LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia
şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap actualizată până
la data de 1 ianuarie 2009
EMITENT: PARLAMENTUL
----------------
*) Textul republicat al
legii a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 3
ianuarie 2008. Aceasta este forma
actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic"
S.A. Piatra Neamţ până la data de 1 ianuarie 2009, cu
modificările şi completările aduse de: <LLNK 12008 10
20 301 0 36>HOTĂRÂREA nr. 10 din 9 ianuarie 2008;
---------
**) Republicată în
temeiul art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 14/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
187 din 19 martie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 275/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 700 din 17 octombrie 2007, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006 şi a mai fost
modificată prin Legea
nr. 241/2007 pentru
abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări
de la plata taxelor vamale ale unor bunuri, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 496 din 24 iulie 2007.
CAP. I
Dispoziţii generale, definiţii
şi principii
ART. 1
Prezenta lege reglementează drepturile
şi obligaţiile persoanelor cu handicap acordate în scopul
integrării şi incluziunii sociale a
acestora.
ART. 2
(1) Persoanele cu handicap, în
înţelesul prezentei legi, sunt acele persoane cărora, datorită
unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc
abilităţile de a desfăşura în mod normal
activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în
sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale.
(2) De dispoziţiile prezentei legi
beneficiază copiii şi adulţii cu handicap, cetăţeni
români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România.
ART. 3
Protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap au la bază următoarele principii:
a) respectarea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului;
b) prevenirea
şi combaterea discriminării;
c) egalizarea
şanselor;
d) egalitatea de
tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea
forţei de muncă;
e) solidaritatea
socială;
f) responsabilizarea
comunităţii;
g) subsidiaritatea;
h) adaptarea
societăţii la persoana cu handicap;
i) interesul
persoanei cu handicap;
j) abordarea
integrată;
k) parteneriatul;
l) libertatea
opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a
serviciilor şi formelor de suport de care beneficiază;
m) abordarea
centrată pe persoană în furnizarea de servicii;
n) protecţie
împotriva neglijării şi abuzului;
o) alegerea
alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea sprijinului
şi asistenţei necesare;
p) integrarea
şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi şi
obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.
ART. 4
Autorităţile publice, furnizorii
de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum
şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei
legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să
garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă
cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg
la 3 mai 1996, ratificată prin Legea
nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte.
ART. 5
În înţelesul prezentei legi, termenii
şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:
1. acces
neîngrădit al persoanei cu handicap - accesul fără limitări
sau restricţii la mediul fizic, informaţional şi
comunicaţional;
2. accesibilitate
- ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic,
precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional
conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a
drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap
în societate;
3. adaptare -
procesul de transformare a mediului fizic şi informaţional, a
produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile şi persoanelor cu
handicap;
4. adaptare
rezonabilă la locul de muncă - totalitatea modificărilor
făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă
al persoanei cu handicap; presupune modificarea programului de lucru,
achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii asistive
şi alte măsuri asemenea;
5. angajare asistată - opţiunea
de angajare care facilitează munca în locuri de muncă obişnuite
de pe piaţa competitivă a muncii şi care presupune oferirea de
sprijin în căutarea locului de muncă şi la locul de muncă,
transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare;
6. asistent personal al persoanei cu
handicap grav - persoana care supraveghează, acordă
asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav,
pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului
individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
7. asistent
personal profesionist - persoana fizică atestată care asigură la
domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap
grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege;
8. asistenţă
vie - include asistenţa animală, ca de exemplu, câinele-ghid;
9. atelier protejat - spaţiul adaptat
nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfăşoară
activităţi de formare, dezvoltare şi perfecţionare a
abilităţilor; poate funcţiona în locaţii din comunitate, în
centre de zi, în centre rezidenţiale şi în unităţi de
învăţământ speciale;
10. bugetul personal complementar -
stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în
funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a
abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul
la curentul electric;
11. căi
şi mijloace de acces - elementele prin care se asigură accesul în
clădirile publice şi care asigură posibilitatea deplasării
persoanelor cu handicap în interiorul clădirii;
12. cerinţe
educative speciale - necesităţile educaţionale suplimentare,
complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate
particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei
anumite deficienţe sau tulburări/dificultăţi de
învăţare, precum şi o asistenţă complexă de tip
medical, social etc.;
13. clădiri
de utilitate publică - clădirile aparţinând instituţiilor
publice şi private care oferă populaţiei diferite tipuri de
servicii;
14. comisie de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap - organul de specialitate fără personalitate
juridică în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale cărei atribuţii
principale sunt stabilite prin prezenta lege;
15. contractare -
procedura de finanţare/cofinanţare de către
autorităţile administraţiei publice locale a serviciilor sociale
publice realizate de furnizorii privaţi de servicii sociale,
acreditaţi în condiţiile legii;
16. dizabilitate - termenul generic pentru
afectări/deficienţe, limitări de activitate şi
restricţii de participare, definite conform Clasificării
internaţionale a funcţionării, dizabilităţii şi
sănătăţii, adoptată şi aprobată de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi care
relevă aspectul negativ al interacţiunii individ-context;
17. egalizarea
şanselor - procesul prin care diferitele structuri sociale şi de
mediu, infrastructura, serviciile, activităţile informative sau
documentare devin disponibile şi persoanelor cu handicap;
18. incluziune socială - setul de
măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile
protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii,
educaţiei, sănătăţii, informării şi
comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei
şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;
19. indemnizaţie
lunară - prestaţia socială lunară reprezentând sume de bani
acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea
de şanse, asigurarea unei vieţi autonome şi favorizarea
incluziunii lor sociale;
20. integrare
socială - procesul de interacţiune dintre individ sau grup şi
mediul social, prin intermediul căruia se realizează un echilibru
funcţional al părţilor;
21. însoţitor
- persoana care acompaniază persoana cu handicap şi care
beneficiază de drepturi în condiţiile prevăzute de lege;
22. loc de
muncă protejat - spaţiul aferent activităţii persoanei cu
handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de
muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces;
23. manager de caz
- membrul echipei pluridisciplinare care coordonează, monitorizează
şi evaluează îndeplinirea planului individual de servicii, precum
şi măsurile luate în legătură cu adultul cu handicap;
24. plan individual de servicii -
documentul care fixează obiective pe termen scurt, mediu şi lung,
precizând modalităţile de intervenţie şi sprijin pentru
adulţii cu handicap, prin care se realizează activităţile
şi serviciile precizate în programul individual de reabilitare şi
integrare socială;
25. program individual de reabilitare
şi integrare socială - documentul elaborat de comisia de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap, în care sunt precizate activităţile
şi serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de
integrare socială;
26. reprezentant
legal - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să
exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile
faţă de persoana cu handicap;
27. şanse
egale - rezultatul procesului de egalizare a şanselor, prin care
diferitele structuri ale societăţii şi mediului sunt accesibile
tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap;
28. tehnologie
asistivă şi de acces - tehnologia care asigură accesul cu
şanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional
şi comunicaţional;
29. unitate
protejată autorizată - operatorul economic de drept public sau
privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia cel puţin 30% din
numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă sunt
persoane cu handicap.
CAP. II
Drepturile persoanelor cu handicap
ART. 6
Persoanele cu handicap beneficiază de
drepturi la:
a) ocrotirea
sănătăţii - prevenire, tratament şi recuperare;
b) educaţie
şi formare profesională;
c) ocuparea
şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie
profesională;
d) asistenţă
socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale;
e) locuinţă,
amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la
mediul fizic, informaţional şi comunicaţional;
f) petrecerea
timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
g) asistenţă
juridică;
h) facilităţi
fiscale;
i) evaluare
şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de
către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
ART. 7
(1) Promovarea şi respectarea
drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal,
autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi, în subsidiar,
respectiv complementar, autorităţilor administraţiei publice
centrale, societăţii civile şi familiei sau reprezentantului
legal al persoanei cu handicap.
(2) În baza principiului egalizării
şanselor, autorităţile publice competente au obligaţia să asigure resursele financiare necesare şi
să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să
aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii.
ART. 8
(1) Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap şi celelalte autorităţi publice centrale
şi locale au obligaţia să asigure,
potrivit prezentei legi, condiţiile necesare pentru integrarea şi
incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
(2) Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Handicap elaborează politici
şi asigură monitorizarea şi controlul respectării
drepturilor persoanelor cu handicap.
(3) În vederea realizării
dispoziţiilor prevăzute la alin. (2), Autoritatea Naţională
pentru Persoanele cu Handicap poate încheia parteneriate cu organizaţii
neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezintă interesele
acestora sau care desfăşoară activităţi în domeniul
promovării şi apărării drepturilor omului.
SECŢIUNEA 1
Sănătate şi recuperare
ART. 9
(1) Pentru protecţia
sănătăţii fizice şi mentale a persoanelor cu handicap,
autorităţile publice au obligaţia să
ia următoarele măsuri specifice:
a) să
includă nevoile persoanelor cu handicap şi ale familiilor acestora în
toate politicile, strategiile şi programele de dezvoltare regională,
judeţeană sau locală, precum şi în programele
guvernamentale de ocrotire a sănătăţii;
b) să creeze
condiţii de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructură,
reţele de comunicare, a serviciilor medicale şi sociomedicale;
c) să
înfiinţeze şi să susţină centre de reabilitare
specializate pe tipuri de handicap;
d) să creeze
condiţii pentru asigurarea tehnologiei asistive şi de acces;
e) să
dezvolte programe de prevenire a apariţiei handicapului;
f) să
sprijine accesul la tratamentul balnear şi de recuperare;
g) să
includă şi să recunoască sportul ca mijloc de recuperare,
dezvoltând programe specifice.
(2) Persoanele cu handicap, familiile
acestora sau reprezentanţii lor legali au dreptul la toate
informaţiile referitoare la diagnosticul medical şi de
recuperare/reabilitare, la serviciile şi programele disponibile, în toate
stadiile acestora, precum şi la drepturile şi obligaţiile în
domeniu.
ART. 10
Persoanele cu handicap
beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv
de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe
timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.
ART. 11
(1) În vederea asigurării
asistenţei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul
la:
a) dispozitive
medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei şi în condiţiile
prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate şi a normelor sale de aplicare;
b) servicii gratuite de cazare şi
masă şi pentru însoţitorul copilului cu handicap grav sau
accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în
unităţile sanitare cu paturi, sanatorii şi staţiuni
balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist,
asigurate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, conform Contractului-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate;
c) un bilet
gratuit de tratament balnear, în cursul unui an, pe baza programului individual
de reabilitare şi integrare socială şi a recomandării
medicului de familie sau a medicului specialist.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la
data depunerii documentaţiei de către persoana cu handicap sau
reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurări de
sănătate au obligaţia să
emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv
medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.
(3) Contravaloarea preţului de
referinţă pentru produsele prevăzute la alin. (1) lit. a) se suportă integral
din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
prin casa de asigurări de sănătate de care aparţine
asiguratul.
(4) Numărul biletelor de tratament
balnear gratuit care se acordă adulţilor cu handicap se
stabileşte proporţional cu numărul potenţialilor
beneficiari faţă de numărul total al biletelor de tratament
balnear gratuit stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor
sociale de stat.
ART. 12
(1) Persoana care are
în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap
beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:
a) concediu şi indemnizaţie
pentru creşterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent
lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în
condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului, cu modificările şi completările
ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007;
b) concediu
şi o indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap în
cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3
şi 7 ani;
c) program de lucru redus la 4 ore pentru
părintele care are în îngrijire copilul cu handicap grav sau accentuat,
până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la solicitarea
părintelui;
d) concedii medicale, acordate în
condiţiile legii, pentru îngrijirea copilului cu handicap care
necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru
afecţiuni intercurente, precum şi pentru recuperare/reabilitare, până
la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani;
e) indemnizaţie
lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei,
acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în
afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), până la împlinirea de
către copil a vârstei de 3 ani;
f) indemnizaţie
lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei,
acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în
afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), pentru copilul cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 7 ani;
g) indemnizaţie
lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei,
acordată persoanei care nu îndeplineşte condiţiile
prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr.
7/2007, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3
ani, iar pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani un ajutor
lunar în cuantum de 150 lei;
h) alocaţie
lunară de plasament, acordată în condiţiile legii, în cuantum
majorat cu 50%.
(2) Persoana cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un
copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor
prevăzute la art. 58 alin. (4) lit.
a) beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului în
cuantum de 450 lei până la împlinirea de către copil a vârstei de 2
ani şi de un ajutor lunar pentru creşterea copilului în cuantum de
150 lei pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani.
(3) De drepturile prevăzute la alin.
(1) şi (2) beneficiază, la cerere, unul dintre părinţi,
persoana căreia i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei,
persoana care a adoptat copilul sau care are copilul în plasament ori în
plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost
numită tutore, cu excepţia asistentului maternal profesionist.
(4) De drepturile prevăzute la alin.
(1) lit. a)-g) şi la
alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au în
acelaşi timp şi calitatea de asistent personal pentru acelaşi
copil sau care primesc indemnizaţia prevăzută la art. 42 alin. (4).
(5) Pe perioada acordării dreptului
prevăzut la alin. (1) lit. b), pentru ceilalţi
copii aflaţi în îngrijire spre creştere şi educare, persoana
îndreptăţită beneficiază şi de drepturile
prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr.
7/2007.
(6) Plata drepturilor prevăzute la
alin. (1) şi (2) se asigură, după caz, de la bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse, sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate, potrivit legii.
(7) Cuantumul indemnizaţiilor şi
ajutoarelor prevăzute la alin. (1) lit. b), e)-g)
şi la alin. (2) se actualizează anual cu
indicele creşterii preţurilor de consum prin hotărâre a
Guvernului.
ART. 13
(1) Pe perioada în care se beneficiază
de indemnizaţia prevăzută la art. 12 alin.
(1) lit. b), contribuţia individuală de
asigurări sociale de sănătate se calculează prin aplicarea
cotei prevăzute de lege asupra sumei reprezentând valoarea a de două
ori salariul de bază minim brut pe ţară,
garantat în plată, şi se suportă de la bugetul de stat.
(1) Pe perioada în care o persoană
beneficiază de drepturile prevăzute la art. 12
alin. (1) lit. b), contribuţia
individuală de asigurări sociale de sănătate se
calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra sumei
reprezentând valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului cu
handicap şi se suportă de la bugetul de stat.
--------------
Alin. (1) al art.
(2) Asupra dreptului prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. b) nu se datorează celelalte contribuţii sociale
obligatorii stabilite de lege.
(3) Perioada în care o persoană
beneficiază de drepturile prevăzute la art. 12
alin. (1) lit. b) constituie
perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii
drepturilor de pensii prevăzute de Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi pentru stabilirea drepturilor
prevăzute de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr.
7/2007.
(4) În vederea determinării
punctajului anual necesar stabilirii drepturilor de pensie în sistemul public,
pentru perioadele asimilate stagiului de cotizare în condiţiile
prevăzute la alin. (3) se aplică prevederile
art. 78
alin. (5) lit. b) din
Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică şi persoanelor care beneficiază de
perioadele asimilate prevăzute la alin. (3) şi
care, în acelaşi timp, se află în situaţiile prevăzute la art. 38
alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6) Perioada în care o persoană
beneficiază de drepturile prevăzute la art. 12
alin. (1) lit. b) constituie
perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii
indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate
prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 399/2006, cu
modificările ulterioare.
(7) În situaţia prevăzută la
alin. (6), la stabilirea cuantumului indemnizaţiilor de asigurări
sociale de sănătate se ia în calcul salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în
plată din perioada respectivă.
(7) În situaţia prevăzută la
alin. (6), la stabilirea cuantumului indemnizaţiilor de asigurări
sociale de sănătate se ia în calcul
indemnizaţia prevăzută la art. 12 alin.
(1) lit. b).
--------------
Alin. (7) al art.
(8) Perioada concediului prevăzut la
art. 12 alin. (1) lit. b) constituie vechime în muncă şi în serviciu, care
se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu
aceasta.
ART. 14
(1) Drepturile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b) se acordă persoanelor îndreptăţite aflate în
una din următoarele situaţii:
a) au beneficiat
de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului pentru
copilul pentru care se solicită dreptul;
b) au realizat
venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pe o
perioadă de 12 luni în ultimul an înainte de solicitarea dreptului.
(2) Cele 12 luni prevăzute la alin.
(1) lit. b) pot fi
constituite integral şi din perioade asimilate după cum urmează:
a) şi-au însoţit
soţul/soţia trimis/trimisă în misiune permanentă în
străinătate;
b) au beneficiat
de indemnizaţie de şomaj, stabilită conform legii;
c) au beneficiat
de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii;
d) au realizat
perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, în
condiţiile prevăzute la art.
38 alin. (1) din Legea nr.
19/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
e) au realizat
perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii în condiţiile
prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează
concedierile colective;
f) au beneficiat
de pensii de invaliditate;
g) au beneficiat de concediu fără
plată pentru a participa la cursuri de formare şi perfecţionare
profesională din iniţiativa angajatorului sau la care acesta
şi-a dat acordul, organizate în condiţiile legii;
h) au lucrat cu
contract individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor
guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state sau în baza
Regulamentului CE nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate
socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor
independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în
interiorul Comunităţii;
i) se află în
perioada de întrerupere temporară a activităţii, din
iniţiativa angajatorului, fără încetarea raportului de
muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare,
potrivit legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Educaţie
ART. 15
(1) Persoanele cu handicap au acces liber
şi egal la orice formă de educaţie, indiferent de vârstă,
în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale
ale acestora.
(2) Persoanelor cu handicap li se
asigură educaţia permanentă şi formarea profesională
de-a lungul întregii vieţi.
(3) Persoana cu handicap sau, după
caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie
în alegerea formei şi tipului de şcolarizare, precum şi a
unităţii de învăţământ.
ART. 16
(1) Educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului naţional de
educaţie, coordonat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului.
(2) Educaţia persoanelor cu handicap
se realizează prin:
a) unităţi
de învăţământ special;
b) integrarea
individuală în unităţi de învăţământ de
masă, inclusiv în unităţi cu predare în limbile
minorităţilor naţionale;
c) grupe sau clase
speciale compacte, integrate în unităţi preşcolare şi
şcolare de masă;
d) servicii
educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
e) şcolarizare la domiciliu până
la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26
de ani, prin grija Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului;
f) educaţia
"la patul de spital", pe durata spitalizării;
g) alternative
educaţionale.
(3) Formele de învăţământ
enumerate la alin. (2) se pot desfăşura
şi în limbile minorităţilor naţionale.
(4) Accesul în unităţile de
învăţământ al copiilor cu dizabilităţi, inclusiv al
celor cu handicap, precum şi al celor cu dificultăţi de adaptare
şcolară se realizează prin hotărâre a comisiei pentru
protecţia copilului, care eliberează certificatul de orientare
şcolară şi/sau profesională, pe baza raportului de evaluare
complexă întocmit de serviciul de evaluare complexă din cadrul
direcţiilor generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului judeţene, respectiv locale, ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(5) Pentru formele de educaţie
prevăzute la alin. (2) lit. d)-f) sunt necesare
recomandarea comisiei interne de evaluare continuă şi cererea
părinţilor.
(6) Unităţile de
învăţământ special sunt formate din: şcoală
specială, cantină şi, după caz, internat şcolar, în
condiţiile legii.
(7) Elevii cu handicap beneficiază
gratuit de masă şi cazare în internatele şcolare.
(8) Studenţii cu handicap grav şi
accentuat beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru
cazare şi masă la cantinele şi căminele
studenţeşti.
(9) Valoarea reducerii prevăzute la
alin. (8) se asigură din bugetul
instituţiilor de învăţământ publice sau private.
ART. 17
Finanţarea
învăţământului special şi special integrat se face din
bugetele judeţelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, unde funcţionează unitatea de
învăţământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor
cu cerinţe educative speciale.
ART.
18
(1) În cadrul procesului de
învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu
handicap au dreptul la:
a) servicii
educaţionale de sprijin;
b) dotarea cu
echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de handicap şi
utilizarea acestuia;
c) adaptarea
mobilierului din sălile de curs;
d) manuale
şcolare şi cursuri în format accesibil pentru elevii şi
studenţii cu deficienţe de vedere;
e) utilizarea
echipamentelor şi softurilor asistive în susţinerea examenelor de
orice tip şi nivel.
(2) Preşcolarii, elevii şi
studenţii cu handicap, împreună cu asistenţii personali şi
asistenţii personali profesionişti, după caz, au dreptul la
locuri gratuite în tabere de odihnă, o dată pe an, indiferent de
forma de învăţământ.
(3) Sumele aferente dreptului prevăzut
la alin. (2) se asigură de la bugetul de stat
prin bugetul Autorităţii Naţionale pentru Tineret.
ART. 19
În vederea asigurării accesului
persoanelor cu handicap în unităţile şi instituţiile de
învăţământ, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să
promoveze şi să garanteze accesul la educaţie şi formare
profesională al persoanelor cu handicap;
b) să asigure şcolarizarea la
domiciliu a persoanelor cu handicap nedeplasabile pe durata perioadei de
şcolarizare obligatorie, precum şi pregătirea şcolară,
indiferent de locul în care persoana cu handicap se află, inclusiv prin
cadrele didactice de sprijin/itinerante;
c) să asigure
accesul la formele de educaţie permanentă, adaptându-le nevoilor
educaţionale ale persoanelor cu handicap;
d) să
sprijine cooperarea dintre unităţile de învăţământ
special sau de masă cu familia şi comunitatea, în vederea
asigurării unei oferte educaţionale care răspunde nevoilor
individuale ale persoanelor cu handicap;
e) să
sprijine pregătirea cadrelor didactice în vederea adaptării
practicilor educaţionale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de
învăţământ obişnuit;
f) să asigure
posibilitatea practicării unui sport de către orice persoană cu
handicap, precum şi pregătirea cadrelor didactice în vederea
însuşirii de către acestea a unor noţiuni medicale şi
tehnice specifice;
g) să asigure
servicii educaţionale de sprijin pentru persoanele cu handicap şi
familiile acestora, prin specialişti în domeniul psihopedagogiei speciale;
h) să asigure
accesul în unităţile şi instituţiile de
învăţământ.
SECŢIUNEA a 3-a
Locuinţă
ART. 20
(1) În vederea asigurării accesului
persoanelor cu handicap la obţinerea unei locuinţe,
autorităţile publice au obligaţia să
ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru
închirierea, la nivelurile inferioare, a locuinţelor care aparţin
domeniului public al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale
ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav
beneficiază de următoarele drepturi:
a) acordarea unei
camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit
prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele
care aparţin domeniului public sau privat al statului ori al
unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia;
b) stabilirea
chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru
suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, deţinute de
stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, la
tariful minim prevăzut de lege.
(3) Beneficiază de prevederile alin.
(2) şi familia sau reprezentantul legal pe
perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
(4) Beneficiază de prevederile alin.
(2) lit. b) şi adultul
cu handicap accentuat.
SECŢIUNEA a 4-a
Cultură, sport, turism
ART. 21
(1) Autorităţile competente ale
administraţiei publice au obligaţia să
faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele
de patrimoniu, turistice, sportive şi de petrecere a timpului liber.
(2) În vederea asigurării accesului
persoanelor cu handicap la cultură, sport şi turism,
autorităţile administraţiei publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să
sprijine participarea persoanelor cu handicap şi a familiilor acestora la
manifestări culturale, sportive şi turistice;
b) să
organizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoane juridice, publice ori
private, manifestări şi activităţi culturale, sportive, de
petrecere a timpului liber;
c) să asigure
condiţii pentru practicarea sportului de către persoanele cu
handicap;
d) să
sprijine activitatea organizaţiilor sportive ale persoanelor cu handicap.
(3) Copilul cu handicap, precum şi
persoana care îl însoţeşte beneficiază de gratuitate la bilete
de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi sportive.
(4) Adulţii cu handicap
beneficiază de bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări
artistice şi sportive, astfel:
a) adultul cu
handicap grav sau accentuat, precum şi persoana care îl
însoţeşte beneficiază de gratuitate;
b) adultul cu
handicap mediu şi uşor beneficiază de bilete de intrare în
aceleaşi condiţii ca pentru elevi şi studenţi.
(5) Sumele aferente drepturilor
prevăzute la alin. (3) şi (4) se suportă din bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, al Agenţiei
Naţionale pentru Sport, din bugetele locale sau, după caz, din
bugetul organizatorilor publici ori privaţi.
SECŢIUNEA a 5-a
Transport
ART. 22
Autorităţile administraţiei
publice locale au obligaţia să ia
următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului
în comun al persoanelor cu handicap:
a) să
achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate;
b) să
adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele
tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;
c) să
realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau
private, programe de transport al persoanelor cu handicap.
ART. 23
(1) Persoanele cu handicap grav şi
accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban
cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.
(2) Beneficiază de prevederile alin.
(1) şi următoarele persoane:
a) însoţitorii
persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora;
b) însoţitorii
copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora;
c) însoţitorii adulţilor cu
handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza
anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul
compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu
handicap;
d) asistenţii
personali ai persoanelor cu handicap grav;
e) asistenţii
personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
(3) Legitimaţia pentru transportul
urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întregul teritoriu al ţării,
fiind recunoscută de toate regiile de transport local, şi este
eliberată de direcţiile generale de asistenţă socială
şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, costurile fiind suportate din bugetele
judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(4) Sumele aferente dreptului prevăzut
la alin. (1) şi (2) se asigură din bugetele
locale.
(5) Modalitatea de acordare a
gratuităţii şi cuantumul acesteia se stabilesc prin
hotărâre a consiliilor locale.
ART. 24
(1) Persoanele cu handicap grav
beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice
tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu
autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12
călătorii dus-întors pe an calendaristic.
(2) Beneficiază de prevederile alin.
(1) şi următoarele persoane:
a) însoţitorii
persoanelor cu handicap grav, numai în prezenţa acestora;
b) asistenţii
personali ai persoanelor cu handicap grav.
(3) Persoanele cu handicap accentuat
beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice
tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu
autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii
dus-întors pe an calendaristic.
(4) Beneficiază de prevederile alin.
(3) şi însoţitorii copiilor cu handicap
accentuat, numai în prezenţa acestora.
(5) Persoanele cu afecţiuni renale
care necesită hemodializă în alte localităţi decât cele de
domiciliu beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere,
cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a
II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial şi peste
numărul de călătorii prevăzut, în funcţie de
recomandarea centrului de dializă.
(6) Beneficiază de prevederile alin.
(5) şi asistenţii personali sau
însoţitorii persoanelor cu handicap care necesită hemodializă.
(7) Sumele aferente drepturilor
prevăzute la alin. (1)-(6) se asigură din
bugetul de stat prin bugetul Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap.
(8) Modalitatea de acordare a drepturilor
prevăzute la alin. (1)-(6) se stabileşte
prin hotărâre a Guvernului*).
---------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 487 din 20 iulie 2007.
SECŢIUNEA a 6-a
Asistenţă juridică
ART. 25
(1) Persoanele cu handicap beneficiază
de protecţie împotriva neglijării şi abuzului, indiferent de
locul unde acestea se află.
(2) În cazul în care persoana cu handicap,
indiferent de vârstă, este în imposibilitate
totală sau parţială de a-şi administra bunurile personale,
aceasta beneficiază de protecţie juridică sub forma curatelei
sau tutelei şi de asistenţă juridică.
(3) Odată cu preluarea tutelei,
tutorele are obligaţia de a face un inventar al
tuturor bunurilor mobile şi imobile ale persoanei cu handicap şi
prezintă anual un raport de gestiune autorităţii tutelare din
unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap are
domiciliul sau reşedinţa.
(4) În cazul în care persoana cu handicap
nu are rude ori persoane care să accepte tutela,
instanţa judecătorească va putea numi ca tutore autoritatea
administraţiei publice locale sau, după caz, persoana juridică
privată care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu
handicap.
(5) Monitorizarea respectării
obligaţiilor care revin tutorelui persoanei cu handicap este
asigurată de autoritatea tutelară din unitatea
administrativ-teritorială în a cărei rază îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap.
(6) Părintele, reprezentantul legal,
tutorele, precum şi organizaţia neguvernamentală al cărei
membru este persoana cu handicap o poate asista pe
aceasta în faţa instanţelor judecătoreşti competente.
(7) Judecarea cauzelor care au ca obiect
obţinerea de către persoanele cu handicap a drepturilor
prevăzute de prezenta lege se face cu celeritate.
SECŢIUNEA a 7-a
Facilităţi
ART. 26
Persoanele cu handicap grav sau accentuat
beneficiază de următoarele facilităţi fiscale:
a) scutire de
impozit pe veniturile din salarii şi indemnizaţii de natură
salarială;
b) scutire de
c) scutire de
d) scutire de
e) scutire de
ART. 27
(1) Persoanele adulte cu handicap grav
şi accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se
suportă din bugetul de stat, prin bugetul Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, pentru achiziţionarea unui
singur mijloc de transport şi pentru adaptarea unei locuinţe conform
nevoilor individuale de acces, cu condiţia plăţii la
scadenţă a ratelor creditului.
(1) Persoanele adulte cu handicap grav
şi accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se
suportă din bugetul de stat, prin bugetul Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, în baza unui contract privind
angajamentul de plată a dobânzii pentru achiziţionarea unui singur
autoturism şi pentru adaptarea unei locuinţe conform nevoilor
individuale de acces, cu condiţia plăţii la scadenţă a
ratelor creditului, dar şi cu condiţia ca valoarea creditului să
nu depăşească 10.000 euro, iar returnarea creditului să nu
depăşească 5 ani.
------------
Alin. (1) al art.
(2) Beneficiază de prevederile alin.
(1) şi familia sau persoana care are în îngrijire
cel puţin un copil cu handicap grav ori accentuat.
ART. 28
Persoanele cu handicap,
deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi
persoanele care le au în îngrijire beneficiază de scutire de la plata
tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale,
prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr.
15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei
de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 424/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
ART. 29
Sumele aferente dreptului
prevăzut la art. 28 se suportă de la bugetul
de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor.
SECŢIUNEA a 8-a
Asigurarea continuităţii în
măsurile de protecţie
ART. 30
În vederea asigurării corelării
serviciilor din sistemul de protecţie a copilului cu handicap cu
serviciile din sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu handicap,
autorităţile responsabile ale administraţiei publice au
obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să
planifice şi să asigure tranziţia tânărului cu handicap din
sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a
persoanei adulte cu handicap, în baza nevoilor individuale identificate ale
acestuia;
b) să asigure
continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap;
c) să
instituie măsuri menite să asigure pregătirea tânărului
pentru viaţa adultă şi pentru viaţa independentă;
d) să
desfăşoare, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice,
publice ori private, programe de pregătire pentru viaţa de adult;
e) să desfăşoare
activităţi de informare a tânărului cu handicap în ceea ce
priveşte oportunităţile de educaţie, angajare, acces la
viaţa familială şi viaţa socială, la diferite mijloace
de petrecere a timpului liber;
f) să
evalueze, la cerere, elevii din unităţile de
învăţământ speciale.
CAP. III
Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1
Servicii sociale
ART. 31
(1) Dreptul la asistenţă
socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau
din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile
prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la
servicii sociale se înregistrează la autoritatea administraţiei
publice locale în a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap.
(3) Cererea şi actele doveditoare se
depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa,
reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau
organizaţia neguvernamentală al cărei membru este persoana cu
handicap.
(4) În vederea asigurării serviciilor
sociale necesare persoanelor cu handicap, autorităţile publice au
obligaţia să ia următoarele măsuri
speciale:
a) să creeze
condiţii de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare
nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;
b) să
iniţieze, să susţină şi să dezvolte servicii
sociale centrate pe persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu
persoane juridice, publice ori private;
c) să asigure ponderea personalului de
specialitate angajat în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap în
raport cu tipurile de servicii sociale: asistenţi sociali, psihologi,
instructori de ergoterapie, kinetoterapeuţi, pedagogi de recuperare,
logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori
specializaţi, medici psihiatri, medici dentişti, infirmieri;
d) să implice
în activităţile de îngrijire, reabilitare şi integrare a
persoanei cu handicap familia acesteia;
e) să asigure instruirea în
problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului care
îşi desfăşoară activitatea în sistemul de protecţie a
persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenţilor personali şi a
asistenţilor personali profesionişti;
f) să
dezvolte şi să sprijine programe de colaborare între
părinţi şi specialişti în domeniul handicapului, în
colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private;
g) să
înfiinţeze şi să susţină sistemul bazat pe managementul
de caz în protecţia persoanei cu handicap;
h) să
încurajeze şi să susţină activităţile de
voluntariat;
i) să asigure
asistenţă şi îngrijire sociomedicală la domiciliul
persoanei cu handicap.
ART. 32
(1) Persoanele cu handicap beneficiază
de servicii sociale acordate:
a) la domiciliu;
b) în comunitate;
c) în centre de zi
şi centre rezidenţiale, publice sau private.
(2) Serviciile sociale destinate
persoanelor cu handicap sunt proiectate şi adaptate conform nevoilor individuale
ale persoanei.
ART. 33
(1) Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a
organiza, administra şi finanţa servicii sociale destinate
persoanelor cu handicap, în condiţiile legii.
(2) Autorităţile
administraţiei publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori
de servicii sociale de drept privat, acreditaţi, în condiţiile legii.
(3) Costul serviciului social contractat nu
poate depăşi costul avut de serviciul respectiv la data
contractării sau costul mediu al funcţionării serviciului la
data înfiinţării, în cazul unui serviciu nou.
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare
a prevederilor prezentei legi.
---------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
ART. 34
(1) Serviciile sociale destinate
persoanelor adulte cu handicap se află în coordonarea
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
(2) Monitorizarea implementării
standardelor specifice de calitate şi controlul respectării lor sunt
în competenţa Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap şi se aplică de către personalul cu atribuţii în
domeniu, conform unei metodologii aprobate prin ordin al preşedintelui
acesteia.
(3) În realizarea activităţii
prevăzute la alin. (1) personalul Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap are acces în spaţiile care au
legătură cu furnizarea de servicii sociale, la date şi
informaţii legate de persoanele cu handicap beneficiare ale serviciului
respectiv.
SECŢIUNEA a 2-a
Asistentul personal
ART. 35
Persoana cu handicap grav are dreptul, în
baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent
personal.
ART. 36
(1) Poate fi încadrată cu contract
individual de muncă în funcţia de asistent personal persoana care
îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are vârsta
minimă de 18 ani împliniţi;
b) nu a fost
condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal;
c) are capacitate
deplină de exerciţiu;
d) are o stare de
sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie
sau pe baza unui examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel puţin cursurile
învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor
şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu
handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei,
după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului
social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui
rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa
persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent
personal, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap poate
aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul
altor persoane.
(2) Nu pot deţine calitatea de
asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru
creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 7 ani.
ART. 37
(1) Pe perioada îngrijirii şi
protecţiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de
muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
a) salariu de bază stabilit potrivit
dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii
medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul
bugetar, altele decât cele cu paturi, precum şi spor de vechime şi
alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii;
b) program de lucru
care să nu depăşească în medie 8 ore pe zi şi 40 de
ore pe săptămână;
c) concediu anual
de odihnă, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile personalului
încadrat în instituţii publice;
d) transport urban
gratuit, în condiţiile prevăzute la art. 23;
e) transport
interurban, în condiţiile prevăzute la art. 24.
(2) Pe perioada concediului de odihnă,
angajatorul are obligaţia de a asigura persoanei cu handicap grav un
înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul personal
este rudă până la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia.
(3) În situaţia în care angajatorul nu
poate asigura un înlocuitor al asistentului personal,
persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizaţie
echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea
într-un centru de tip respiro.
ART. 38
Asistentul personal are următoarele
obligaţii principale:
a) să
participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act
adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi
asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru
copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei
adulte cu handicap grav;
c) să presteze pentru persoana cu
handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în
contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul de
recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de
servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
d) să trateze
cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu
handicap grav şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea
acesteia;
e) să comunice direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în
termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare
survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei
cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice
acordarea drepturilor prevăzute de lege.
ART. 39
(1) Contractul individual de muncă al
asistentului personal se încheie cu primăria localităţii de
domiciliu sau reşedinţă a persoanei cu handicap grav, după
caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Contractul individual de muncă se
întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte
contractantă, iar cel de-al treilea exemplar se transmite direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în
termen de 5 zile de la încheierea acestuia.
(3) Modalităţile şi
condiţiile de încheiere, modificare şi încetare a contractului
individual de muncă al asistentului personal se completează cu
prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare.
(4) Contractul individual de muncă al
asistentului personal încetează de drept în cazul decesului persoanei cu
handicap grav.
ART. 40
(1) Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia să
prevadă şi să garanteze în bugetul local sumele necesare din
care se suportă salarizarea, precum şi celelalte drepturi cuvenite
asistentului personal, potrivit legii.
(2) Serviciul public de asistenţă
socială dispune efectuarea de controale periodice asupra
activităţii asistenţilor personali şi prezintă
semestrial un raport consiliului local.
ART. 41
Neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare de către asistentul personal a obligaţiilor
prevăzute de dispoziţiile legale în sarcina lui, precum şi a
celor prevăzute în contractul individual de muncă atrage
răspunderea disciplinară, civilă sau, după caz, penală
a acestuia, în condiţiile legii.
ART. 42
(1) Adultul cu handicap vizual grav poate
opta pentru asistent personal sau indemnizaţie de însoţitor.
(2) Persoanele cu handicap grav care au
şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta pentru
indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii
pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă.
(3) Invalizii de război care au
şi calitatea de persoane cu handicap grav şi sunt pensionari de
invaliditate gradul I beneficiază atât de dreptul prevăzut la alin.
(2), cât şi de dreptul prevăzut la art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind
pensiile I.O.V.R., cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Părinţii sau
reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav, adulţii cu
handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu excepţia
celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal şi
primirea unei indemnizaţii lunare.
(5) Opţiunea se exprimă prin
cerere adresată în scris direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi devine valabilă numai
pe baza acordului exprimat în scris al acestora.
(6) Direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
vor comunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opţiunea
exprimată în condiţiile prevăzute la alin. (5).
ART. 43
(1) Indemnizaţia lunară
prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului social
debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă
socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
(2) Plata indemnizaţiei lunare se
asigură de primăriile în a căror rază teritorială
îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap grav.
(3) Plata indemnizaţiei se face pe
perioada valabilităţii certificatului de încadrare în grad de
handicap, emis de comisiile de protecţie a copiilor sau de comisiile de
evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz.
(4) Nu pot beneficia de indemnizaţia
lunară:
a) părinţii
sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav care se află
în internate ori în centre de plasament aferente unităţilor sau
instituţiilor de învăţământ special;
b) adulţii cu handicap grav sau
reprezentanţii lor legali pe perioada în care adulţii cu handicap
grav se află în centre rezidenţiale publice, cu excepţia
centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituţii publice cu
caracter social în care se asigură întreţinere completă din
partea autorităţii administraţiei publice;
c) persoanele cu
handicap grav care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o
pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii,
arestării ori a detenţiei.
ART. 44
Autorităţile
administraţiei publice locale prevăzute la alin. (2) au obligaţia:
a) de a angaja
şi salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în
condiţiile legii;
b) de a asigura
şi garanta plata indemnizaţiei lunare, în cazul în care persoana cu
handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta.
SECŢIUNEA a 3-a
Asistentul personal profesionist
ART. 45
(1) Adultul cu handicap grav sau accentuat
care nu dispune de spaţiu de locuit, nu realizează venituri ori
realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie
poate beneficia de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal
profesionist.
(2) Îngrijirea şi protecţia
adulţilor cu handicap grav sau accentuat de către asistentul personal
profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti.
(3) Opinia adultului cu handicap grav sau
accentuat se va lua în considerare la luarea deciziei
referitoare la stabilirea asistentului personal profesionist.
(4) Contractul de muncă al asistentului
personal profesionist se încheie de către direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
sau de către furnizorii de servicii sociale privaţi, acreditaţi
în condiţiile legii.
(5) Monitorizarea şi controlul
activităţii de îngrijire şi protecţie a
adulţilor cu handicap grav şi accentuat de către asistentul
personal profesionist se fac de direcţiile generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(6) Asistentul maternal care
îngrijeşte copilul cu handicap grav sau accentuat până la vârsta
majoratului poate opta să devină asistent
personal profesionist.
ART. 46
(1) Pentru fiecare adult cu handicap grav
sau accentuat aflat în îngrijirea şi protecţia asistentului personal
profesionist se acordă sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de
hrană, echipament, cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum şi
sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul propriu al judeţului,
respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, pe a cărui rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa asistentul
personal profesionist.
(3)
Cuantumul sumelor acordate în condiţiile alin. (1) se
stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv local
al sectorului municipiului Bucureşti, şi nu poate depăşi
cuantumul cheltuielilor efectuate pentru adulţii cu handicap asistaţi
în centrele rezidenţiale publice.
(4) Sumele necesare acoperirii
cheltuielilor prevăzute la alin. (1), suportate de furnizorii de servicii
sociale privaţi acreditaţi, se restituie acestora la cerere, de
către direcţiile generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, pe baza documentelor justificative, în termen de
15 zile de la data depunerii cererii.
(5) Modalitatea de decontare a
cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se
aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
ART. 47
(1) Pe perioada îngrijirii şi
protecţiei adulţilor cu handicap grav sau accentuat, asistentul
personal profesionist beneficiază de următoarele drepturi:
a) salariul de bază stabilit potrivit
dispoziţiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii
medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul
bugetar, altele decât cele cu paturi, precum şi spor de vechime şi
alte sporuri aferente acordate în condiţiile legii;
b) un spor de 15%
calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică
şi condiţii de muncă deosebite în care îşi
desfăşoară activitatea;
c) un spor de 15%
calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi
protecţie cel puţin două persoane adulte cu handicap grav sau
accentuat;
d) un spor de 25%
calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire şi
protecţie o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat,
infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
(2) Asistentul personal profesionist
beneficiază şi de alte drepturi, după cum urmează:
a) consiliere şi sprijin din partea
specialiştilor de la direcţiile generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ori a furnizorilor de servicii
sociale, în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin cu privire la
îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;
b) decontarea cheltuielilor de transport
interurban, cazare şi masă, în cazul în care deplasarea se face în
interesul adultului cu handicap grav sau accentuat, în condiţiile
stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;
c) transport urban
gratuit, în condiţiile prevăzute la art. 23.
(3) Pe perioada concediului de odihnă,
angajatorul are obligaţia de a asigura persoanei
cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor al asistentului personal
profesionist ori găzduirea într-un centru de tip respiro.
ART. 48
(1)
Condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi
statutul asistentului personal profesionist se reglementează prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap.
(2) Standardele minime obligatorii pentru
asigurarea îngrijirii şi protecţiei adulţilor cu handicap grav
sau accentuat la asistentul personal profesionist se elaborează de
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi se
aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia.
ART. 49
Asistentul personal profesionist are
următoarele obligaţii principale:
a) să
participe anual la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze
un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă,
prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul
individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;
c) să
presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate
activităţile şi serviciile prevăzute în contractul
individual de muncă, în fişa postului şi în planul individual de
servicii;
d) să trateze
cu respect, bună-credinţă şi înţelegere adultul cu
handicap grav sau accentuat şi să nu abuzeze fizic, psihic ori moral
de starea acestuia;
e) să comunice direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în
termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare
survenită în starea fizică, psihică ori socială a adultului
cu handicap grav sau accentuat şi alte situaţii de natură
să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
ART. 50
Neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare de către asistentul personal profesionist a
obligaţiilor prevăzute de dispoziţiile legale în sarcina
acestuia, precum şi a celor prevăzute în contractul individual de
muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă, ori,
după caz, penală a asistentului personal profesionist, în
condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 4-a
Centre pentru persoanele cu handicap
ART. 51
(1) Persoana cu handicap poate beneficia de
servicii sociale acordate în centre de zi şi centre rezidenţiale de
diferite tipuri, publice, public-private sau private.
(2) Centrele de zi şi centrele
rezidenţiale reprezintă locaţii în care serviciile sociale sunt
acordate de personal calificat şi care dispun de infrastructura
adecvată furnizării acestora; centrele rezidenţiale sunt
locaţii în care persoana cu handicap este găzduită cel
puţin 24 de ore.
(3) În sensul prezentei legi, tipurile de
centre rezidenţiale pentru persoane cu handicap sunt:
a) centre de
îngrijire şi asistenţă;
b) centre de
recuperare şi reabilitare;
c) centre de
integrare prin terapie ocupaţională;
d) centre de
pregătire pentru o viaţă independentă;
e) centre
respiro/centre de criză;
f) centre de
servicii comunitare şi formare;
g) locuinţe
protejate;
h) altele.
(4) Admiterea unei persoane cu handicap
într-un centru rezidenţial, cu excepţia celor prevăzute la alin.
(3) lit. e) şi g), se
face în cazul în care acesteia nu i se pot asigura protecţia şi
îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
(5) Centrele publice pentru persoane cu
handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri
cu sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor
judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, în structura direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, cu avizul şi sub îndrumarea
metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap.
(6) Centrele private pentru persoanele cu
handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri
cu personalitate juridică, cu avizul şi sub îndrumarea
metodologică a Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
(6) Centrele private pentru persoanele cu
handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri
cu sau fără personalitate juridică, cu avizul şi sub
îndrumarea metodologică a Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
------------
Alin. (6) al art.
ART. 52
(1) În vederea desfăşurării
unui tip de activităţi cu caracter inovator în domeniul
protecţiei persoanelor cu handicap, furnizorii de servicii sociale
acreditaţi pot înfiinţa, administra şi finanţa
centre-pilot, pentru o durată de maximum 2 ani.
(2) Evaluarea activităţilor cu
caracter inovator se face de serviciul public descentralizat competent
teritorial al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Persoanele
cu Handicap.
ART. 53
(1) Într-un centru de zi sau
rezidenţial serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu
serviciile medicale, de educaţie, de locuire, de ocupare a forţei de
muncă şi altele asemenea.
(2) Persoanele cu handicap din centrele de
zi sau rezidenţiale beneficiază de servicii medicale din cadrul
pachetului de servicii medicale de bază care se suportă din bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
conform Contractului-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate.
(3) Coordonarea serviciilor sociale
furnizate în sistem integrat se face de autoritatea administraţiei publice
locale sau de furnizorul de servicii sociale care înfiinţează,
administrează şi finanţează centrul.
(4) Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului alocă fonduri de la buget pentru
finanţarea cheltuielilor aferente:
a) activităţilor
de educaţie desfăşurate în centrele pentru persoanele cu
handicap;
b) perfecţionării
pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
c) altor acţiuni
şi activităţi, în condiţiile legii.
ART. 54
(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită şi protejată într-un
centru din localitatea/judeţul în a cărei/cărui rază
teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa.
(2) Finanţarea centrelor publice se
face din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează
acestea.
(3) În cazul în care nevoile individuale
ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condiţiile prevăzute
la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită şi
protejată într-un centru aflat în altă
unitate administrativ-teritorială.
(4) Decontarea cheltuielilor dintre
autorităţile administraţiei publice locale se face în baza
costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna
anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită
şi protejată.
(5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare
a prevederilor prezentei legi.
----------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
ART. 55
(1) Furnizorul de servicii sociale are
obligaţia de a promova, facilita şi asigura personalului programe de
formare profesională, precum şi programe de instruire specifică
cu privire la problematica handicapului şi legislaţia în domeniu.
(2) Personalul din cadrul centrelor
prevăzute la art. 51 alin. (1) are
obligaţia respectării standardelor specifice de calitate, precum
şi a prevederilor legale privind drepturile persoanelor cu handicap.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage, după caz, răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.
ART. 56
(1) Personalul de specialitate care
îşi desfăşoară activitatea în centrele publice din mediul
rural, de zi şi rezidenţiale pentru copiii şi adulţii cu
handicap, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors
de la domiciliu, în condiţiile legii.
(2) Sumele necesare acordării drepturilor
prevăzute la alin. (1) se asigură din
bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, pe a căror rază teritorială
funcţionează centrul.
SECŢIUNEA a 5-a
Prestaţii sociale pentru persoanele cu
handicap
ART. 57
(1) Dreptul la asistenţă
socială sub formă de prestaţii sociale se acordă la cerere
sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile
prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru plata prestaţiilor
sociale se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale
competente în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul
sau reşedinţa persoana cu handicap.
(3) Cererea şi actele doveditoare pot
fi depuse în condiţiile prevăzute la art. 31 alin.
(3).
(4) Plata prestaţiei sociale se face
începând cu luna următoare depunerii cererii
şi încetează cu luna următoare încetării dreptului la
prestaţia socială respectivă.
ART. 58
(1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu
handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de alocaţie de stat în
condiţiile şi în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%.
(2) Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA
beneficiază de o alocaţie lunară de hrană, calculată
pe baza alocaţiei zilnice de hrană stabilite pentru consumurile
colective din unităţile sanitare publice.
(3) Adultul cu handicap vizual grav
primeşte pentru plata însoţitorului o indemnizaţie
echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant cu studii
medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul
bugetar, altele decât cele cu paturi.
(4) Adultul cu handicap beneficiază,
în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale:
a) indemnizaţie
lunară, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
179 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de 147
lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal
complementar lunar, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
80 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de
60 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. în cuantum de
30 lei, pentru adultul cu handicap mediu.
(4) Adultul cu handicap beneficiază,
în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale:
a) indemnizaţie
lunară, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
187 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de
154 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal
complementar lunar, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
84 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de
63 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. în cuantum de
31 lei, pentru adultul cu handicap mediu.
------------
Alin. (4) al art. 58 a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 10 din 9
ianuarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 10 ianuarie 2008.
(4) Adultul cu handicap beneficiază,
în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale:
a) indemnizaţie
lunară, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
202 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de
166 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
b) buget personal
complementar lunar, indiferent de venituri:
1. în cuantum de
91 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de
68 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. în cuantum de
33,5 lei, pentru adultul cu handicap mediu.
------------
Alin. (4) al art.
(5) Beneficiază de prestaţia
socială prevăzută la alin. (4) lit. b) şi familia sau reprezentantul legal al copilului cu
handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire,
supraveghere şi întreţinere.
(6) Nu pot beneficia de prevederile alin.
(4):
a) adulţii cu
handicap îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale
publice, cu excepţia centrului de tip respiro;
b) persoanele cu
handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o
pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii,
arestării ori a detenţiei;
c) adulţii cu
handicap grav sau accentuat care realizează venituri, aflaţi în
îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist.
(7) Nu pot beneficia de prevederile alin.
(4) lit. a) adulţii cu
handicap grav sau accentuat care nu realizează venituri, aflaţi în
îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist.
(8) Nu pot beneficia de dreptul
prevăzut la alin. (1) copiii cu handicap care se află în internate
sau centre de plasament aferente unităţilor ori instituţiilor de
învăţământ special sau în alte tipuri de instituţii publice
cu caracter social, cu excepţia centrului de tip respiro, în care se
asigură întreţinere completă din partea autorităţii
administraţiei publice.
(9) De dreptul prevăzut la alin. (2) poate beneficia copilul bolnav de SIDA numai pe perioada în
care este îngrijit în familie.
(10) Sumele aferente drepturilor
prevăzute la alin. (1)-(5) şi cheltuielilor
de administrare se vor asigura prin bugetele proprii ale
judeţelor/sectoarelor municipiului Bucureşti din transferuri de la
bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această
destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii
de Şanse.
(11) Plata drepturilor prevăzute la
alin. (1)-(5) se realizează prin direcţiile
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(12) Bugetul personal complementar
prevăzut la alin. (4) lit. b) nu
este luat în calcul la stabilirea altor drepturi şi obligaţii.
(13) Cuantumul drepturilor se
actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum,
prin hotărâre a Guvernului.
(14) Drepturile restante aferente
deciziilor emise şi neplătite în anul 2006 pentru persoanele cu
handicap vizual, stabilite în baza Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999**) privind
protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, se asigură şi
se plătesc de către Ministerul Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse prin direcţiile de muncă şi
protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti.
------------
**) Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
102/1999 a fost abrogată prin Legea nr.
448/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006.
SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile persoanelor cu handicap,
ale familiei sau reprezentanţilor legali
ART. 59
Persoanele cu handicap au următoarele
obligaţii:
a) să se
prezinte, din oficiu sau la solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la
comisiile cu competenţă în domeniu;
b) să
depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile
prevăzute de lege;
c) să urmeze
activităţile şi serviciile prevăzute în planul de
recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de
servicii al adultului cu handicap;
d) să
depună diligenţe pentru încadrarea în muncă, în condiţiile
legii, în raport cu pregătirea, posibilităţile fizice şi
psihice, pe baza recomandărilor comisiei cu competenţă în
domeniu;
e) să
colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop
recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională şi integrarea
socială;
f) să aducă la
cunoştinţă direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la
luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de
handicap, domiciliu sau reşedinţă, starea materială şi
alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor
prevăzute de lege.
ART. 60
Persoana care are în îngrijire,
supraveghere şi întreţinere un copil sau
adult cu handicap are următoarele obligaţii principale:
a) să asigure
creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu handicap;
b) să
respecte şi/sau să urmeze activităţile şi serviciile
prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în
planul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) să
însoţească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la
solicitare, pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu
competenţă în domeniu;
d) să se
prezinte la solicitarea direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
e) să
colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop
recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională şi integrarea
socială;
f) să comunice direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în
termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare
cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reşedinţă,
starea materială, precum şi alte situaţii de natură să
modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
CAP. IV
Accesibilitate
ART. 61
În vederea asigurării accesului
persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi
comunicaţional, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să
promoveze şi să implementeze conceptul Acces pentru toţi, pentru
a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de
discriminare;
b) să
sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de
informare şi comunicare şi tehnologii asistive;
c) să
recomande şi să susţină introducerea în pregătirea
iniţială a elevilor şi studenţilor a unor cursuri
referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum
şi la diversificarea modalităţilor de realizare a
accesibilităţii;
d) să
faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;
e) să asigure
accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap;
f) să asigure
interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai
limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) să
proiecteze şi să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu
persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de
conştientizare asupra importanţei acesteia.
ART. 62
(1) Clădirile de utilitate
publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din
fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile
acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători
şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare,
străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul
informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform
prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit
al persoanelor cu handicap.
(2) Clădirile de patrimoniu şi
cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice,
conform prevederilor legale în domeniu.
(3) Costurile lucrărilor necesare
pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetele
autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi
din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
(4) Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia să
includă reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale
persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrărilor de
construcţie ori de adaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2).
ART. 63
(1) Autorităţile prevăzute
de lege au obligaţia să elibereze
autorizaţia de construcţie pentru clădirile de utilitate
publică numai în condiţiile respectării prevederilor legale în
domeniu, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor
cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru clădirile de locuit care
se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare,
de reabilitare, de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din
fonduri publice.
(3)
Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau privat
al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se face
şi în condiţiile când nu se realizează lucrările
prevăzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav,
locatari ai acestora.
ART. 64
(1) Pentru a facilita accesul
neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi
călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri
pentru:
a) adaptarea
tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie;
b) adaptarea
tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor
legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre
c) montarea
panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap
vizual şi auditiv în mijloacele de transport public;
d) imprimarea cu
caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor
mijloacelor de transport în comun.
(2) În termen de 6 luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii de taxi au
obligaţia să asigure cel puţin o
maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care
utilizează fotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul
conducătorului de taxi de a asigura transportul
persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers.
(4) Până la data de 31 decembrie 2007,
autorităţile administraţiei publice locale competente au
obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea
trecerilor de pietoni de pe străzile şi drumurile publice conform
prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
b) montarea
sistemelor de semnalizare
(5) Câinele-ghid care însoţeşte
persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile
publice şi în mijloacele de transport.
(6) Până la data de 31 decembrie 2010,
administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport feroviar
au următoarele obligaţii:
a) să
adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren,
pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul
rulant;
b) să
marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare,
ghişee sau alte utilităţi.
ART. 65
(1) În spaţiile de parcare de pe
lângă clădirile de utilitate publică, precum şi în cele
organizate vor fi adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn
internaţional cel puţin 4% din numărul total al locurilor de
parcare, dar nu mai puţin de două locuri, pentru parcarea
gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.
(2) Persoanele cu handicap sau
reprezentanţii legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimaţie pentru locurile gratuite de
parcare. Autovehiculul care transportă o persoană cu handicap
posesoare de card-legitimaţie beneficiază de parcare gratuită.
(3) Modelul cardului-legitimaţie va fi stabilit în normele metodologice*) de aplicare a
prevederilor prezentei legi. Eliberarea cardurilor se face de către
autorităţile administraţiei publice locale.
---------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
**) A se vedea Ordinul
ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap şi al ministrului educaţiei, cercetării şi
tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de
autorizare a interpreţilor limbajului
mimico-gestual şi a interpreţilor limbajului specific persoanei cu
surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din
27 septembrie 2007.
(4) Costurile aferente dreptului
prevăzut la alin. (2) se suportă din
bugetele locale.
(5) În spaţiile de parcare ale
domeniului public şi cât mai aproape de domiciliu administratorul acestora
repartizează locuri de parcare gratuită persoanelor cu handicap care
au solicitat şi au nevoie de astfel de parcare.
ART. 66
(1) Editurile au obligaţia să pună matriţele electronice utilizate
pentru tipărirea cărţilor şi revistelor la dispoziţia
persoanelor juridice autorizate care le solicită pentru a le transforma în
format accesibil persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire, în
condiţiile Legii nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi
completările ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligaţia să înfiinţeze secţii cu carte în formate
accesibile persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire.
ART. 67
(1) Până la data de 31 martie 2007,
operatorii de telefonie au următoarele obligaţii:
a) să
adapteze cel puţin o cabină la o baterie de telefoane publice în
conformitate cu prevederile legale în vigoare;
b) să
furnizeze informaţii despre costurile serviciilor în forme accesibile
persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au
obligaţia să pună la dispoziţia
persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont şi alte
informaţii în formate accesibile.
(3) Angajaţii operatorilor de servicii
bancare şi poştale au obligaţia de a
acorda asistenţă în completarea formularelor, la solicitarea
persoanelor cu handicap.
ART. 68
Până la data de 31 decembrie 2007,
proprietarii de spaţii hoteliere au următoarele obligaţii:
a) să
adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu
handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să
marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi să
deţină harta tactilă a clădirii;
c) să monteze
lifturi cu însemne tactile.
ART. 69
(1) Autorităţile şi
instituţiile centrale şi locale, publice sau private asigură,
pentru relaţiile directe cu persoanele cu handicap auditiv ori cu
surdocecitate, interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual sau
ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.
(2) Metodologia de autorizare a
interpreţilor*) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului
educaţiei, cercetării şi tineretului şi al ministrului
muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, cu
consultarea Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România, precum
şi a organizaţiilor neguvernamentale din domeniul
surdocecităţii.
-------------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
**) A se vedea Ordinul
ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al preşedintelui
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi al
ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr.
671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreţilor limbajului mimico-gestual şi a
interpreţilor limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007.
ART. 70
(1) Autorităţile centrale şi
locale publice, precum şi instituţiile centrale şi locale,
publice sau de drept privat, au obligaţia de a
asigura servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu
handicap.
(2) În termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, serviciile de relaţii cu publicul vor afişa
şi vor dispune de informaţii accesibile persoanelor cu handicap
vizual, auditiv şi mintal.
ART. 71
(1) Până la data de 31 decembrie 2007,
autorităţile publice au obligaţia să
ia măsuri pentru:
a) accesibilizarea
paginilor de internet proprii, în vederea îmbunătăţirii
accesării documentelor electronice de către persoanele cu handicap
vizual şi mintal;
b) utilizarea
pictogramelor în toate serviciile publice;
c) adaptarea
telefoanelor cu telefax şi teletext pentru persoanele cu handicap auditiv.
(2) În achiziţia de echipamente
şi softuri, instituţiile publice vor avea în vedere respectarea
criteriului de accesibilitate.
CAP. V
Orientare, formare profesională,
ocupare şi angajare în muncă
ART. 72
(1) Orice persoană cu handicap care
doreşte să se integreze sau să se
reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare
profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap.
(2) Persoana cu handicap participă
activ în procesul evaluării şi orientării profesionale, are
acces la informare şi la alegerea activităţii, conform
dorinţelor şi aptitudinilor sale.
(3) Datele şi informaţiile
personale colectate în cursul procesului de evaluare şi orientare
profesională sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în
interesul şi cu acordul persoanei cu handicap în cauză.
ART. 73
(1) Beneficiază de orientare
profesională, după caz, persoana cu handicap care este
şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea
integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea
care nu are experienţă profesională sau cea care, deşi
încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională.
(2) Persoana cu handicap sau, după
caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia este
principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesională.
(3) Formarea profesională a
persoanelor cu handicap se organizează, conform legii, prin programe de
iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi
specializare.
ART. 74
(1) În vederea asigurării
evaluării, orientării, formării şi reconversiei
profesionale a persoanelor cu handicap, autorităţile publice au
obligaţia să ia următoarele măsuri
specifice:
a) să
realizeze/diversifice/susţină financiar programe privind orientarea
profesională a persoanelor cu handicap;
b) să asigure
pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul
handicapului;
c) să
coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu
cerinţele pieţei muncii;
d) să creeze
cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare profesională
în orice meserie, în funcţie de abilităţile persoanelor cu
handicap.
(2) Evaluarea şi orientarea
profesională a adulţilor cu handicap se
realizează de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în
condiţiile legii.
ART. 75
(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi
alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi
şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova
profesional.
(2) În realizarea drepturilor
prevăzute la alin. (1), autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să
promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în
muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate
şi, în special, pentru comunitatea căreia aparţine;
b) să
promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil
persoanelor cu handicap;
c) să creeze
condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap
să poată alege forma de conversie/reconversie profesională
şi locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei
funcţional;
d) să
înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate
din unităţi protejate autorizate şi locuinţe protejate;
e) să
iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în
vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor
cu handicap;
f) să acorde
sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru produsul muncii
persoanei cu handicap;
g) să
diversifice şi să susţină diferite servicii sociale,
respectiv consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia,
informare pentru angajatori, angajare asistată şi altele asemenea;
h) să
promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor cu handicap;
i) să
realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidenţierea ofertei
de muncă din rândul persoanelor cu handicap;
j) să
dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului de
conştientizare/sensibilizare a comunităţii cu privire la
potenţialul, abilităţile şi contribuţia persoanelor cu
handicap la piaţa muncii;
k) să
realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori
private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea gradului de
ocupare;
l) să
iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare
şi conştientizare a angajatorilor asupra abilităţilor
persoanelor cu handicap;
m) să
iniţieze programe specifice care stimulează creşterea
participării pe piaţa muncii a forţei de muncă din rândul
grupurilor supuse riscului major de excluziune socială.
ART. 76
Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului stabileşte măsuri privind egalitatea de
şanse pentru persoanele cu handicap, asigurând, acolo unde este necesar, suport adiţional adaptat nevoilor
adulţilor cu handicap, sprijinind accesul acestora în unităţile
şi instituţiile de învăţământ superior. Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului iniţiază programe
de educaţie permanentă a adulţilor cu
handicap şi asigură sprijin privind implementarea lor.
ART. 77
(1) Persoanele cu handicap au dreptul de a
munci şi de a realiza venituri în conformitate cu prevederile
legislaţiei muncii, precum şi cu dispoziţiile speciale din
prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi şi numai
în contextul încadrării în muncă, prin persoană cu handicap se
înţelege şi persoana invalidă gradul III.
ART. 78
(1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate
în muncă conform pregătirii lor profesionale şi
capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în
grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau
al sectoarelor municipiului Bucureşti.
(2) Autorităţile şi
instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au
cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a
angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din
numărul total de angajaţi.
(3) Autorităţile şi
instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu
angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin.
(2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:
a) să
plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând
50% din salariul de bază minim brut pe
b) să
achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate
autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma
datorată la bugetul de stat în condiţiile prevăzute la lit. a).
b) să
achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a
persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate,
pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma
datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).
------------
Lit. b) a alin. (3) al art.
(4) Fac excepţie de la prevederile
alin. (2) instituţiile publice de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională.
(5) Monitorizarea şi controlul
respectării prevederilor alin. (2) şi (3) se
fac de către Inspecţia Muncii.
ART. 79
(1) Angajarea persoanei cu handicap în
muncă se realizează în următoarele forme:
a) pe piaţa
liberă a muncii;
b) la domiciliu;
c) în forme
protejate.
(2) Formele protejate de angajare în
muncă sunt:
a) loc de
muncă protejat;
b) unitate
protejată autorizată.
ART. 80
Persoanele cu handicap angajate la
domiciliu beneficiază din partea angajatorului de transportul la şi
de la domiciliu al materiilor prime şi materialelor necesare în
activitate, precum şi al produselor finite realizate.
ART. 81
(1) Unităţile protejate pot fi
înfiinţate de orice persoană fizică sau juridică, de drept
public sau privat, care angajează persoane cu handicap.
(2) Unităţile protejate pot fi:
a) cu
personalitate juridică;
b) fără personalitate
juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii, ateliere sau
alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituţiilor publice
ori din cadrul organizaţiilor neguvernamentale, precum şi cele
organizate de persoana cu handicap autorizată, în condiţiile legii,
să desfăşoare activităţi economice independente.
(3) Procedura de autorizare a unităţilor protejate se
stabileşte prin ordin al preşedintelui Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap*).
-------------
*) A se vedea Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de
autorizare a unităţilor protejate, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007.
ART. 82
(1) Unităţile protejate
autorizate beneficiază de următoarele drepturi:
a) scutire de
plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare;
b) scutire de plată a impozitului pe
profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul obţinut prin
scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru
achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje,
instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă
protejate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) alte drepturi
acordate de autorităţile administraţiei publice locale
finanţate din fondurile proprii.
(2) La începutul fiecărui an,
unităţile protejate autorizate au obligaţia să
prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Nerespectarea obligaţiei
prevăzute la alin. (2) se sancţionează
cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată
sau, după caz, cu retragerea acesteia şi cu obligaţia
rambursării integrale a facilităţilor de care a beneficiat pe
durata funcţionării ca unitate protejată autorizată.
(4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizaţiei unităţilor protejate se
stabileşte prin normele metodologice**) de aplicare a prevederilor
prezentei legi.
---------
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
ART. 83
(1) Persoanele cu handicap aflate în
căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă
beneficiază de următoarele drepturi:
a) cursuri de formare profesională;
b) adaptare
rezonabilă la locul de muncă;
c) consiliere în
perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării,
precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat
în medierea muncii;
d) o perioadă de probă la angajare,
plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare;
e) un preaviz
plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea
contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru
motive neimputabile acestuia;
f) posibilitatea
de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în
care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;
g) scutirea de
plata impozitului pe salariu.
(2) Finanţarea drepturilor
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi
c) pentru persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă
se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în
condiţiile legii.
ART. 84
Angajatorii persoanelor cu handicap
beneficiază de următoarele drepturi:
a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor
aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi
achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în
procesul de producţie de către persoana cu handicap;
b) deducerea, la calculul profitului
impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la
domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul
materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul
persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu;
c) decontarea din
bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de
pregătire, formare şi orientare profesională şi de
încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;
d) o
subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă, cu modificările şi completările
ulterioare.
CAP. VI
Încadrarea în grad de handicap
ART. 85
(1) Persoanele cu handicap beneficiază
de drepturile prevăzute la art. 6 pe baza
încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap.
(2) Încadrarea în grad şi tip de
handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecţia copilului.
(3) Încadrarea în grad şi tip de
handicap a adulţilor cu handicap se face de
comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
(4) Comisiile prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt organe de specialitate ale consiliilor
judeţene, după caz, ale consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti.
(5) Criteriile medicopsihosociale pe baza
cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate
prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi
al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la
propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap,
până la 30 noiembrie 2007.
ART. 86
(1) Gradele de handicap sunt: uşor,
mediu, accentuat şi grav.
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic,
vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat,
boli rare.
ART. 87
(1) Comisia de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, denumită în continuare comisia de evaluare, are
următoarele atribuţii principale:
a) stabileşte
încadrarea în grad de handicap şi, după caz, orientarea
profesională a adultului cu handicap, capacitatea de muncă;
b) stabileşte
măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile
legii;
c) reevaluează periodic sau la
sesizarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, încadrarea în grad de handicap, orientarea
profesională, precum şi celelalte măsuri de protecţie a
adulţilor cu handicap;
d) revocă sau
înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în
condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat
stabilirea acesteia s-au modificat;
e) soluţionează
cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;
f) informează
adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la
măsurile de protecţie stabilite;
g) promovează
drepturile persoanelor cu handicap în toate activităţile pe care le
întreprinde.
(2) Comisia de evaluare îndeplineşte
orice alte atribuţii prevăzute de lege.
(3) Organizarea şi metodologia de
funcţionare a comisiei de evaluare se reglementează prin
hotărâre a Guvernului.
ART. 88
În vederea exercitării
atribuţiilor ce revin comisiei de evaluare, se
înfiinţează serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte
cu handicap, în cadrul direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale
ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
ART. 89
(1) Odată cu emiterea certificatului
de încadrare în grad şi tip de handicap, comisia de evaluare are
obligaţia de a elabora programul individual de
reabilitare şi integrare socială a adultului cu handicap.
(2) Pentru elaborarea programului
individual de reabilitare şi integrare socială, comisia de evaluare va colabora cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul
legal al acesteia.
(3) Certificatul prevăzut la alin. (1)
dă dreptul adultului cu handicap de a beneficia
de dispoziţiile prevăzute de lege pentru gradul de handicap
respectiv.
(4) Programul individual de reabilitare
şi integrare socială prevăzut la alin. (1) se
întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele
metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
------------
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
ART. 90
Lucrările de secretariat ale comisiei
de evaluare sunt asigurate de un secretariat, care
funcţionează în cadrul direcţiilor generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
CAP. VII
Parteneriate
ART. 91
În activitatea de protecţie şi
promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale întreţin relaţii
de dialog, colaborare şi parteneriat cu organizaţiile
neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care reprezintă
interesele acestora, precum şi cu instituţiile de cult recunoscute de
lege cu activitate în domeniu.
ART. 92
(1) Se înfiinţează, pe lângă
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Consiliul de
analiză a problemelor persoanelor cu handicap, denumit în continuare
Consiliul, cu rol consultativ, în următoarea componenţă:
a) preşedintele
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap;
b) preşedintele
Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România;
c) un reprezentant
al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Copilului;
d) un reprezentant
al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse;
e) un reprezentant
al Ministerului Sănătăţii Publice;
f) un reprezentant
al unei organizaţii neguvernamentale pentru protecţia drepturilor
omului;
g) câte un
reprezentant al organismelor administraţiei publice centrale şi/sau
locale, precum şi al altor organisme de drept public sau privat din
domeniu, cu statut de membri nepermanenţi, în funcţie de problemele
ce urmează a fi soluţionate.
(2) Consiliul are
următoarele atribuţii:
a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte
normative care au ca obiect protecţia persoanelor cu handicap,
iniţiate de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
sau de alte autorităţi competente;
b) analizează
problematica protecţiei persoanelor cu handicap şi propune
măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă ale acestora;
c) sesizează
organele competente cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor cu
handicap.
(3) Consiliul se întruneşte în
şedinţe ordinare trimestriale, precum şi în şedinţe
extraordinare ori de câte ori este necesar.
(4) Convocarea membrilor se realizează
de către Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
(5) Şedinţele se
desfăşoară la sediul Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap sau în orice alt loc pe care aceasta îl propune.
(6) Secretariatul
Consiliului se asigură de Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap.
(7) Modul de organizare
şi funcţionare a Consiliului se aprobă prin ordin al
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap*).
-----------
*) A se vedea Ordinul
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap nr. 256/2007 privind organizarea şi
funcţionarea Consiliului de analiză a problemelor persoanelor cu
handicap, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561
din 15 august 2007.
ART. 93
(1) La nivelul judeţelor şi
sectoarelor municipiului Bucureşti se vor înfiinţa, pe lângă
direcţiile generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, comitete de analiză a problemelor persoanelor
cu handicap.
(2) Înfiinţarea, precum şi modul
de organizare şi funcţionare se aprobă prin hotărâre a consiliului
judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti.
CAP. VIII
Finanţarea sistemului de
protecţie a persoanelor cu handicap
ART. 94
(1) Protecţia persoanelor cu handicap
se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul local
al comunelor, oraşelor şi municipiilor;
b) bugetele locale
ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
c) bugetul de
stat;
d) contribuţii
lunare de întreţinere a persoanelor cu handicap care beneficiază de
servicii sociale în centre;
e) donaţii,
sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.
(2) Pentru a garanta primirea de către
persoanele cu handicap a sumelor reprezentând prestaţii sociale, acestea
vor fi constituite numai din sume provenind de la bugetul de stat şi vor
fi gestionate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de
Şanse prin direcţiile teritoriale de muncă şi
protecţie socială.
(3) Costul mediu lunar de întreţinere
în centrele rezidenţiale pentru persoane cu handicap, precum şi
nivelul contribuţiei lunare de întreţinere datorate de adulţii
cu handicap asistaţi în centre sau de susţinătorii acestora se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap.
(4) Pentru anumite servicii sociale
furnizate persoanelor cu handicap se pot percepe taxe, în condiţiile
stabilite de furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi
acreditaţi, cu avizul Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap.
ART. 95
(1) Produsele şi serviciile realizate
de centrele pentru persoanele cu handicap, aflate în coordonarea
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, pot fi
valorificate către persoane fizice şi juridice.
(2) Sumele obţinute în condiţiile
prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale în subordinea căreia
funcţionează centrul respectiv.
ART. 96
(1) Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap poate finanţa sau, după caz, cofinanţa
programe de interes naţional care au ca scop integrarea, incluziunea
socială şi profesională a persoanelor adulte cu handicap, precum
şi creşterea calităţii vieţii acestora.
(2) Programele de interes naţional
prevăzute la alin. (1), complementare acţiunilor finanţate la
nivel local, pot avea următoarele obiective generale:
a) realizarea
investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea
şi buna funcţionare a serviciilor şi centrelor care asigură
îngrijirea adulţilor cu handicap;
b) realizarea de
studii, cercetări şi publicaţii în cadrul domeniului său de
activitate;
c) instruirea
personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
serviciilor şi centrelor pentru persoanele cu handicap;
d) informarea
opiniei publice despre drepturile adulţilor cu handicap prin campanii de
mediatizare;
e) transcrierea
sau traducerea materialelor informative şi culturale în sistemele de acces
la informaţie, specifice persoanelor încadrate în anumite categorii de
handicap: alfabet Braille, înregistrări audio, scriere vizuală cu
litere mărite, limbaj mimico-gestual, pictograme;
f) orice alte
obiective corespunzătoare domeniului de activitate al
Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Programele de interes naţional
prevăzute la alin. (1) se aprobă ca
anexă la bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse, pe baza fundamentărilor elaborate de
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
(4) Metodologia de selectare şi
finanţare a programelor de interes naţional se aprobă prin ordin
al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap.
ART. 97
(1) Finanţarea sau, după caz,
cofinanţarea programelor de interes naţional prevăzute la art. 96 alin. (1) se asigură din
următoarele surse:
a) bugetul de
stat;
b) fonduri externe
rambursabile şi nerambursabile;
c) donaţii,
sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.
(2) Sumele alocate din sursele
prevăzute la alin. (1) vor fi cuprinse în bugetul
propriu al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) În scopul finanţării
programelor de interes naţional prevăzute la art. 96
alin. (1), Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
poate aloca fonduri din bugetul propriu:
a) serviciilor
publice de asistenţă socială din subordinea consiliilor
judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti;
b) organismelor
private autorizate, potrivit legii.
(4) Alocarea fondurilor potrivit
prevederilor alin. (3) se face pe bază de
convenţii încheiate cu consiliile judeţene şi cu consiliile
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, respectiv cu organismele
private autorizate potrivit legii.
(5) Autoritatea Naţională pentru
Persoanele cu Handicap poate finanţa proiecte din cadrul programelor de
interes naţional ce urmează să fie
realizate, pe bază de convenţie, în colaborare cu ministere, cu alte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
cu alte autorităţi sau instituţii publice şi organisme
private autorizate, potrivit legii.
ART. 98
Asociaţia Nevăzătorilor din
România, Asociaţia Invalizilor de Război Nevăzători din
România, Asociaţia Naţională a Surzilor din România, Liga
Naţională a Organizaţiilor cu Personal Handicapat din Cooperaţia
Meşteşugărească, Consiliul Naţional al
Dizabilităţii din România pot primi, în condiţiile legii,
subvenţii de la bugetul de stat prin bugetul Autorităţii
Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, exclusiv în completarea
veniturilor proprii.
ART. 99
(1) Autoritatea
Naţională pentru Persoanele cu Handicap finanţează proiecte
proprii, proiecte ale organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în
domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, precum şi proiecte ale
unităţilor protejate autorizate.
(2)
Metodologia de selectare şi finanţare a proiectelor se aprobă
prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap.
CAP. IX
Răspunderea juridică
ART. 100
(1) Următoarele fapte constituie
contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea
dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 18-20, art. 21 alin. (3) şi (4), art. 22, art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24, 30, 31, art. 34 alin. (3), art.
51 alin. (4), art. 55 alin.
(1), art. 62-68, art. 69 alin.
(1), art. 70-71 alin. (3), art. 78 şi 82, cu
amendă de la 3.000 lei la 9.000 lei;
b) parcarea altor
mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi
semnalizate prin semn internaţional pentru persoane cu handicap, cu
amendă de la 200 lei la 1.000 lei şi ridicarea mijlocului de
transport de pe locul de parcare respectiv;
c) eliberarea de
certificate de încadrare în grad de handicap cu încălcarea criteriilor
prevăzute la art. 85 alin. (5), cu amendă de
la 500 lei la 1.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor
şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) se fac de
către personalul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu
Handicap, împuternicit prin ordin al preşedintelui acesteia.
(3) Constatarea contravenţiei şi
aplicarea amenzii contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către
agenţii de circulaţie sau de către personalul de control cu
atribuţii în acest sens.
(4) Sumele obţinute din aplicarea
amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
(5) Prevederile prezentului articol se
completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6) Prevederile prezentului articol se
aplică începând cu data intrării în vigoare a normelor metodologice
de aplicare a prevederilor prezentei legi.
ART. 101
(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de
prestaţii sociale de către persoana cu handicap sau familia acesteia
se recuperează de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu
prevederile alin. (1), nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap,
se recuperează, după caz, de la moştenitori, familie sau
reprezentanţi legali, în condiţiile dreptului comun.
CAP. X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 102
Prevederile art. 43 alin. (1) şi ale art. 58 alin. (4) şi (5) intră
în vigoare la 1 ianuarie 2007.
ART. 103
La data intrării în vigoare a
prezentei legi se abrogă Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind
protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 519/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia
prevederilor art. 18 alin.
(2) lit. d) şi e)
şi alin. (5) şi ale art. 19
alin. (1) lit. a)-c),
e), f), q) şi r), care se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2007,
precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
ART. 104
În termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu
Handicap va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei
legi şi le va supune spre aprobare prin hotărâre a Guvernului*).
-----------
*) Normele metodologice
de aplicare a prevederilor Legii
nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au fost
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
NOTĂ:
Reproducem mai jos
prevederile art. II din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 14/2007, astfel cum
a fost modificat şi completat prin Legea nr. 275/2007 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii nr.
448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, care nu este încorporat în
textul republicat al Legii
nr. 448/2006 şi care se aplică, în continuare, ca
dispoziţii proprii ale Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 14/2007:
"Art. II. - (1) Drepturile
prevăzute la art. 12
alin. (1) lit. a), b),
e), f) şi g) şi la alin. (2) din Legea nr.
448/2006, cu modificările şi completările ulterioare,
se acordă, potrivit legii, dacă cererea de acordare a acestora,
însoţită de documentele doveditoare, se depune de către persoana
îndreptăţită în termen de maximum 180 de zile de la intrarea în
vigoare a legii, indiferent de anul naşterii copilului, dacă acesta
nu a împlinit încă vârsta de 2, 3 şi, respectiv, 7 ani, după
caz.
(2) Procedura de acordare a drepturilor
prevăzute la art. 12 alin.
(1) lit. b), e)-g) şi la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificările
şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de
urgenţă, se stabileşte prin ordin al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei, în termen de 30 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Pentru asigurarea în anul
---------