul în care se aplica prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenta contabila, mai puţin doua zile;

b) în cazul în care plata se amana în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expira perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzător unei jumătăţi din numărul de zile din perioada de globalizare;

c) în cazul în care plata se amana în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculează din ziua următoare celei în care expira perioada în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vama. Termenul se reduce cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile aferent perioadei în cauza.

(2) În cazul în care numărul zilelor din termenele menţionate la alin. (1) lit. b) şi c) este impar, numărul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) şi c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.

(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menţionate în alin. (1) lit. b) şi c) sunt o saptamana calendaristică sau o luna calendaristică, plata cuantumului drepturilor care a făcut obiectul amânării se poate efectua:

a) în ziua de vineri a săptămânii a patra următoare celei în cauza, dacă termenul este de o saptamana calendaristică;

b) cel târziu pana în ziua a saisprezecea a lunii următoare, dacă termenul este o luna calendaristică.

ART. 251

(1) Amânarea plăţii nu se acorda pentru cuantumul drepturilor care, deşi corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plati astfel de drepturi, sunt totuşi înscrise de autoritatea vamală în evidenta contabila în conformitate cu dispoziţiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraţiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, pana la expirarea termenului stabilit, informaţiile necesare pentru determinarea definitiva a valorii în vama a mărfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptată declaraţia incompleta.

(2) Amânarea plăţii poate fi acordată în cazurile prevăzute la alin. (1) numai în situaţia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenta contabila înaintea expirării unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit iniţial a fost înscris în evidenta contabila sau, dacă nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptată declaraţia referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plăţii acordate în astfel de condiţii nu poate fi prelungită dincolo de data expirării termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit iniţial sau care ar fi fost acordat dacă cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenta contabila când au fost declarate mărfurile respective.

ART. 252

(1) Autoritatea vamală poate acorda debitorului alte facilităţi de plata decât amânarea plăţii. Acordarea unor astfel de facilităţi de plata trebuie:

a) sa fie condiţionată de constituirea unei garanţii. Nu este necesar sa se solicite o astfel de garanţie când, datorită situaţiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăţi economice sau sociale;

b) sa aibă ca rezultat perceperea, în plus fata de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobanda pe credit se datorează pe intreaga perioada amânată sau care face obiectul unei alte facilităţi la plata şi se calculează în asa fel încât sa fie echivalenta cu cuantumul care ar fi solicitat în acelaşi scop pe piata monetara sau financiară nationala.

(2) Autoritatea vamală poate sa nu ceara dobanda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea grave dificultăţi economice sau sociale pentru debitor.

ART. 253

Indiferent de facilităţile de plata acordate debitorului, acesta poate plati în orice situaţie, total sau parţial, cuantumul drepturilor, fără sa aştepte expirarea termenului care i-a fost acordat.

ART. 254

Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o terta persoana în locul debitorului.

ART. 255

(1) Dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:

a) autoritatea vamală utilizează toate căile prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv executarea silită, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanţi în cadrul regimului de tranzit;

b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare.

(2) Autoritatea vamală poate renunţa sa ceara majorări de întârziere în cazurile în care:

a) datorită situaţiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăţi economice şi sociale;

b) cuantumul drepturilor nu depăşeşte nivelul stabilit prin regulamentul vamal;

c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru plata.

(3) Autoritatea vamală poate stabili:

a) perioade minime pentru calcularea majorărilor de întârziere;

b) sume minime de achitat ca majorări de întârziere.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).

CAP. IV

Stingerea datoriei vamale

ART. 256

(1) Fără a inlatura aplicarea dispoziţiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescripţie extinctiva şi la imposibilitatea recuperării datoriei vamale în cazul constatării pe cale judecătorească a insolvabilitatii debitorului, datoria vamală se stinge prin:

a) plata cuantumului drepturilor;

b) remiterea cuantumului drepturilor;

c) invalidarea declaraţiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implica obligaţia de plata a drepturilor;

d) confiscare;

e) distrugerea prin dispoziţia autorităţii vamale;

f) abandonul în favoarea statului;

g) pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau forţei majore;

h) scăderea cantitativă a mărfurilor datorită unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare procentului de scădere.

(2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d)-h) operează numai dacă situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vama, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implica obligaţia de plata a drepturilor.

ART. 257

Datoria vamală prevăzută la art. 239 se stinge şi când sunt anulate formalităţile îndeplinite pentru obţinerea tratamentului tarifar preferenţial acordat în conformitate cu dispoziţiile articolului mai sus menţionat.

CAP. V

Rambursarea şi remiterea drepturilor

ART. 258

(1) Prin rambursare se înţelege restituirea totală sau parţială a drepturilor de import sau de export care au fost achitate.

(2) Prin remitere se înţelege fie decizia de a nu percepe, integral sau parţial, cuantumul unei datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau parţial, înscrierea în evidenta contabila a unui drept de import sau de export care nu a fost achitat.

ART. 259

(1) Drepturile de import sau de export sunt rambursate în măsura în care se stabileşte ca, în momentul în care au fost plătite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când cuantumul lor a fost înscris în evidenta contabila contrar dispoziţiilor art. 243 alin. (2) şi (3).

(2) Se procedează la remiterea drepturilor de import sau de export în măsura în care se stabileşte ca, în momentul în care au fost înscrise în evidenta contabila, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau ca a fost înscris în evidenta contabila contrar dispoziţiilor art. 243 alin. (2) şi (3).

(3) Nu se acorda rambursarea sau remiterea drepturilor dacă faptele care au dus la achitarea ori la înscrierea în evidenta contabila a unei sume ce nu era legal datorată sunt rezultatul unei acţiuni deliberate din partea unei persoane interesate.

(4) Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauza într-o perioada de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului.

(5) Termenul prevăzut la alin. (4) se prelungeşte dacă persoana în cauza face dovada ca a fost împiedicată sa depună cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a forţei majore.

(6) Autoritatea vamală procedează la rambursare sau remitere din oficiu, când constata, în acest termen, existenta uneia sau alteia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

ART. 260

Drepturile de import sau de export sunt rambursate când se invalideaza o declaraţie vamală, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acorda în urma unei cereri depuse de persoana în cauza în termenul prevăzut pentru depunerea cererii de invalidare a declaraţiei vamale.

ART. 261

(1) Drepturile de import sunt rambursate sau remise în măsura în care se stabileşte ca cuantumul acestora înscris în evidenta contabila este aferent mărfurilor plasate sub regimul vamal în cauza şi refuzate de importator, deoarece la data acceptării declaraţiei vamale erau defecte sau nu respectau condiţiile contractului în baza căruia au fost importate. Sunt asimilate mărfurilor defecte mărfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vama.

(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acorda cu condiţia ca:

a) mărfurile sa nu fi fost folosite, cu excepţia unei posibile utilizări iniţiale necesare pentru a se verifica dacă sunt defecte sau nu respecta termenii contractuali;

b) mărfurile sa fie exportate de pe teritoriul vamal al României. La cererea persoanei în cauza, autoritatea vamală permite ca, în locul exportului, mărfurile sa fie distruse sau plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamală sau într-o zona libera ori antrepozit liber. În scopul de a primi una dintre aceste destinaţii vamale, mărfurile sunt considerate străine.

(3) Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mărfurilor care, înainte de a fi declarate la vama, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacă se stabileşte ca defectele mărfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi putut fi detectate în decursul acestor teste.

(4) Drepturile de import sunt rambursate sau remise pentru motivele prevăzute la alin. (1), în urma prezentării unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepţionale, justificate corespunzător, autoritatea vamală poate aproba ca acest termen sa fie prelungit.

ART. 262

(1) Drepturile de import sau de export pot fi rambursate ori remise în alte situaţii decât cele menţionate la art. 259-261:

a) care urmează a fi stabilite în conformitate cu regulamentul vamal;

b) ca urmare a unor împrejurări în care nu s-a constatat o inselatorie sau o culpa evidenta a persoanei în cauza. Situaţiile în care se poate aplica aceasta dispoziţie şi procedura de urmat în acest scop sunt stabilite prin regulamentul vamal. Pentru rambursare sau remitere pot fi prevăzute condiţii speciale.

(2) Drepturile sunt rambursate sau remise pentru motivele prevăzute la alin. (1), în urma prezentării unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepţionale, justificate corespunzător, autoritatea vamală poate aproba ca acest termen sa fie prelungit.

ART. 263

Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise în condiţiile prevăzute în prezentul capitol numai când cuantumul de rambursat sau de remis depăşeşte nivelul stabilit prin regulamentul vamal. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate da curs unei alte cereri de rambursare sau remitere şi cu privire la un cuantum mai mic.

ART. 264

Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import sau de export, precum şi a dobânzilor pe credit şi a majorărilor de întârziere încasate la efectuarea plăţii acestor drepturi nu este pusă în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea acesteia, după aceasta perioada autoritatea vamală plăteşte o dobanda egala cu dobanda pe credit.

ART. 265

Când, din eroare, a fost remisă o datorie vamală sau a fost rambursat cuantumul drepturilor, datoria iniţială devine din nou exigibilă. Orice dobanda plătită în temeiul prevederilor art. 264 se rambursează.

TITLUL X

Dreptul la acţiune

ART. 266

(1) Orice persoana are dreptul de a formula acţiune impotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale.

(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acţiune persoana care a solicitat autorităţii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementărilor vamale şi nu a primit un răspuns la cererea sa în termenul legal.

ART. 267

Când acţiunea prevăzută la art. 266 se referă la un titlu de creanta privind datoria vamală şi alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, înainte de depunerea acţiunii se poate formula contestaţie pe cale administrativă, care se soluţionează potrivit dispoziţiilor Codului de procedura fiscală.

ART. 268

(1) Acţiunile care privesc alte decizii decât cele prevăzute la art. 267 se formulează potrivit dispoziţiilor <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), plângerea prealabilă nu suspenda executarea deciziei contestate.

(3) Autoritatea vamală poate suspenda, total sau parţial, executarea acestei decizii pana la soluţionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate sa considere ca decizia contestată nu respecta reglementările vamale sau ca un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

TITLUL XI

Prohibiţii şi restrictii

ART. 269

(1) Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.

(2) Sunt considerate ca restrictionate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusă unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.

(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale, mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însoţite de un astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.

TITLUL XII

Sancţiuni

SECŢIUNEA 1

Infracţiuni

ART. 270

Introducerea în sau scoaterea din ţara, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabanda şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

ART. 271

Introducerea în sau scoaterea din ţara, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabanda calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsa mai mare.

ART. 272

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantităţi de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

ART. 273

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

ART. 274

Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane inarmate ori de doua sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

ART. 275

Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepseşte.

ART. 276

Dacă faptele prevăzute la art. 270-274 sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.

ART. 277

Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.

ART. 278

Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează cu prevederile Codului penal al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale.

SECŢIUNEA a 2-a

Contravenţii

ART. 279

Faptele care constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura de constatare şi sancţionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

ART. 280

(1) Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se constata şi se sancţionează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală.

(2) În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

(3) După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplica amenda şi dispune, după caz, reţinerea bunurilor, în vederea confiscării.

(4) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.

ART. 281

Dispoziţiile art. 279 şi 280 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile <LLNK 12001 2130 301 0 32>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin <LLNK 12002 180 10 201 0 18>Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 alin. (1) şi (3) şi art. 29.

TITLUL XIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 282

Dispoziţiile specifice aplicabile călătorilor şi altor persoane fizice se stabilesc prin regulamentul vamal.

ART. 283

Termenele prevăzute în prezentul cod şi în alte reglementări vamale se calculează potrivit normelor prevăzute în Codul de procedura civilă.

ART. 284

Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.

ART. 285

Autoritatea Nationala a Vamilor este desemnată ca autoritate competenta sa aplice pentru România, la data aderării la Uniunea Europeană, prevederile Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, încheiată la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană - JO C 316, 27 noiembrie 1995, p. 34 - şi ale Convenţiei cu privire la asistenta reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, încheiată la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană - JO C 24, 23 ianuarie 1998, p. 2.

ART. 286

Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, va aproba prin hotărâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intra în vigoare la aceeaşi data cu prezentul cod.

ART. 287

Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod şi în alte reglementări vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidentele contabile, stingerea datoriei vamale şi remiterea drepturilor de import, cu excepţia art. 163 şi 247 din prezentul cod, se aplica în mod corespunzător şi pentru taxa pe valoarea adăugată şi pentru accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autorităţii vamale.

ART. 288

(1) Prezentul cod intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe aceeaşi data se abroga: <LLNK 11997 141 10 201 0 18>Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare; <LLNK 11993 26130 302 7 43>art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobată cu modificări prin <LLNK 11994 102 10 201 0 18>Legea nr. 102/1994, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Declararea electronica şi sistemele automatizate pentru punerea în aplicare a gestiunii de risc şi schimbul electronic de date între birourile vamale de intrare, import, export şi ieşire, prevăzute la art. 40, 60-62 şi 202-204, se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(4) Dispoziţiile cuprinse la art. 245 alin. (2) şi (3), art. 247, art. 252 şi art. 255 alin. (2) şi (3) intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

*

Prezenta lege asigura aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 302/1992.

Aceasta lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

DANIELA POPA

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VACAROIU

Bucureşti, 10 aprilie 2006.

Nr. 86.

------------