NORME METODOLOGICE din 10 aprilie 2000 de aplicare a Legii concediului paternal
nr. 210/1999
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 11
aprilie 2000
Data intrarii in vigoare : 11 aprilie 2000
ART. 1
Titularul dreptului la concediu
paternal, prevăzut la art. 1 alin. (2) din lege,
cu durata de 5 zile lucrătoare, este tatăl copilului nou-născut,
care participa efectiv la îngrijirea acestuia, indiferent dacă copilul
este născut din căsătorie, din afară căsătoriei
sau este adoptat de titularul dreptului.
ART. 2
Solicitarea pentru acordarea
concediului paternal se adresează în scris, în primele 8
săptămâni de la naşterea copilului, conducerii
unităţii în care tatăl îşi desfăşoară
activitatea. Aceasta
are obligaţia de a dispune luarea măsurilor necesare în vederea
acordării concediului paternal.
ART. 3
(1) Concediul paternal se acorda
numai dacă titularul acestui drept are calitatea de salariat, indiferent
de modul de organizare şi de finanţare a unităţii în care
el îşi desfăşoară activitatea.
(2) Prin unitate, în sensul prevederilor
alin. (1), se înţelege persoana juridică sau fizica, după caz,
în beneficiul căreia prestează activitate salariatul asigurat în
cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat.
ART. 4
(1) Indemnizaţia pentru concediul
paternal plătit, egala cu salariul aferent zilelor lucrătoare
respective, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din lege, se calculează pe baza salariului brut realizat,
incluzând sporurile şi adaosurile la salariul de baza.
(2) Indemnizaţia
prevăzută la alin. (1) se plăteşte
din fondul de salarii al unităţii şi se include în veniturile
impozabile ale salariatului.
ART. 5
(1) În cazul în care tatăl
copilului nou-născut satisface serviciul militar obligatoriu, el are
dreptul la o permisie de 7 zile calendaristice, ce se acorda de unitatea
militară în condiţiile prevăzute la
art. 1 şi 2, care se aplica în mod corespunzător.
(2) Permisia prevăzută la alin. (1) se acorda şi în cazul în care tatăl
care satisface serviciul militar obligatoriu solicita acordarea acestei
permisii în vederea recunoaşterii paternităţii, întocmită
în condiţiile legii.
(3) Permisia solicitată
şi acordată va fi justificată, la întoarcere, cu certificatul de
naştere al copilului, din care sa rezulte calitatea de tata a militarului
în situaţia în care declaraţia de recunoaştere a paternităţii
s-a făcut simultan cu înregistrarea naşterii sau, după caz,
numai pe baza declaraţiei de recunoaştere a paternităţii,
dacă aceasta s-a făcut ulterior înregistrării naşterii
copilului la serviciul de stare civilă.
ART. 6
(1) Tatăl copilului
nou-născut, care participa efectiv la îngrijirea acestuia, are dreptul la
un concediu paternal plătit de 15 zile lucrătoare, prin majorarea
duratei concediului paternal de 5 zile lucrătoare cu încă 10 zile
lucrătoare, dacă a obţinut atestatul de absolvire a unui curs de
puericultura.
(2) Dreptul la majorarea duratei
concediului paternal în condiţiile alin. (1) se acorda numai o singura
data, indiferent de numărul copiilor titularului.
ART. 7
(1) Cursul de puericultura consta
în prezentarea unor notiuni elementare teoretice şi practice necesare în
vederea îngrijirii copilului mic, în vederea participării efective a
tatălui la îngrijirea propriului copil nou-născut.
(2) Cursul de puericultura va fi
ţinut de medicul de familie al tatălui, în perioada de sarcina a
mamei sau după naşterea copilului.
(3) În urma verificării
noţiunilor dobândite medicul de familie va elibera atestatul de absolvire
a cursului de puericultura.
(4) În cazul în care tatăl
are studii de specialitate (medic, asistent medical) nu mai este necesară
absolvirea cursului de puericultura, ci numai obţinerea atestatului în
condiţiile prevăzute la alin. (3).
(5) Atestatul reprezintă
actul doveditor prin care se constata însuşirea noţiunilor
prevăzute la alin. (1) şi cuprinde, împreună
cu aceasta constatare, datele personale din cartea de identitate a
tatălui, locul sau de munca, data eliberării, semnatura şi
parafa medicului de familie.
ART. 8
(1) Tatăl copilului
nou-născut beneficiază de concediul de lauzie neefectuat de mama, în
situaţia în care aceasta a decedat în timpul naşterii sau în perioada
concediului de lauzie.
(2) Acordarea concediului de
lauzie neefectuat se face de conducerea unităţii la care tatăl
îşi desfăşoară activitatea, la cerere, pe baza actelor doveditoare
privind calitatea de tata al copilului nou-născut, precum şi a
certificatului de deces al mamei şi, după caz, a certificatului de
concendiu de lauzie al mamei în situaţia în care acesteia i s-a eliberat
un certificat de acest fel.
ART. 9
(1) Pe perioada în care tatăl
efectuează concediul de lauzie neefectuat de mama decedata tatăl are
dreptul la o indemnizaţie acordată de unitatea la care îşi
desfăşoară activitatea.
(2) Cuantumul indemnizaţiei
prevăzute la alin. (1) se calculează, potrivit
prevederilor legale, în funcţie de felul indemnizaţiei pentru care
optează tatăl.
(3) Indemnizaţia va fi
plătită din fondul de salarii al unităţii în care
tatăl îşi desfăşoară activitatea.
-----