ORDIN nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene actualizat pana la
data de 14 ianuarie 2008
EMITENT: MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
----------------
*) Textul initial a fost publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1.080 din 30 noiembrie 2005. Aceasta este forma
actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic"
S.A. Piatra Neamţ până la data de 14 ianuarie 2008, cu modificarile
şi completările aduse de: ORDINUL
nr. 2.001 din 22 noiembrie 2006; ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007.
**) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. V din ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007,
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14 ianuarie 2008, prevederile
prezentului ordin se aplică începând cu situaţiile financiare ale
exerciţiului financiar 2007.
In temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 43 din
Hotararea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si
functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare,
in baza prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea
contabilitatii nr. 82/1991, republicata,
ministrul finantelor publice emite
urmatorul ordin:
ART. 1
(1) Se aproba reglementarile contabile
conforme cu directivele europene, cuprinse in anexa care face parte integranta
din prezentul ordin.
(2) Reglementarile prevazute la alin. (1)
cuprind Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor
Economice Europene si Reglementarile contabile conforme cu Directiva a VII-a a
Comunitatilor Economice Europene.
ART. 2
(1) Reglementarile contabile conforme cu
Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene se aplica de persoanele
juridice prevazute la art.
1 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
(2) Subunitatile fara personalitate
juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor juridice cu sediul
sau domiciliul in Romania, precum si sediile permanente din Romania care
apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul in strainatate au
obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, potrivit
reglementarilor mentionate la alin. (1).
ART. 3
(1) Persoanele juridice care la data
bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii, denumite in
continuare criterii de marime:
- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro;
- numar mediu de salariati in cursul
exercitiului financiar: 50 intocmesc situatii financiare anuale care cuprind:
- bilant;
- cont de profit si pierdere;
- situatia modificarilor capitalului
propriu;
- situatia fluxurilor de trezorerie;
- note explicative la situatiile financiare
anuale.
(2) Persoanele juridice care la data
bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime prevazute la
alin. (1) intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilant prescurtat;
- cont de profit si pierdere;
-
note explicative la situatiile financiare anuale simplificate. Optional, ele
pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia
fluxurilor de trezorerie.
(3) Potrivit legii contabilitatii,
situatiile financiare anuale trebuie insotite de o declaratie scrisa de asumare
a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru intocmirea situatiilor
financiare anuale in conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu
Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene.
(4) Persoanele juridice care au intocmit
situatii financiare anuale simplificate vor intocmi situatiile financiare
anuale prevazute la alin. (1) numai daca in doua exercitii financiare
consecutive depasesc limitele a doua dintre cele 3 criterii de marime prevazute
la alin. (1). Persoanele juridice care au intocmit situatiile financiare anuale
prevazute la alin. (1) vor intocmi situatii financiare anuale simplificate
numai daca in doua exercitii financiare consecutive nu depasesc limitele a doua
dintre cele 3 criterii de marime prevazute la alin. (1).
ART. 4
Pentru situatiile financiare ale anului
2006, intocmite potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a
a Comunitatilor Economice Europene, incadrarea in criteriile de marime
prevazute la art. 3 alin. (1) se efectueaza la sfarsitul exercitiului financiar
al anului 2006, pe baza indicatorilor determinati din situatiile financiare ale
anului 2005.
ART. 5
(1) Situatiile financiare anuale intocmite
de persoanele juridice prevazute la art. 3 alin. (1) sunt auditate potrivit
legii.
(2) Fac obiectul auditului financiar si
situatiile financiare anuale intocmite de entitatile de interes public, astfel
cum sunt definite potrivit legii.
(3) Situatiile financiare anuale
simplificate sunt verificate potrivit legii.
ART. 6
Prevederile art. 3 alin. (2) nu se aplica
de catre societatile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la
tranzactionare pe o piata reglementata, astfel cum este definita de legislatia
in vigoare privind piata de capital.
ART. 7
(1) Situatiile financiare anuale
consolidate sunt elaborate in conformitate cu Reglementarile contabile conforme
cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene.
(2) O societate-mama trebuie sa intocmeasca
situatii financiare anuale consolidate daca aceasta face parte dintr-un grup de
societati si indeplineste una dintre urmatoarele conditii:
a) detine majoritatea drepturilor de vot
ale actionarilor sau asociatilor intr-o alta societate denumita filiala;
b) este actionar sau asociat al unei
societati si majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere si de
supraveghere ale societatii in cauza (filiala), care au indeplinit aceste
functii in cursul exercitiului financiar, in cursul exercitiului financiar
precedent si pana in momentul intocmirii situatiilor financiare anuale
consolidate, au fost numiti doar ca rezultat al exercitarii drepturilor lor de
vot;
c) este actionar sau asociat al unei
societati si detine singura controlul asupra majoritatii drepturilor de vot ale
actionarilor sau asociatilor societatii, ca urmare a unui acord cu alti
actionari sau asociati;
d) este actionar sau asociat si are dreptul
de a exercita o influenta dominanta asupra filialei, in temeiul unui contract
incheiat cu societatea in cauza sau al unei clauze din actul constitutiv sau
statut, daca legislatia aplicabila filialei permite astfel de contracte sau
clauze;
e) societatea-mama detine puterea de a
exercita sau exercita efectiv o influenta dominanta ori control asupra unei
filiale;
f) este actionar sau asociat si are dreptul
de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie,
conducere sau de supraveghere ale filialei; sau
g) societatea-mama si filiala sunt conduse
pe o baza unificata de catre societatea-mama.
ART. 8
(1) O societate-mama este scutita de la
intocmirea situatiilor financiare anuale consolidate daca, la data bilantului
consolidat, societatile comerciale care urmeaza sa fie consolidate nu depasesc
impreuna, pe baza celor mai recente situatii financiare anuale ale acestora,
limitele a doua dintre urmatoarele 3 criterii:
- total active: 17.520.000 euro;
- cifra de afaceri neta: 35.040.000 euro;
- numar mediu de salariati in cursul
exercitiului financiar: 250.
(2) Scutirea prevazuta la alin. (1) nu se
aplica daca una dintre filialele care urmeaza sa fie consolidate este o
societate comerciala ale carei valori mobiliare sunt admise la tranzactionare
pe o piata reglementata, in conformitate cu legislatia in vigoare privind piata
de capital.
(3) Conditiile in care o societate-mama
este scutita de la obligatia intocmirii situatiilor financiare anuale
consolidate sunt prevazute in Reglementarile contabile conforme cu Directiva a
VII-a a Comunitatilor Economice Europene.
(4) Criteriile de
mărime prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza situaţiilor
financiare anuale ale societăţii-mamă şi ale filialelor
sale.
-------------
Alin. (4) al art. 8 a fost introdus de pct.
1 al art. I din ORDINUL nr. 2.374
din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14
ianuarie 2008.
ART. 8^1
Sanctiunile aplicabile
pentru incalcarea prevederilor reglementarilor contabile conforme cu
directivele europene sunt cele prevazute de Legea
contabilitatii nr. 82/1991, republicata.
-------------
Art. 8^1 a fost introdus de art. I din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
ART. 8^2
(1) Entităţile
care fac parte din categoria persoanelor juridice de interes public, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, cu excepţia societăţilor
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, a instituţiilor de credit şi
instituţiilor financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor
legale, înscrise în Registrul general, a societăţilor de asigurare,
de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor de
pensii, a societăţilor de servicii de investiţii financiare,
societăţilor de administrare a investiţiilor şi
organismelor de plasament colectiv, şi care au obligaţia să
întocmească situaţii financiare anuale consolidate pot întocmi aceste
situaţii fie potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva
a VII-a a Comunităţilor Economice Europene, fie în baza Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară.
(2) Prevederile alin. (1)
se aplică şi persoanelor juridice, altele decât cele de interes
public, care au obligaţia, potrivit legii, să întocmească
situaţii financiare anuale consolidate.
(3) Persoanele juridice
care au optat, potrivit prevederilor de mai sus, pentru aplicarea Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară la întocmirea situaţiilor
financiare anuale consolidate au obligaţia să asigure continuitatea
aplicării acestora.
-------------
Art. 8^2 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 2.374
din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14
ianuarie 2008.
ART. 9
Prezentul ordin intra in vigoare la data de
1 ianuarie 2006.
ART. 10
La data intrarii in vigoare a prezentului
ordin se abroga:
- Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si
cu Standardele Internationale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 20 februarie 2001, cu modificarile si
completarile ulterioare;
- Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 si nr. 279 bis din
25 aprilie 2002, cu modificarile ulterioare;
- Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 1.827/2003 pentru modificarea si
completarea unor reglementari in domeniul contabilitatii, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004;
- prevederile art. 2 din Ordinul ministrului finantelor publice nr.
1.775/2004 privind unele reglementari in domeniul contabilitatii,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 si nr. 27 bis din
10 ianuarie 2005;
- Ordinul
ministrului finantelor nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind
consolidarea conturilor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 374 din 11 august 2000, cu modificarile ulterioare;
- Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 1.988/2001 privind nivelul cifrei
de afaceri de la care exista obligatia persoanelor juridice de a incheia
contracte pentru intocmirea situatiilor financiare anuale, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 662 din 22 octombrie 2001;
- prevederile pct. 44 din Normele privind
organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv,
aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 1.753/2004, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 1.174 din 13 decembrie 2004;
- orice alte dispozitii contrare
prezentului ordin.
ART. 11
Directia de reglementari contabile va lua
masuri pentru ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
ART. 12
Prezentul ordin se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor
publice,
Sebastian Teodor
Gheorghe Vladescu
Bucuresti, 17 noiembrie 2005.
Nr. 1.752.
ANEXA
REGLEMENTARI CONTABILE
conforme cu Directiva a IV-a a
Comunitatilor Economice Europene
CAP. I
ARIA DE APLICABILITATE SI MONEDA DE
RAPORTARE
1. - (1) Prezentele reglementari prevad
formatul şi continutul situaţiilor financiare anuale, principiile
contabile şi regulile de evaluare, precum şi regulile de întocmire,
aprobare, auditare şi publicare a situaţiilor financiare anuale.
(2) Prezentele reglementari transpun:
a)
Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene 78/660/EEC din data
de 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati
comerciale, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 222 din
data de 14 august 1978, cu modificariie şi completarile ulterioare*1);
--------------
*1) Directiva a IV-a a fost modificata
şi completata prin urmatoarele directive:
- Directiva a VII-a a Consiliului
83/349/EEC din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate, publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 193 din 18 iulie 1983;
- Directiva a XI-a a Consiliului 89/666/EEC
din 21 decembrie 1989 privind cerintele de prezentare referitoare la
sucursalele deschise intr-un Stat membru de catre anumite tipuri de societati
comerciale care intra sub incidenta legislatiei unui alt stat, publicata în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 395 din 30 decembrie 1989;
-
Directiva Consiliului 90/604/EEC din 8 noiembrie 1990 pentru modificarea
Directivei 78/660/EEC privind conturile anuale si a Directivei 83/349/EEC
privind conturile consolidate în ceea ce priveste exceptiile pentru
întreprinderile mici si mijlocii si publicarea conturilor în ecu, publicata în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 317 din 16 noiembrie 1990;
-
Directiva Consiliului 90/605/EEC din 8 noiembrie 1990 pentru modificarea
Directivei 78/660/EEC privind conturile anuale si a Directivei 83/349/EEC
privind conturile consolidate în ceea ce priveste aria de aplicabilitate a
acestor directive, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 317
din 16 noiembrie 1990;
-
Directiva 2001/65/EC a Parlamentului European si a Consiliului din 27
septembrie 2001 pentru modificarea Directivei 78/660/EEC, Directivei 83/349/EEC
si a Directivei 86/635/EEC privind regulile de evaluare pentru conturile anuale
si consolidate ale anumitor tipuri de societati comerciale, precum si ale
bancilor si ale altor institutii financiare, publicata în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L 283 din 27 octombrie 2001;
- Directiva Consiliului 2003/38/EC din 13
mai 2003 pentru modificarea Directivei 78/660/EEC privind conturile anuale în
ceea ce priveşte sumele exprimate în euro, publicata în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 120 din 15 mai 2003;
-
Directiva 2003/51/EEC a Parlamentului European si a Consiliului din 18
iunie 2003 pentru modificarea Directivelor 78/660/EEC, 83/349/EEC, 86/635/EEC
si 91/674/EEC privind conturile anuale si consolidate ale anumitor tipuri de
societati comerciale, bancilor si altor institutii financiare si ale
societatilor de asigurare privind modernizarea si actualizarea regulilor
contabile, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 178 din 17
iulie 2003.
a^1) prevederile
Directivei 2006/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie
2006, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L224 din 16 august
2006, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE;
-------------
Lit. a^1) a alin. (2) al pct. 1 a fost
introdusa de pct. 1 al art.
II din ORDINUL nr. 2.001 din 22 noiembrie 2006, publicat in
MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13 decembrie 2006.
b) art. 10 alin. 2 din Directiva 2004/25/EC
a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind
ofertele publice de preluare, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 142 din 30 aprilie 2004.
(3) Prezentele reglementari se aplica de
catre urmatoarele categorii de persoane (denumite în continuare entitati):
a) societatile comerciale:
- societatile în nume colectiv;
- societatile în comandita simpla;
- societatile pe actiuni;
- societatile în comandita pe actiuni;
şi
- societatile cu raspundere limitata.
b) societatile/companiile nationale;
c) regiile autonome;
d) institutele nationale de
cercetare-dezvoltare;
e) societatile cooperative si celelalte
persoane juridice care, in baza legilor speciale de organizare, functioneaza pe
principiile societatilor comerciale;
f) subunitatile fara personalitate
juridica, cu sediul in strainatate, care apartin persoanelor prevazute la lit.
a) - e), cu sediul sau domiciliul in
2. - (1) Contabilitatea se tine în limba
romana şi în moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in
valuta se tine atat în moneda nationala, cat şi în valuta.
(2) Pentru necesitatile proprii de
informare, entitatile pot opta pentru întocmirea situatiilor financiare anuale
şi într-o alta moneda.
Cursul utilizat pentru conversia în moneda
nationala a situatiilor financiare anuale întocmite într-o alta moneda este
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil
pentru data bilantului. Acest curs se prezinta în notele explicative.
CAP. II
FORMATUL ŞI CONTINUTUL SITUATIILOR
FINANCIARE ANUALE
SECŢIUNEA 1
DISPOZITII GENERALE PRIVIND SITUATIILE
FINANCIARE ANUALE
3. (1) - Persoanele juridice care la data
bilantului depaşesc limitele a doua dintre următoarele trei criterii
(denumite in continuare criterii de marime):
- total active: 3.650.000 euro,
- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro,
- numar mediu de salariati în cursul
exercitiului financiar: 50
întocmesc situatii financiare anuale care
cuprind:
- bilant,
- cont de profit si pierdere,
- situatia modificarilor capitalului
propriu,
- situatia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative la situatiile
financiare anuale.
(2) Persoanele juridice care la data
bilantului nu depaşesc limitele a doua dintre criteriile de marime
prevazute la alin. (1) întocmesc situatii financiare anuale simplificate care
cuprind:
- bilant prescurtat,
- cont de profit şi pierdere,
- note explicative la situatiile financiare
anuale simplificate.
Optional, ele pot întocmi situatia
modificarilor capitalului propriu şi/sau situatia fluxurilor de
trezorerie.
(3) Situatiile financiare anuale, respectiv
situatiile financiare anuale simplificate constitute un tot unitar.
(4) Potrivit legii contabilitatii,
situatiile financiare anuale trebuie însotite de o declaratie scrisa de asumare
a raspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situatiilor
financiare anuale în conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu
Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene.
4. - Pentru situatiile financiare ale
anului 2006, întocmite potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva
a patra a Comunitatilor Economice Europene, încadrarea în criteriile de marime
prevazute la pct. 3 alin. (1) se efectueaza pe baza indicatorilor determinati
din situatiile financiare ale anului 2005.
5. - (1) Situatiile financiare anuale
întocmite de persoanele juridice prevazute la pct. 3 alin. (1) sunt auditate
potrivit legii.
(2) Fac obiectul auditului financiar
şi situatiile financiare anuale întocmite de entitatile de interes public,
aşa cum sunt definite potrivit legii.
(3) Situatiile financiare anuale
simplificate sunt verificate potrivit legii.
6. - Pct. 3 alin. (2) din prezentele
reglementari nu se aplica de catre entitatile ale caror valori mobiliare sunt
admise la tranzactionare pe o piata reglementata, aşa cum aceasta este
definita de legislatia în vigoare privind piata de capital.
7. - (1) Atunci cand, la data bilantului, o
entitate depaşeşte sau înceteaza sa mai depaşeasca limitele a
doua dintre cele trei criterii prevazute la pct. 3 alin. (1), acest fapt
afecteaza aplicarea derogarii prevazute la acel punct, numai daca acest lucru
are loc în doua exercitii financiare consecutive.
O entitate care a intocmit situatii
financiare anuale simplificate va intocmi situatiile financiare anuale
prevazute la pct 3 alin. (1) numai daca, în doua exercitii financiare
consecutive depaşeşte limitele a doua dintre cele trei criterii
prevazute la pct. 3 alin. (1).
O entitate care a intocmit situatiile financiare
anuale prevazute la pct. 3 alin. (1) va intocmi situatii financiare anuale
simplificate, numai daca, in doua exercitii financiare consecutive nu
depaşeşte limitele a doua dintre cele trei criterii prevazute la pct.
3 alin. (1).
(2) Totalul activelor prevazut la pct. 3
alin. (1) cuprinde activele de la lit. A - C înscrise la "Active" din
formatul bilantului prevazut la pct. 22 sau din formatul prevazut la pct. 23.
8. - Situatiile financiare anuale se
intocmesc în mod clar şi în concordanta cu prevederile prezentelor
reglementari.
9. - Situatiile financiare anuale ofera o
imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare, profitului sau
pierderii entitatii.
10. - Daca aplicarea prevederilor
prezentelor reglementari nu este suficienta pentru a oferi o imagine fidela în
întelesul pct. 9, trebuie prezentate informatii suplimentare.
11. - Daca, în cazuri exceptionale,
aplicarea unei prevederi din prezentele reglementari se dovedeşte contrara
obligatiei prevazute la pct. 9, trebuie sa se faca abatere de la acea
prevedere, in vederea oferirii unei imagini fidele, în întelesul pct. 9. Orice
astfel de abatere trebuie prezentata în notele explicative, împreuna cu o
explicatie a motivelor acesteia şi o situatie privind efectele abaterii
asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare şi a profitului sau
pierderii.
12. - (1) Subunitatile fara personalitate
juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in
(2) Persoanele desemnate
ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului fiscal şi Codului de
procedură fiscală, ţin contabilitatea proprie în funcţie de
statutul lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în care
sunt persoane juridice, acestea întocmesc situaţii financiare anuale
şi raportări contabile periodice, potrivit Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
-------------
Alin. (2) al pct. 12 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 1 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(3) Din punct de vedere
contabil, sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice
cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi
fără personalitate juridică ce aparţin acestor persoane
juridice şi au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare
anuale şi raportărilor contabile periodice cerute de Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
-------------
Alin. (3) al pct. 12 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 1 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(4) Activitatea desfasurata in strainatate
de subunitatile fara personalitate juridica, si care apartin persoanelor
juridice cu sediul sau domiciliul în
13. - În cazul asocierilor în participatie
încheiate între o persoana juridica romana şi o persoana juridica straina,
contabilitatea se tine de catre persoana juridica romana, care raspunde
potrivit legii.
14. - Autoritatile de reglementare pot
solicita prezentarea în situatiile financiare anuale a unor informatii
suplimentare fata de cele care trebuie prezentate în concordanta cu prezentele
reglementari.
15. - Formatul bilantului
şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce
priveşte forma adoptata pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat
de la un exercitiu financiar la altul.
15. - Formatul bilantului
si al contului de profit si pierdere, in special in ceea ce priveste forma
adoptata pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la un exercitiu
financiar la altul. In cazuri exceptionale, sunt permise abateri de la acest
principiu. Orice astfel de abatere trebuie mentionata in notele explicative,
impreuna cu o explicatie a motivelor care au determinat-o.
-------------
Pct. 15 a fost modificat de pct. 2 al art. II din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
16. - În bilant şi în contul de profit
şi pierdere, elementele prevazute la pct. 22, 23 şi 37 trebuie
prezentate separat, în ordinea indicata. O subclasificare mai detaliata a
elementelor se poate face numai în notele explicative.
17. - Formatul, succesiunea şi
terminologia elementelor din bilant şi din contul de profit şi
pierdere care sunt precedate de cifre arabe trebuie adaptate, în cazul în care
natura specifica a unei entitati impune acest lucru. Astfel de adaptari trebuie
efectuate atunci cand sunt cerute prin reglementari speciale emise de
Autoritatile de reglementare.
18. - (1) Pentru fiecare element de
bilanţ, de cont de profit şi pierdere si, după caz, din
situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă
elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
(2) Dacă valorile prevăzute la
alin. (1) nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie
prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii
relevante.
19. Un element de bilanţ, din contul
de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia
modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie
pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia
cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul
financiar precedent, în înţelesul pct. 18 alin. (1).
20. - Bilanţul este documentul
contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul
exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii
prevăzute de lege.
21. - (1) În bilanţ elementele de
activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate,
respectiv natură şi exigibilitate.
(2) In înţelesul prezentelor
reglementari:
a) un activ reprezintă o resursă
controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute,
de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare
pentru entitate si al cărui cost poate fi evaluat in mod credibil;
b) o datorie reprezintă o
obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să
rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice;
(c) capitalurile proprii reprezintă
interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi
după deducerea tuturor datoriilor sale.
SECŢIUNEA 2
FORMATUL BILANŢULUI
22. - Formatul bilanţului este
următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe,
mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au
fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care
acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări
necorporale în curs de execuţie
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi
maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi
mobilier
4. Avansuri şi imobilizări
corporale în curs de execuţie
III. Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la
entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate
entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate
entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare
5. Investiţii deţinute ca
imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale
consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de
stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie
încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare
element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la
entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la
entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiţii pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la
entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie
plătite într-o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de
credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5.
Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor
afiliate
7. Sume datorate entităţilor de
care compania este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale
şi datoriile privind asigurările sociale.
E. Active circulante nete/datorii curente
nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de
obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de
credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de
care compania este legată în virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale
şi datoriile privind asigurările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii
similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea
exerciţiului financiar
23. - Formatul bilanţului prescurtat
este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie
încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat
pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie
plătite într-o perioadă de până la un an
E.
Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentând-se separat
capitalul vărsat şi capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea
exerciţiului financiar
24. - Dacă un activ sau o datorie are
legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanţ,
relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative,
dacă o asemenea prezentare este esenţială pentru
înţelegerea situaţiilor financiare anuale.
25. - Acţiunile deţinute la
entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor
prevăzute în acest scop.
26. - Toate angajamentele sub forma
garanţiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există
obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate
în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie între
diferitele tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia
naţională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare
separată a oricărei garanţii valorice care a fost
prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în
relaţia cu entităţile afiliate trebuie prezentate distinct.
SECŢIUNEA 3
PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DE
BILANŢ
27. - Prezentarea activelor ca active
imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt
destinate.
28. - Activele imobilizate cuprind acele
active destinate utilizării pe o bază continuă, în scopul
desfăşurării activităţilor entităţii.
29. - (1) Mişcările diverselor
elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest
scop, se prezintă distinct, începând cu preţul de achiziţie sau
costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte,
creşterile, cedările şi transferurile în cursul
exerciţiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările
cumulate de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data
bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul
exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din
exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare se
prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele
corespunzătoare.
(2) Dacă, atunci când situaţiile
financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru
prima oară, preţul de achiziţie sau costul de producţie al
unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau
întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului
financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de
producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele
explicative.
(3) Atunci când se efectuează
reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor
elemente de imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă
începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie,
rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie
valorii de intrare a imobilizărilor corporale.
30. - Drepturile asupra
proprietăţilor imobiliare si alte drepturi similare, aşa cum
sunt definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la
"Terenuri şi construcţii".
31. - În sensul prezentelor
reglementări, prin interese de participare se înţelege drepturile în
capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care,
prin crearea, unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt
destinate să contribuie la activităţile entităţii.
Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi
se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când
depăşeşte un procentaj de 20%.
32. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul
exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în
avans".
(2) Veniturile care, deşi se
referă la exerciţiul financiar în cauză, nu se încasează
până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la
"Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt
semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.
33. - (1) Ajustările de valoare
cuprind toate corecţiile destinate să ţină seama de
reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului,
indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.
(2) Ajustările de valoare pot fi:
ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau
ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru
depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau
provizoriu al ajustării activelor.
34. Provizioanele sunt destinate să
acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care
la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor
exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la
care vor apărea.
35. Provizioanele nu pot fi utilizate
pentru ajustarea valorilor activelor.
36.- (1) Veniturile de încasat înainte de
data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar
ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri în avans".
(2) Cheltuielile care, deşi se
referă la exerciţiul financiar în cauză, se vor plăti numai
în cursul exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la
"Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative,
ele trebuie prezentate şi în notele explicative.
SECŢIUNEA 4
FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI
PIERDERE
37. Formatul contului de profit şi
pierdere este următorul:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse
finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de
entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi
materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale,
cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind
imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind
activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea in cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu
indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate
10. Venituri din alte investiţii
şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi
venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind
imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit şi
cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entităţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea
curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea
extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la
elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea
exerciţiului financiar
SECŢIUNEA 5
PREVEDERI REFERITOARE LA ELEMENTELE DIN
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
38. - (1) Cifra de afaceri netă
cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de
servicii care se înscriu în activitatea curenta a entităţii,
după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea
adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de
afaceri.
(2) In cazul entităţilor al
căror obiect principal de activitate il constituie activitatea de leasing,
in cifra de afaceri neta se include si dobânda cuvenita acestor contracte,
aferenta perioadei de raportare.
39. - (1) Veniturile şi cheltuielile
care apar altfel decât în cursul activităţilor curente ale
entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare"
şi "Cheltuieli extraordinare".
(2) Elementele extraordinare sunt
veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce
sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii si
care, prin urmare, nu se aşteaptă sa se repete într-un mod frecvent
sau regulat.
(3) In înţelesul prezentelor
reglementari, prin activităţi curente se intelege orice
activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integranta a
afacerilor sale, precum si activităţile conexe in care aceasta se
angajează si care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate,
incidente acestora sau care rezulta din acestea.
(4) Pentru a stabili daca un eveniment sau
o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente
ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului
sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate in
mod curent de entitate, decât frecventa cu care se aşteaptă ca aceste
evenimente sa aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie
poate fi extraordinara pentru o entitate, dar nu si pentru o alta, datorita
diferentelor dintre activităţile curente ale acelor
entităţi. De exemplu, pierderile rezultate in urma unui cutremur pot
fi calificate de către o entitate ca element extraordinar.
(5) Exemple de evenimente sau
tranzacţii ce dau naştere, in general, la elemente extraordinare in
cazul majorităţii entităţilor sunt exproprierea activelor,
un cutremur sau un alt dezastru natural.
(6) Cu excepţia cazului în care
veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt
nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie
prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora.
Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate
de un alt exerciţiu financiar.
40. - Entităţile trebuie să
prezinte în notele explicative proporţia în care impozitul pe profit
afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă"
şi "Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară".
SECŢIUNEA 6
PRINCIPII CONTABILE GENERALE
41. - Elementele prezentate în
situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu
principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune,
conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele
tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când
tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe
măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau
plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în
situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
42. - Principiul continuităţii
activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi
desfăşoară activitatea pe baza principiului
continuităţii activităţii.
Acest principiu presupune că entitatea
îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra
în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
Dacă administratorii unei entităţi au luat
cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi
continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.
În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza
principiului continuităţii, această informaţie trebuie
prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a
acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia
entitatea nu îşi mai poate continua activitatea.
43. - Principiul permanenţei
metodelor. Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un
exerciţiu financiar la altul.
44. - Principiul prudenţei. Evaluarea
trebuie făcută pe o bază prudentă, şi în special:
a) poate fi inclus numai profitul realizat
la data bilanţului;
b) trebuie să se ţină cont
de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent
sau al unui exerciţiu precedent chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
c) trebuie să se ţină cont
de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute
în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu
financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia;
d) trebuie să se ţină cont
de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este pierdere sau profit.
45. - Principiul independenţei
exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi
cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.
46. - Principiul evaluării separate a
elementelor de activ şi de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
47. - Principiul
intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare
exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de
închidere al exerciţiului financiar precedent.
48. - Principiul necompensării. Orice
compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de
venituri şi cheltuieli este interzisă.
Eventualele compensări între
creanţe şi datorii ale entităţii faţă de
acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor
legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi
cheltuielilor la valoarea integrală.
49. - Principiul prevalentei economicului
asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din
bilanţ si contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de
fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi
nu numai de forma juridică a acestora.
Principiul prevalentei economicului asupra
juridicului se aplică de către entităţile prevăzute la
pct. 3 alin. (1) la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi
a situaţiilor financiare consolidate, iar entităţile
prevăzute la pct. 3 alin. (2), numai la întocmirea situaţiilor
financiare consolidate.
50. - (1) Principiul pragului de
semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de cont de profit şi
pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă:
(a) acestea reprezintă o sumă
nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau
(b) o astfel de combinare oferă un
nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca elementele astfel combinate
să fie prezentate separat în notele explicative.
(2) Principiul pragului de
semnificaţie poate fi aplicat numai de către entităţile
prevăzute la pct. 3 alin. (1).
51. - Abateri de la principiile contabile
generale prevăzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în cazuri
excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele
explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o
evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei
financiare şi a profitului sau pierderii.
SECŢIUNEA 7
REGULI DE EVALUARE
7.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE
52. - Elementele prezentate în
situaţiile financiare anuale se evaluează, în general, pe baza
principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. În
situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor
corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se
aplică prevederile subsecţiunii 7.2.5 din prezentele
reglementări.
7.1.1. Evaluarea la data intrării în
entitate
53. - (1) La data intrării în
entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie - pentru
bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru
bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în
urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile
obţinute cu titlu gratuit.
În cazurile menţionate la lit. c)
şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se
substituie costului de achiziţie.
(2) Prin valoare justă se
înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie
între părti aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul
unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
54. (1) Costul de achiziţie al
bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte
taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera
de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare
şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective.
(2) Reducerile comerciale acordate de
furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.
55. - (1) Costul de producţie al unui
bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor
consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
(2) Costul de producţie sau de
prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei,
şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri
tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de
producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie
alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia
acestora.
(3) În costul de producţie poate fi
inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt
indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de
perioada de producţie.
(4) Următoarele reprezintă
exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel:
- pierderile de materiale, manopera sau
alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise;
- cheltuielile de depozitare, cu
excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de
producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de
fabricaţie;
- regiile (cheltuielile) generale de
administraţie care nu participă
la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
- costurile de desfacere.
56.- (1) Dobânda la capitalul împrumutat
pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei
de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile
de producţie, în măsura în care aceasta este legată de perioada
de producţie. În cazul includerii dobânzii în valoarea activelor, aceasta
trebuie prezentată în notele explicative.
(2) În sensul prezentelor
reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege
un activ care solicită în mod necesar o perioadă
substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau
pentru vânzare.
7.1.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii
57. - Evaluarea elementelor de activ
şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prezentelor
reglementări şi normelor emise în acest sens de Ministerul
Finanţelor Publice.
7.1.3. Evaluarea la încheierea
exerciţiului financiar
58. - (1) La încheierea exerciţiului
financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se
evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la
valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
(2) În acest scop, valoarea de intrare se
compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare
de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere, printre altele:
a) Pentru elementele de activ,
diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează
în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor
amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se
efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci
când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându-se, de
asemenea, la valoarea lor de intrare.
Valorile mobiliare pe termen scurt admise
la tranzacţionare pe o piaţa reglementata se evaluează la
valoarea de cotatie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele
netranzactionate la costul istoric mai puţin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Valorile mobiliare pe termen lung se
evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Prin valoare contabilă netă se
înţelege valoarea de intrare, mai puţin amortizarea şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
b) Pentru elementele de pasiv de natura
datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar
şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se
înregistrează în contabilitate, pe
seama elementelor corespunzătoare de datorii.
59. - (1) La fiecare dată a
bilanţului:
a) Elementele monetare exprimate în
valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum
sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în
valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data
încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar,
favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării
creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost
raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de
la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează, la venituri
sau cheltuieli financiare, după caz.
b) Pentru creanţele şi datoriile,
exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei
valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care
rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau
cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare
se efectuează similar prevederilor lit. a).
c) Elementele nemonetare achiziţionate
cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări,
stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data
efectuării tranzacţiei.
d) Elementele nemonetare achiziţionate
cu plata în valută si înregistrate la valoarea justa trebuie raportate
utilizând cursul de schimb existent la data determinării valorilor
respective.
(2) Prin elemente monetare se înţelege
disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de
primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.
60.
- Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza
informaţii suplimentare referitoare la perioada raportata faţă
de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare
anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta şi
informaţiile suplimentare.
7.1.4. Evaluarea la data ieşirii din
entitate
61. - La data ieşirii din entitate sau
la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare.
Evenimente ulterioare datei bilanţului
62. - (1) Evenimentele ulterioare datei
bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc
între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare
anuale sunt autorizate pentru publicare.
(2) Pot fi identificate două
situaţii:
a) entităţile obţin
informaţii suplimentare faţă de cele existente la data
bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la data
bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea
înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru
prezentarea unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste înregistrări;
b) entităţile obţin
informaţii pentru evenimente petrecute ulterior datei situaţiilor
financiare, dar a căror prezentare este necesară pentru utilizatorii
de informaţii. În această situaţie, informaţiile respective
se prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor
înregistrări în contabilitate.
(3) Exemple de evenimente ulterioare datei
bilanţului, care trebuie reflectate în situaţiile financiare anuale
pot fi următoarele:
a) rezolvarea unui litigiu ulterior datei
bilanţului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau
recunoaşterea unui nou provizion;
b) insolvenţa unui client,
înregistrata ulterior datei bilanţului, confirmă că la data
bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale
şi, în consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze valoarea
contabilă a creanţei comerciale.
(4) Un exemplu de eveniment ulterior datei
bilanţului pentru care nu se fac ajustări ale situaţiilor
financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor
mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la
care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.
(5) Atunci când evenimentele au o asemenea
importanţă încât neprezentarea lor ar putea afecta capacitatea
utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a
lua decizii corecte, o entitate trebuie să prezinte următoarele
informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de
evenimente:
a) natura evenimentului; şi
b) o estimare a efectului financiar sau o
menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie
făcută.
Corectarea erorilor contabile
63. - (1) Corectarea erorilor constatate in
contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat.
(2) Erorile din perioadele anterioare sunt
omisiuni si declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale
entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din
greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile
care:
a) erau disponibile la momentul la care
situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi
emise;
b) ar fi putut fi obţinute în mod
rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor
situaţii financiare.
Astfel de erori includ efectele
greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor
contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor
şi fraudelor.
(3) În cazul corectării de erori care
generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie
acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.
In notele la situaţiile financiare
trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constate.
(4) Corectarea erorilor
aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea
situaţiilor financiare ale acelor exerciţii.
-------------
Alin. (4) al pct. 63 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(5) În cazul erorilor
aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea acestora nu
presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în
situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la
poziţia financiară şi performanţa financiară,
respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele
explicative.
-------------
Alin. (5) al pct. 63 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
7.2. ACTIVE IMOBILIZATE
7.2.1. Reguli de evaluare de bază
64. - (1) Activele imobilizate sunt active
generatoare de beneficii si deţinute pe o perioada mai mare de un an. Ele
trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de producţie,
cu respectarea prevederilor pct. 65 şi 66.
(2) Beneficiile economice viitoare
reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul
de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către entitate.
Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor
de exploatare ale entităţii.
65.
Costul de achiziţie
sau costul de producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de
utilizare economică trebuie redus cu ajustările de valoare calculate
pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul
duratelor de utilizare economică.
Amortizarea valorii
activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică se
efectuează în mod sistematic, reducându-se valoarea contabilă a
acestora. Valoarea contabilă a acestor active este valoarea care este
prezentată în bilanţ, fiind reprezentată de costul de
achiziţie, costul de producţie sau alte valori care substituie
costul, diminuate cu amortizarea cumulată până la acea dată,
precum şi cu pierderile cumulate din depreciere.
-------------
Primul paragraf al pct. 65 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost modificat de pct. 3 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din
14 ianuarie 2008.
In înţelesul prezentelor reglementari,
prin durata de utilizare economica se înţelege durata de viaţă
utila, aceasta reprezentând:
a) perioada în care un activ este
prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b) numărul unităţilor
produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor
fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
66.
- (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru
imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru
pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai
mică valoare atribuita acestora la data bilanţului.
(2) Imobilizările trebuie sa facă
obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de
utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie
evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data
bilanţului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora
este permanentă.
(3) Ajustările de valoare
prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de
profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative,
dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi
pierdere.
(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit
alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt
aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.
67. - Dacă activele imobilizate fac
obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal,
în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi
motivele pentru care acestea au fost efectuate.
7.2.2. Imobilizări necorporale
Recunoaşterea imobilizărilor
necorporale
68. - Un activ necorporal este un activ
identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut
pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau
servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri
administrative.
69. - Un activ necorporal trebuie
recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera
beneficii economice pentru entitate şi costul activului poate fi evaluat
în mod credibil.
70. - În cadrul imobilizărilor
necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele,
mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia
celor create intern de entitate;
- fondul comercial;
- alte imobilizări necorporale;
şi
- avansurile şi imobilizările
necorporale în curs de execuţie.
Active de natura cheltuielilor de constituire
71. - Cheltuielile de constituire sunt
cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei
entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni
şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această
natură, legate de înfiinţarea şi extinderea
activităţii entităţii).
72. - (1) O entitate poate include
cheltuielile de constituire la "Active", caz in care poate imobiliza
cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de
constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
(2) În situaţia în care cheltuielile
de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire
din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală
cu cea a cheltuielilor neamortizate.
73. - Sumele înregistrate la
"Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.
Active de natura cheltuielilor de
dezvoltare
74. - (1) Imobilizările de natura
cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor
cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de
produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial,
înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
(2) Exemple de activităţi de
dezvoltare sunt:
a) proiectarea, construcţia şi
testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a
prototipurilor şi modelelor;
b) proiectarea uneltelor şi
matriţelor care implică tehnologie nouă;
c) proiectarea, construcţia şi
operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere
economic pentru producţia pe scară largă;
d) proiectarea, construcţia şi
testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele,
sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.
75. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se
amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după
caz.
(2) În cazul în care durata contractului
sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani, aceasta trebuie
prezentată în notele explicative, împreună cu motivele care au
determinat-o.
(3) În situaţia în care cheltuielile
de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nici o distribuire din
profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru
distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea
a cheltuielilor neamortizate.
(4) - Sumele înregistrate la
"Cheltuieli de dezvoltare" trebuie explicate în notele explicative.
Concesiunile, brevetele, licenţele,
mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
76. - (1) Concesiunile, brevetele,
licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se
înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de
aport sau costul de achiziţie, după caz. In aceasta situaţie
valoarea de aport se asimilează valorii juste.
(2) Concesiunile primite se reflectă
ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune
stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune.
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrata pe durata de folosire a
acesteia, stabilita potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede
plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea
entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala
reprezentând chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări
necorporale.
Fondul comercial
77. - Fondul comercial apare, de
regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre
costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei, a
părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
78. - În cazul în care fondul comercial
este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei de către o entitate
a acţiunilor altei entităţi - se au în vedere următoarele
prevederi:
a) fondul comercial se amortizează, de
regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
b) totuşi, entităţile pot
să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de
peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu
depăşească durata de utilizare economică a activului
şi să fie prezentată şi justificată în notele
explicative.
Avansuri şi alte imobilizări
necorporale
79. - În cadrul avansurilor şi altor
imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de
entitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile
proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.
Imobilizările necorporale în curs de
execuţie
80. - Imobilizările necorporale în
curs de execuţie reprezintă imobilizările necorporale
neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de
producţie sau costul de achiziţie, după caz.
Evaluarea iniţială a
imobilizărilor necorporale
81. - Un activ necorporal se
înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de
producţie, aşa cum sunt definite în prezentele reglementări.
82. - Un element necorporal raportat drept
cheltuială intr-o perioada nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din
costul unui activ necorporal.
Cheltuieli ulterioare
83. - (1) Cheltuielile ulterioare efectuate
cu un activ necorporal după cumpărarea sau finalizarea acestuia se
înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
(2) - Cheltuielile ulterioare vor majora
costul activului necorporal atunci când este probabil că aceste cheltuieli
vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste
performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate
credibil.
Evaluarea la data bilanţului
84. - Un activ necorporal trebuie prezentat
în bilanţ la valoarea de întrare, mai puţin ajustările cumulate
de valoare.
Cedarea
85. - Un activ necorporal trebuie scos din
evidenţă la cedare sau atunci când nici un beneficiu economic viitor
nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
86. - Câştigurile sau pierderile care
apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea unui activ
necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate
de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv
cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca
venit sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere.
7.2.3. Îmobilizări corporale
Recunoaşterea imobilizărilor
corporale
87. - Imobilizările corporale
reprezintă active care:
a) sunt deţinute de o entitate pentru
a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a
fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
si
b) sunt utilizate pe parcursul unei
perioade mai mari de un an.
88. - Imobilizările corporale cuprind:
terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini;
alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri şi
imobilizări corporale în curs de execuţie.
89. - (1) Contabilitatea terenurilor se
ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.
(2) În contabilitatea analitică,
terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri
agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri
cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.
90. - (1) Imobilizările corporale
deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în
contabilitate în funcţie de natura contractului de leasing, stabilita
potrivit legii, cu respectarea prevederilor pct. 49.
(2) La recunoasterea in
contabilitate a contractelor de leasing vor fi avute in vedere prevederile
contractelor incheiate intre parti, precum si legislatia in vigoare. Entitatile
care aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului vor tine
cont si de cerintele acestuia. Inregistrarea in contabilitate a amortizarii
bunului ce face obiectul contractului se efectueaza in cazul leasingului
financiar de catre locatar/utilizator, iar in cazul leasingului operational, de
catre locator/finantator. Achizitiile de bunuri imobile si mobile, in cazul
leasingului financiar, sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii pe
o baza consecventa cu politica normala de amortizare pentru bunuri similare.
--------------
Alin. (2) al pct. 90 a fost introdus de
pct. 3 al art. II din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
(3) In intelesul
prezentelor reglementari, termenii de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) contract de leasing
este un acord prin care locatorul cedeaza locatarului, in schimbul unei plati
sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada stabilita;
b) leasing financiar este
operatiunea de leasing care transfera cea mai mare parte din riscurile si
avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
c) leasing operational
este operatiunea de leasing ce nu intra in categoria leasingului financiar.
--------------
Alin. (3) al pct. 90 a fost introdus de
pct. 3 al art. II din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
(4) Un contract de
leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar daca indeplineste cel putin
una dintre urmatoarele conditii:
a) leasingul transfera
locatarului titlul de proprietate asupra bunului pana la sfarsitul duratei
contractului de leasing;
b) locatarul are optiunea
de a cumpara bunul la un pret estimat a fi suficient de mic in comparatie cu
valoarea justa la data la care optiunea devine exercitabila, astfel incat, la
inceputul contractului de leasing, exista in mod rezonabil certitudinea ca
optiunea va fi exercitata;
c) durata contractului de
leasing acopera, in cea mai mare parte, durata de viata economica a bunului,
chiar daca titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totala a
ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala
cu valoarea de intrare a bunului, reprezentata de valoarea la care a fost
achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie;
e) bunurile ce constituie
obiectul contractului de leasing sunt de natura speciala, astfel incat numai
locatarul le poate utiliza fara modificari majore.
--------------
Alin. (4) al pct. 90 a fost introdus de
pct. 3 al art. II din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
(5) O tranzacţie de
vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi
activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de
clauzele contractului de leasing, astfel:
a) dacă
tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca
rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin
care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de
garanţie.
Entitatea
beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în
contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite
condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul rămâne
înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii
de leasing, cu regimul de amortizare aferent.
Operaţiunea de
finanţare va fi evidenţiată prin articolul contabil
512 «Conturi curente la
bănci" = 167 "Alte împrumuturi şi datorii asimilate»,
urmând ca dobânda şi alte costuri ale finanţării,
potrivit contractelor încheiate, să fie înregistrate conform prezentelor
reglementări;
b) dacă
tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca
rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează
o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă
a activului şi a sumelor încasate sau de încasat.
Operaţiunea de
închiriere a activului în regim de leasing operaţional se
contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări.
În cazul
operaţiunilor prezentate la acest punct, entităţile contractante
vor prezenta în notele explicative la situaţiile financiare anuale
informaţii referitoare la operaţiunile derulate.
-------------
Alin. (5) al pct. 90 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 4 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
91. - În cadrul imobilizărilor
corporale sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în
curs de execuţie.
Evaluarea iniţială a
imobilizărilor corporale
92. - (1) O imobilizare corporală
recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său
determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în
funcţie de modalitatea de intrare în entitate.
(2) Exemple de costuri
care se efectuează în legătură cu construcţia unei
imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
a) costurile reprezentând
salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli
legate de acestea;
b) cheltuieli materiale;
c) costurile de amenajare
a amplasamentului;
d) costurile
iniţiale de livrare şi manipulare;
e) costurile de instalare
şi asamblare;
f) cheltuieli de
proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
g) onorariile
profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc.
-------------
Alin. (2) al pct. 92 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 5 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(3) În costul unei imobilizări
corporale pot fi incluse şi costurile estimate iniţial cu demontarea
şi mutarea acesteia la scoaterea din evidenţă, precum şi cu
restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea,
atunci când aceste sume pot fi estimate credibil şi entitatea are o
obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale
şi de refacere a amplasamentului.
-------------
Alin. (3) al pct. 92 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 5 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(4) Costurile estimate cu
demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu
restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în
corespondenţă cu un cont de provizioane (contul 1513 «Provizioane
pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni
similare legate de acestea»).
-------------
Alin. (4) al pct. 92 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 5 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din
14 ianuarie 2008.
Cheltuieli ulterioare
93. - (1) Cheltuielile ulterioare aferente
unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept
cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
(2) Cheltuielile
efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în
baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune sau alte contracte
similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care
le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada
în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente,
similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările
corporale proprii.
-------------
Alin. (2) al pct. 93 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 6 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
94. - (1) Costul reparaţiilor
efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării
utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în
perioada în care este efectuată.
(2) Sunt recunoscute ca o componentă a
activului investiţiile efectuate la imobilizările corporale, sub
forma cheltuielilor ulterioare.
Acestea trebuie sa aibă ca efect îmbunătăţirea
parametrilor tehnici iniţiali ai acestora si sa conducă la
obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de
cele estimate iniţial.
Obţinerea de beneficii se poate
realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea
cheltuielilor de întreţinere si funcţionare.
95. - (1). Imobilizările corporale în
curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate
în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de
producţie sau costul de achiziţie, după caz.
(2) Imobilizările corporale în curs de
execuţie se trec în categoria imobilizărilor finalizate după
recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a
acestora, după caz,
(3)
Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este
determinat folosind aceleaşi principii ca şi pentru un activ
achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în
scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci
costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui
activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt
eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala
reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca
fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul
construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul
activului.
Evaluarea la data bilanţului
96. - O imobilizare corporală trebuie
prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin
ajustările cumulate de valoare.
Amortizarea
97. - (1) Amortizarea se stabileşte
prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a
imobilizărilor corporale.
(2) Amortizarea imobilizărilor
corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data
punerii în funcţiune a acestora şi până la recuperarea
integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare
economică şi condiţiilor de utilizare a acestora.
98. - (1) Amortizarea imobilizărilor
corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se
calculează şi se înregistrează în contabilitate de către
entitatea care le are în proprietate.
(2) Se supun, de
asemenea, amortizării investiţiile efectuate la imobilizările
corporale luate cu chirie, pe durata contractului de închiriere.
La expirarea contractului
de închiriere, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării
corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcţie
de clauzele cuprinse în contractul de închiriere, transferul poate reprezenta o
vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în
contabilitate a operaţiunilor se efectuează conform prezentelor
reglementări.
-------------
Alin. (2) al pct. 98 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 7 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
99. - (1) Entităţile
amortizează imobilizările corporale utilizând unul din
următoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea liniară;
b) amortizarea degresivă;
c) amortizarea accelerată.
(2) Amortizarea aferentă
imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o
cheltuială.
(3) Terenurile nu se amortizează.
Investiţiile efectuate pentru
amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor si pentru alte
lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin
includerea in cheltuielile de exploatare intr-o perioada hotărâta de
consiliul de administraţie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.
Cedarea şi casarea
100. - (1) O imobilizare corporală
trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când
nici un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa
ulterioară.
(2) Dacă o entitate
recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale
costul unei înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea
scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii
înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile
necesare.
-------------
Alin. (2) al pct. 100 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 8 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
101 - Câştigurile sau pierderile
obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări
corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate
de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată,
inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta şi trebuie prezentate ca venit
sau cheltuială, după caz, în contul de profit şi pierdere.
Compensaţii de la terţi
102. - (1) În cazul distrugerii totale sau
parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele
compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea
sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni
economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor
justificative.
Astfel, deprecierea activelor se
evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a
încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform
contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
(2) Exemple de asemenea compensaţii
pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
a) sume plătite/de plătit de
către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor
imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau
furt;
b) sume acordate de guvern, în schimbul
unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
7.2.4. - Imobilizări financiare
103. - Imobilizările financiare
cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate,
împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de
participare, împrumuturile acordate entităţilor de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii
deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.
104. - În conturile de creanţe
reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate
terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi,
potrivit legii.
105. - (1) La alte împrumuturi acordate se
cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate
la terţi.
(2) Entităţile care au
evidenţiate in contul de creanţe imobilizate creanţele aferente
contractelor de leasing financiar, precum si alte creanţe imobilizate cu
scadenta mai mare de un an, vor prezenta in bilanţ, la imobilizări
financiare, numai partea cu scadenta mai mare de 12 luni, diferenţa urmând
a fi reflectata la creanţe.
Evaluarea iniţială
106. - Imobilizările financiare
recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea
determinată prin contractul de dobândire a acestora.
Evaluarea la data bilanţului
107. - Imobilizările financiare se
prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin
ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
7.2.5. Reguli ele evaluare alternative
7.2.5.1. Reevaluarea imobilizărilor
corporale
108.
(1) Entităţile
pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la
sfârşitul exerciţiului financiar, cu reflectarea în contabilitate a
rezultatelor acesteia.
(1) Entităţile
pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la
sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie
prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor
acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel
exerciţiu.
Amortizarea
calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se
înregistrează în contabilitate începând cu data de 1 ianuarie anul
următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
Evaluările efectuate
cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu
constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste
evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru
toate elementele de bilanţ.
-------------
Alin. (1) al pct. 108 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost modificat de pct. 9 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(2) În cazul efectuării
reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat
în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării,
metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul
afectat din contul de profit şi pierdere.
109. - (1) Reevaluarea imobilizărilor
corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea
justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de
regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui
organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
(2) La reevaluarea unei imobilizări corporale,
amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul
din următoarele moduri:
a) recalculată proporţional cu
schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea
contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu
valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită,
deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
sau
b) eliminată din valoarea
contabilă brută a activului şi valoarea netă,
determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este
recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această
metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt
reevaluate la valoarea lor de piaţa.
110. - (1) În cazul în care, ulterior
recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea
rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului
de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori
atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind
amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia,
determinată în urma reevaluării.
(2) Elementele dintr-o grupa de
imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita
reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare
anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori
calculate la date diferite.
(3) Dacă un activ imobilizat este
reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie
reevaluate, cu excepţia situaţiei când nu există nici o
piaţă activă pentru acel activ.
(4) O grupa de imobilizări corporale
cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare,
aflate în exploatarea unei entităţi.
(5) Exemple de grupe de imobilizări corporale
sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente; nave; aeronave
etc.
(6) Reevaluările trebuie făcute
cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să
nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea
justă de la data bilanţului.
(7) Dacă un activ dintr-o grupă
de active nu poate fi reevaluat din cauză că nu există o
piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în
bilanţ la cost, minus ajustările cumulate de valoare.
(8) O piaţă activă este o
piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) pot fi găsiţi în
permanenţă cumpărători şi vânzători
interesaţi; şi
c) preţurile sunt cunoscute de cei
interesaţi.
(9) Dacă valoarea justă a unei
imobilizări corporale nu mai poate fi determinată prin
referinţă la o piaţă activă, valoarea activului
prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa reevaluată
la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de
valoare.
111. - (1) În cazul în care se
efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa
dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea la
cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement
distinct în "Capital şi rezerve". Tratamentul în scop fiscal al
rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.
(2) Indiferent dacă valoarea rezervei
a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului financiar,
entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele
informaţii:
a) valoarea rezervei din reevaluare la
începutul exerciţiului financiar;
b) diferenţele din reevaluare
transferate la rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului financiar;
c) sumele capitalizate sau transferate
într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exerciţiului
financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu
respectarea legislaţiei în vigoare;
d) valoarea rezervei din reevaluare la
sfârşitul exerciţiului financiar.
(3) Surplusul din reevaluare inclus în
rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve,
atunci când acest surplus reprezintă un castig realizat.
In sensul prezentelor reglementari
câştigul se considera realizat la scoaterea din evidenta a activului
pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte
din castig poate fi realizat pe măsura ce activul este folosit de
entitate. In acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa
dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea
amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.
(4) Dacă rezultatul reevaluării
este o creştere faţă de valoarea contabilă netă,
atunci aceasta se tratează astfel:
- ca o creştere a rezervei din
reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi
rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară
recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
- ca un venit care să compenseze
cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
(5) Dacă rezultatul reevaluării
este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din
reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus
din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată
în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre
valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala
diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca
o cheltuială.
(6) Rezerva din reevaluare trebuie
redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt
necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi pentru
obţinerea scopului său.
(7) Sumele reprezentând diferente de natura
veniturilor si cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat
în contul de profit şi pierdere.
(8) Nici o parte din rezerva din reevaluare
nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în
care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie in care surplusul din
reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.
(9) Cu excepţia cazurilor
prevăzute la alin. (3) si (6), rezerva din reevaluare nu poate fi
redusă.
112. - Ajustările de valoare se
calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza valorii atribuite
imobilizării pentru acel exerciţiu financiar.
113. - În cazul în care se efectuează
reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare
element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale reevaluate,
următoarele informaţii:
a) valoarea la cost istoric a
imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de
valoare; sau
b) valoarea la data bilanţului a
diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea
reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul, valoarea
cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.
7.2.5.2. Evaluarea la valoarea justă a
instrumentelor financiare
114. - (1) Prin derogare de la regulile
generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări şi sub
rezerva condiţiilor prevăzute la alin. (3) - (5) din acest punct,
entităţile pot evalua în situaţiile financiare consolidate
instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la
valoarea justă.
(2) - Un instrument financiar
reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar
pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de
capitaluri proprii pentru o altă entitate.
- Un activ financiar este orice activ care
reprezintă:
a) trezorerie;
b) un instrument de capitaluri proprii al
unei alte entităţi;
c) un drept contractual;
- de a primi numerar sau un alt activ
financiar de la o altă entitate; sau
- de a schimba active sau datorii
financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial
favorabile entităţii; sau
d) un contract care va fi sau poate fi
decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii si este:
- un instrument financiar nederivat pentru
care entitatea este sau poate fi obligata sa primească un număr
variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va
fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de
numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de
capital ale entităţii. În acest scop, instrumentele de capital ale
entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru
primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale
entităţii.
- O datorie financiară este orice
datorie care reprezintă:
a) o obligaţie contractuală:
- de a ceda lichidităţi sau alt
activ financiar unei alte entităţi; sau
- de a schimba active sau datorii
financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial
nefavorabile pentru entitate;
sau
b) un contract care va fi sau poate fi
decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii
si este:
- un instrument financiar nederivat pentru
care entitatea este sau poate fi obligată sa livreze un număr
variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau
- un instrument financiar derivat care va
fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar,
sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile
instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop,
propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ
instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea
viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale
entităţii.
(3) În înţelesul prezentelor
reglementări, contractele bazate pe marfă care dau oricăreia
dintre părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin
alte instrumente financiare se consideră instrumente financiare derivate,
cu excepţia cazurilor în care:
a) acestea au fost încheiate şi
continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate ale
entităţii privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului
de bază;
b) acestea au fost iniţial destinate
unui astfel de scop; şi
c) se aşteaptă ca acestea să
fie decontate prin livrarea mărfii.
(4) Evaluarea la valoarea justă se
aplică numai datoriilor care sunt:
a) deţinute ca parte a unui portofoliu
de tranzacţionare; sau
b) instrumente financiare derivate.
(5) Evaluarea la valoarea justă nu se
aplică:
a) instrumentelor financiare nederivate
deţinute până la scadenţă;
b) împrumuturilor şi creanţelor
generate de entitate şi nedeţinute în scopul
tranzacţionării; şi
c)
intereselor în filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în
participaţie, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu
plata contingentă într-o combinare de întreprinderi precum şi altor
instrumente financiare cu astfel de caracteristici speciale şi care, în
concordanţă cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează
diferit faţă de alte instrumente financiare.
In înţelesul prezentelor reglementari,
prin combinarea de întreprinderi se înţelege gruparea unor
entităţi individuale într-o singură entitate raportoare,
determinata de obţinerea controlului de către o entitate asupra uneia
sau mai multor întreprinderi.
115. - (1) Valoarea justă
prevăzută la pct. 114 se determină prin referire la:
a) valoarea de piaţă, pentru acele
instrumente financiare pentru care se poate identifica cu
uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de
piaţă nu se poate identifica cu uşurinţă pentru un
instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru
un instrument similar, valoarea de piaţă poate fi derivată din
cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; sau
b) o valoare determinată cu ajutorul
unor modele şi tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele
pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o piaţă
credibilă. Astfel de modele şi tehnici asigură o aproximare
rezonabilă a valorii de piaţă.
(2) In sensul prezentelor reglementari
piaţa credibila are semnificaţia pieţei active, asa cum apare
prezentata aceasta la pct. 110 (8).
(3) Instrumente financiare care nu pot fi
evaluate credibil prin oricare dintre metodele menţionate la alin. (1), se
evaluează în conformitate cu regulile generale de evaluare prevăzute
de prezentele reglementări.
116. - (1) Prin excepţie de la
prevederile pct. 44, atunci când un instrument financiar se evaluează în
conformitate cu pct. 115, modificarea valorii se include în contul de profit
şi pierdere. Totuşi, o astfel de modificare se include direct în
capitalul propriu, într-o rezervă de valoare justă, dacă:
a) instrumentul contabilizat este un
instrument de acoperire împotriva riscurilor conform unui sistem de
contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau toate
modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit
şi pierdere; sau
b) modificarea de valoare se referă la
o diferenţă de schimb valutar apărută la un element monetar
care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii într-o
entitate străină.
In înţelesul prezentelor reglementari,
prin investiţie neta într-o entitate străina se înţelege partea
entităţii raportoare din activele nete ale acelei entităţi
străine.
(2) Modificarea valorii unui activ
financiar disponibil pentru vânzare, altul decât un instrument financiar
derivat, poate fi inclusă direct în capitalul propriu, în rezerva de
valoare justă.
117. - (1) Rezerva de valoare justă se
ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta nu mai sunt necesare
pentru aplicarea evaluării la valoarea justă.
(2) Rezerva de valoare justa va ramane evidenţiata
în contabilitate atât timp cat sunt evidenţiate in bilanţ
instrumentele financiare cărora le este aferenta.
118. - Dacă a fost aplicată
evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, notele
explicative prezintă:
a) ipotezele semnificative care stau la
baza modelelor şi tehnicilor de evaluare, dacă valorile juste au fost
determinate în conformitate cu pct. 115 alin. 1 lit. (b);
b) pentru fiecare categorie de instrumente
financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în
contul de profit şi pierdere, precum şi modificările incluse în
rezerva de valoare justă;
c) pentru fiecare clasă de instrumente
financiare derivate, informaţii privind aria şi natura
instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care
pot afecta valoarea, momentul şi certitudinea fluxurilor viitoare de
trezorerie; şi
d) un tabel care să prezinte
modificările rezervei de valoare justă în cursul exerciţiului
financiar.
7.3. ACTIVE CIRCULANTE
7.3.1. Generalităţi
Recunoaşterea activelor circulante
119. - (1) Un activ se clasifică ca
activ circulant atunci când:
a) este achiziţionat sau produs pentru
consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă
să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe
aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau
echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricţionată.
(2) Ciclul de exploatare al unei
entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea
materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi
finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.
(3) Echivalentele de trezorerie
reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui
risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
120. - În categoria activelor circulante se
cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor
prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.
Evaluarea activelor circulante
121. - (1) Activele circulante trebuie
evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după
caz, cu respectarea prevederilor alin. (2) de mai jos.
(2) Ajustările de valoare se fac
pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai
mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o
altă valoare minimă atribuibilă acestora la data
bilanţului.
122. - Evaluarea efectuată conform
prevederilor de la pct. 121 alin. (2) nu poate fi continuată dacă
motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt
aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea devine total sau
parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la
reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită
măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător
la venituri.
123. - Dacă activele circulante fac
obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional, exclusiv în
scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost
efectuate trebuie prezentate în notele explicative.
7.3.2. Stocuri
124. - (1) Stocurile sunt active
circulante:
a) deţinute pentru a fi vândute pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea
vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii; sau
c) sub formă de materii prime,
materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
(2) În categoria
stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie,
destinate vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe
etc.).
-------------
Alin. (2) al pct. 124 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 10 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
125. - (1) În cadrul stocurilor se cuprind;
a) mărfurile, şi anume bunurile
pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii;
b) materiile prime, care participă
direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit
integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformată;
c) materialele consumabile (materiale
auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb,
seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie
sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul
finit;
d) materialele de natura obiectelor de
inventar;
e) produsele, şi anume;
- semifabricatele, prin care se
înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o
secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în
procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se
livrează terţilor;
-
produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime
fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de
prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate
în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile
şi deşeurile;
f) animalele şi păsările,
respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei,
miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru
reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat
pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru
producţie - lână, lapte şi blană;
g) ambalajele, care includ ambalajele
refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor vândute
şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu
obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
h) producţia în curs de execuţie,
reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de
prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime.
În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de
execuţie sau neterminate.
(2) În cadrul stocurilor se includ şi
bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la
terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii
de stocuri.
126. - (1) Deţinerea, cu orice titlu,
de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice,
fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
(2) În aplicarea alin. (1) este necesar
să se asigure:
a) recepţionarea tuturor bunurilor
materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de
depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în
consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct
ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se
înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b) în situaţia unor decalaje între
aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod
cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără
factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a
documentelor însoţitoare;
- bunurile sosite şi
nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare
în gestiune;
c) în cazul unor decalaje între vânzarea
şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din
entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se
înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în
afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se
înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare
cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă
ieşirea din gestiune potrivit legii;
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu
clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări
şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în
contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Costul stocurilor
127. - (1) Costul stocurilor trebuie
să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi
prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce
stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.
(2) Costul de producţie sau de
prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei,
şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri
tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de
producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie
alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia
acestora.
(3) Costul stocurilor unui prestator de
servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct
angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu
supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
128. - Materiile prime şi materialele
consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare
totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot
fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate fixe,
dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în
mod semnificativ.
129. - (1) Costul stocurilor care nu sunt
de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi
destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea
specifică a costurilor individuale.
(2) Bunurile fungibile sunt bunuri de orice
natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
(3) Identificarea specifică a costului
presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale
stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care
fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost
cumpărate sau produse.
(4) Identificarea specifică nu poate
fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de
elemente, care sunt de regulă fungibile.
130. - (1) În funcţie de specificul
activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda
preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
(2) Costul standard ia în considerare
nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei,
eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste
niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar,
în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
(3) Diferenţele de preţ
faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie
evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul
activului.
(4) Repartizarea diferenţelor de
preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
*T*
Soldul iniţial al Diferenţe de preţ
diferenţelor de +
aferente intrărilor
preţ în cursul perioadei,
cumulat de la
începutul exerciţiului
financiar până la finele
perioadei de referinţă
Coeficient = ---------------------------------------------------
x 100
de
repar- Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în
tizare*2) stocurilor la preţ +
cursul perioadei la preţ
de înregistrare de înregistrare, cumulat
de la începutul
exerciţiului financiar
până la finele perioadei
de
referinţa
-------------
*2) La calcularea procentului mediu de
adaos comercial, soldul
iniţial
al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri
nu
vor include TVA neexigibilă.
*ST*
Acest coeficient se înmulţeşte cu
valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar
suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în
care au fost înregistrate bunurile ieşite.
(5) Coeficienţii de repartizare a
diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor
sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi,
pe grupe sau categorii de stocuri.
(6) La sfârşitul perioadei, soldurile
conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de
stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să
reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de
producţie, după caz.
(7) Diferenţele de preţ se
înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite,
cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
(8) În comerţul cu amănuntul
poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a
determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare
rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să
se folosească altă metodă.
În această situaţie, costul
bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din
preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de
vânzare presupune recalcularea marjei brute.
131. - (1) La ieşirea din gestiune a
stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi
înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele
metode:
a) metoda primul intrat - primul ieşit
- FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul
ieşit - LIFO.
(2) Dacă valoarea prezentată în
bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin.
(1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea
determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de
data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată
în notele explicative ca total pe categorie de active.
(3) Potrivit metodei "primul intrat -
primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei
intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului următor, în ordine cronologică.
(4) Metoda "costului mediu
ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe
baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la
începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau
cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau
după fiecare recepţie.
(5) Potrivit metodei "ultimul intrat -
primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei
intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
(6) Metoda aleasă trebuie
aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura
stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la
altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid
să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active
fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele
informaţii:
- motivul schimbării metodei, şi
- efectele sale asupra rezultatului.
(7) O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi
metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură
şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare
diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi
justificată.
132. - Producţia în curs de
execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate
la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de
finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi
evaluarea acesteia la costurile de producţie.
133.
- (1) Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau
numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului
intermitent.
(2) În condiţiile folosirii
inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate
operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea
şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât
şi valoric.
(3) Inventarul intermitent constă în
stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii
stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se
determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus
valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza
inventarierii.
134. - (1) Activele de natura stocurilor nu
trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se
poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea
stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă,
prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
(2) În înţelesul prezentelor
reglementări, prin valoare realizabilă netă se înţelege
preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, minus costurile
estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile
estimate necesare vânzării.
7.3.3. Investiţii pe termen scurt
135. - Contabilitatea trezoreriei
asigură evidenţa existenţei şi mişcării
acţiunilor deţinute la entităţile afiliate, altor
investiţii pe termen scurt, disponibilităţilor în conturi la
bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de
trezorerie.
136. - Alte investiţii pe termen scurt
reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate,
obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate
în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
137. - (1) La intrarea în entitate,
investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de
achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau
la valoarea stabilită potrivit contractelor.
(2) La ieşirea din gestiune a
investiţiilor pe termen scurt se aplica prevederile pct. 131.
138. - (1) Pentru deprecierea
investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul
exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, pe seama cheltuielilor se
reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.
(2) La sfârşitul fiecărui
exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare
reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după
caz. La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt,
eventualele ajustări pentru pierderi de valoare se anulează.
7.3.4. Casa şi conturi la bănci
139. - (1) Conturile la bănci cuprind:
valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la
bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile
entităţii, creditele bancare pe termen scurt, precum şi
dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de
bănci în conturile curente.
(2) Sumele virate sau depuse la bănci
ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate
entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se
înregistrează într-un cont distinct.
(3) Conturile curente la bănci se
dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
(4) Dobânzile de încasat, aferente
disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se
înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de
plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente,
precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
(5) Dobânzile de plătit şi cele
de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează
la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
140. - Contabilitatea
disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a
mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi
plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în
valută.
141. - (1) Operaţiunile privind
încasările şi plăţile în valută se înregistrează
în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a
României.
(2) Operaţiunile de vânzare -
cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul
utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu
valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate
diferente de curs valutar.
142. - La încheierea exerciţiului
financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea
disponibilităţilor în valută şi a altor valori de
trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi
depozite pe termen scurt în valută, la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului
financiar, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.
143. - În vederea achitării unor
obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita
deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea
acestora.
144. - Sumele depuse la bănci şi
sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în
vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii,
se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
145. - În contul de viramente interne se
înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti
între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci
şi casieria entităţii.
146. Operaţiunile financiare în lei
sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de
Banca Naţională a României şi a altor reglementări emise în
acest scop.
7.4. TERŢI
147. - Contabilitatea terţilor
asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor
entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii,
personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile
afiliate, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii
diverşi.
148. - În contabilitatea furnizorilor
şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind
cumpărările, respectiv livrările de mărfuri şi
produse, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi
alte operaţiuni similare efectuate.
149. - Avansurile acordate furnizorilor,
precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate
în conturi distincte.
150. - Operaţiunile privind
vânzările/cumpărările de bunuri, executările de
lucrări şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor
comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile
corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
151. - (1) Efectele comerciale scontate
neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara
bilanţului şi se menţionează în notele explicative.
(2) Efectele comerciale trebuie să
îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de
legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi
contestată sau anulată.
152. - (1) Creanţele şi datoriile
în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de
schimb de la data efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca
Naţională a României, cât şi în valută.
(2) Operaţiunile în valută
trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de
raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre
moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării
tranzacţiei.
(3) În conformitate cu
prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
orice operaţiune economico-financiară efectuată se
consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă
la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ.
-------------
Alin. (3) al pct. 152 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 11 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(4) Din punct de vedere
contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de
orice document în care se consemnează aceasta.
-------------
Alin. (4) al pct. 152 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 11 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(5) În cazul bunurilor
achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a
mărfii, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar
utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data
recepţiei bunurilor.
-------------
Alin. (5) al pct. 152 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene a fost introdus de pct. 11 al art. III din ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007,
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14 ianuarie 2008.
153. - (1) Contabilitatea furnizorilor
şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine
pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau
juridică.
În acest sens, în contabilitatea
analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel:
interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată,
respectiv de încasare.
(2) În cadrul conturilor de furnizori
şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi
creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de
proprietate.
154. - Creanţele incerte se
înregistrează distinct în contabilitate.
155. - Contabilitatea decontărilor cu
personalul cuprinde drepturile salariate, sporurile, adaosurile, premiile din
fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum
şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din
fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură
datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
156. - În contabilitate se
înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit
legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masa
caldă, alimente antidot etc.), precum şi alte drepturi acordate
potrivit legii.
157. - Drepturile de personal neridicate în
termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
158. - Reţinerile din salariile
personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru
alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri,
pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor
titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
159. - Sumele datorate şi neachitate
personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal),
respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta,
aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii
şi creanţe în legătură cu personalul.
160. - Debitele provenite din avansuri de
trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi echipamente de
lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi
penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale
instanţelor judecătoreşti, şi alte creanţe
faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte
creanţe în legătură cu personalul.
161. - (1) Contabilitatea decontărilor
privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru
contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări
sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul
de şomaj.
(2) Eventualele sume datorate sau care
urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente
exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi
creanţe sociale.
162. - În cadrul decontărilor cu
bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe
profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de
natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate.
163. - Impozitul pe profit/venit de
plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată,
surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
164. - (1) Taxa pe
valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabileşte
ca diferenţă între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor
livrate sau serviciilor prestate (TVA colectată) şi a taxei
deductibile pentru cumpărările de bunuri şi servicii (TVA
deductibilă).
(2) În situaţia în
care există decalaje între faptul generator de TVA şi exigibilitatea
acesteia, totalul TVA se înregistrează într-un cont distinct denumit TVA
neexigibilă care, pe măsură ce devine exigibilă potrivit
legii, se trece la TVA colectată sau TVA deductibilă, după caz.
(3) De asemenea, în contul
de TVA neexigibilă se înregistrează şi TVA deductibilă sau
colectată, pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
pentru care nu au sosit sau nu sau întocmit facturile.
(4) Diferenţa de
taxă, în plus sau în minus, dintre TVA colectată şi TVA
deductibilă se înregistrează în conturi distincte (TVA de plată
sau TVA de recuperat) şi se regularizează în condiţiile legii.
164. - Taxa pe valoarea
adăugată se determină şi se înregistrează în
contabilitate potrivit legii.
-------------
Pct. 164 din Reglementările contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene a
fost modificat de pct. 12 al art.
III din ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14 ianuarie 2008.
165. - Impozitul pe venituri de natura
salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul
impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
166. - (1) La alte impozite, taxe şi
vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se
cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri,
vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe
dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea
terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe. Acestea se
defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe
şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
(2) Reflectarea in contabilitate a accizelor
si fondurilor speciale incluse in preturi sau tarife se face pe seama
conturilor corespunzătoare de datorii, fara a tranzita prin conturile de
venituri si cheltuieli.
167. - Subvenţiile primite sau de
primit de către entitate se înregistrează în contabilitate întrun
cont distinct.
168. - Contabilitatea decontărilor
între entităţile din cadrul grupului şi cu
acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiile care se
înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune,
atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei
creditoare, precum şi decontările între acţionari/asociaţi
şi entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte
decontări cu acţionarii/asociaţii şi, de asemenea,
conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în
comun, în cazul asocierilor în participaţie.
169. - Dividendele repartizate
deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data
bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate
din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului. În acest
sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget
vor fi reflectate in conformitate cu prevederile pct. 222.
170. - Sumele depuse sau lăsate
temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia
entităţii, precum şi dobânzile aferente se înregistrează în
contabilitate în conturi distincte.
171. - (1) Creanţele/datoriile
entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât
personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în
conturile de debitori/creditori diverşi.
(2) În contul de debitori
diverşi se evidenţiază şi sumele reprezentând avansuri de
trezorerie, nedecontate până la data bilanţului (articol contabil 461
«Debitori diverşi» = 542 «Avansuri de trezorerie»).
-------------
Alin. (2) al pct. 171 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 13 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
172. - Operaţiunile care nu pot fi
înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt
necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu,
într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de
către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data
constatării.
173. - (1) Diferenţele de curs valutar
care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în
valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost
înregistrate iniţial pe parcursul perioadei sau faţă de cele la
care au fost raportate în situaţiile financiare anuale anterioare trebuie
recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.
(2) Atunci când creanţa sau datoria în
valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu
financiar în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este
recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când creanţa sau datoria
în valută este decontată într-un exerciţiu financiar ulterior,
diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu
financiar, care intervine până în exerciţiul decontării, se
determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb
survenită în cursul fiecărui exerciţiu financiar.
174. - (1) Cheltuielile efectuate şi
veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care privesc
exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în
contabilitate, la cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz.
(2) În aceste conturi se
înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri:
chiriile, abonamentele şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv
veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor
sau exerciţiilor următoare.
175. - Pentru deprecierea creanţelor
din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi
debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului
financiar, se reflectă ajustări pentru depreciere,
Contabilitatea angajamentelor şi altor
elemente extrabilanţiere
176. - (1) Drepturile şi
obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în
activele şi pasivele entităţii se înregistrează în
contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de
ordine şi evidenţă.
În această categorie se cuprind angajamente
(giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile
cu terţii, imobilizări corporale luate cu chirie, valori materiale
primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori
scoşi din activ urmăriţi în continuare, redevenţe,
locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate, efecte
scontate neajunse la scadenţă, precum şi alte valori.
(2) In cadrul elementelor
extrabilanţiere sunt cuprinse si activele şi datoriile contingente.
(3) Un activ contingent este un activ
potenţial care apare ca urmare a unor eventimente anterioare datei
bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată
numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente
viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă
un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în
instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată
entitatea şi al cărui rezultat este incert.
Activele contingente sunt generate, de
obicei, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să
genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele contingente
nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate
în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor
intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute
în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar
recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze
niciodată.
În cazul în care realizarea unui venit este
sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie
procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
Activele contingente sunt evaluate continuu
pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare
a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii
economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi
recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au
survenit modificările. In schimb, dacă este doar probabilă o
creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele
explicative activul contingent.
(4) O datorie contingentă este:
a) o obligaţie potenţială,
apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei
bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată
numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente
viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul
entităţii; sau
b) o obligaţie curentă
apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei
bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
- nu
este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea
acestei datorii; sau
- valoarea datoriei nu poate fi
evaluată suficient de credibil.
O entitate nu va recunoaşte în
bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele
explicative. În situaţia în care o entitate are o obligaţie
angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de
celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
Datoriile contingente sunt continuu
evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de
resurse care încorporează beneficiile economice. Daca se considera ca este
necesara ieşirea de resurse, generată de un element considerat
anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie
sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a
intervenit modificarea încadrării evenimentului.
(5) Datoriile contingente se disting de
provizioane prin faptul că:
a) provizioanele sunt recunoscute ca
datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece
constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil
că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea
obligaţiilor; şi
b) datoriile contingente nu sunt
recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
- obligaţii posibile, dar pentru care
trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie
curentă care poate genera o iesire de resurse; sau
- obligaţii curente care nu
îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este
probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii
pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare
suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
7.5. DATORII PE TERMEN SCURT: SUMELE CARE
TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
177. - (1) O datorie trebuie
clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie
curentă, atunci când:
a) se aşteaptă să fie
decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al
entităţii; sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni
de la data bilanţului.
(2) Toate celelalte datorii trebuie
clasificate ca datorii pe termen lung.
7.6. DATORII PE TERMEN LUNG: SUMELE CARE
TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
178. - Contabilitatea împrumuturilor
şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele
categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de
rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele
datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care
compania este legata prin interese de participare, alte împrumuturi şi
datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
179. - Împrumuturile din emisiunile de
obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise
potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct
împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
180. - (1) Datoriile privind concesiunile
şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest
titlu de către entitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
(2) La sfârşitul duratei contractului
de concesiune, bunurile se restituie proprietarului, situaţie în care are
loc anularea datoriilor corespunzatore privind concesiunea.
181. - Entităţile trebuie să
menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de
dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt
exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o
perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanţare
sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de
data bilanţului.
182. - (1) Atunci când suma de rambursat
pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se
înregistrează într-un cont de activ. Aceasta trebuie prezentată în
bilanţ, ca o corecţie a datoriei, precum şi în notele
explicative.
(2) Valoarea acestei diferenţe trebuie
amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu
financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de
data de rambursare a datoriei.
7.7. PROVIZIOANE
183. - Provizioanele nu pot
depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare
stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
184. - (1) Un provizion este o datorie cu
exigibilitate sau valoare incertă.
(2) Un provizion va fi recunoscut numai în
momentul în care:
- o entitate are o obligaţie
curentă generată de un eveniment anterior;
- este probabil ca o ieşire de resurse
să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă;
şi
- poate fi realizată o estimare
credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt
îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
(3) Provizioanele se pot distinge de alte
datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate,
dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de
exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.
Spre deosebire de acestea:
a) datoriile din credite comerciale
constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost
primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau a
căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii;
şi
b) cheltuielile angajate sunt
obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost
primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă
plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor
cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele
aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare
a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de
incertitudine este - în general - mult mai redus decât în cazul provizioanelor.
Angajamentele entităţilor sunt
prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite
comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt
raportate separat.
(4) O obligaţie
curentă este o obligaţie legală sau implicită.
În înţelesul
prezentelor reglementări:
a) o obligaţie
legală este obligaţia care rezultă:
- dintr-un contract (în
mod explicit sau implicit);
- din legislaţie;
sau
- din alt efect al legii;
b) o obligaţie
implicită (de exemplu, obligaţia prin care o entitate se
angajează să efectueze plăţi compensatorii personalului
disponibilizat) este obligaţia care rezultă din acţiunile unei
entităţi în cazul în care:
- prin stabilirea unei
practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o
declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor
săi că îşi asumă anumite responsabilităţi;
şi
- ca rezultat, entitatea
a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele
responsabilităţi.
-------------
Alin. (4) al pct. 184 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 14 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
185. - (1) Nu se recunosc provizioane
pentru pierderile viitoare din exploatare.
(2) Se vor recunoaşte ca provizioane
doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt
independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu,
modul de desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de
astfel ele obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor
negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de
resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de
acţiunile viitoare ale entităţii. Similar, o entitate
recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a unei
instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să
remedieze daunele produse deja. Spre deosebire de această situaţie, o
entitate poate intenţiona sau poate avea nevoie, datorită presiunilor
de ordin comercial sau a cerinţelor de ordin legal, să efectueze
cheltuieli pentru a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin
instalarea de filtre pentru fum într-un anumit tip de fabrică). Deoarece
entitatea poate evita cheltuielile viitoare prin diverse acţiuni, de
exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie, ea nu are o
obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi,
deci, nu va recunoaşte nici un provizion.
186. - (1) Provizioanele se constituie pentru
elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi
penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de
service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind
garanţia acordată clienţilor;
c) acţiunile de restructurare;
d) pensii şi obligaţii similare;
e) impozite;
f) alte provizioane.
(2) Contabilitatea provizioanelor se
ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care
au fost constituite.
(3)
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele
situaţii:
a) vânzarea sau încetarea
activităţii unei părti a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale
entităţii;
c) modificări în structura conducerii,
de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
d) reorganizări fundamentale care au
un efect semnificativ în natura si scopul activităţilor
entităţii.
(4) Provizioanele pentru impozite se
constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în
condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în
relaţia cu statul.
(5) Valoarea
provizioanelor pentru pensii se stabileşte de către specialişti
în domeniu.
-------------
Alin. (5) al pct. 186 din Reglementările
contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene a fost introdus de pct. 15 al art.
III din ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14 ianuarie 2008.
(6) Provizioanele de restructurare, în cazul
unei obligaţii legale, se constituie cu respectarea condiţiilor
generale de recunoaştere a provizioanelor şi a prevederilor legale.
-------------
Alin. (6) al pct. 186 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 15 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(7) O entitate are o
obligaţie implicită care determină constituirea unui provizion
pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de
recunoaştere a provizioanelor şi entitatea:
a) dispune de un plan
oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
- activitatea sau partea
de activitate la care se referă;
- principalele
locaţii afectate de planul de restructurare;
- numărul
aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea
activităţii, distribuţia şi posturile acestora;
- cheltuielile implicate;
şi
- data de la care se va
implementa planul de restructurare; şi
b) a provocat celor
afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea
implementării acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale
caracteristici celor afectaţi de acesta.
În cazul în care o
entitate începe un plan de restructurare sau anunţă principalele sale
caracteristici celor afectaţi numai după data bilanţului,
dacă restructurarea este semnificativă şi neprezentarea ar putea
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza
situaţiilor financiare, este necesară prezentarea de informaţii
în acest sens.
Un provizion aferent
restructurării va include numai costurile directe generate de
restructurare, şi anume cele care:
- sunt generate în mod
necesar de procesul de restructurare; şi
- nu sunt legate de
desfăşurarea continuă a activităţii
entităţii.
Un provizion pentru
restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
- recalificarea sau
mutarea personalului permanent;
- marketing; sau
- investiţiile în
noi sisteme şi reţele de distribuţie.
Aceste cheltuieli
referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu
reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului.
-------------
Alin. (7) al pct. 186 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 15 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
187. - (1) Provizioanele trebuie să
fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
(2) Pentru stabilirea existenţei unei
obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare
toate informaţiile disponibile.
188. - Valoarea recunoscută ca
provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data
bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
189. - Câştigurile rezultate din
cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în
evaluarea unui provizion.
190. - Dacă se estimează că
o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de
către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai
în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie
considerată ca un activ separat.
191. - (1) Provizioanele trebuie revizuite
la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai
bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei
obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul
trebuie anulat prin reluare la venituri.
(2) Provizionul va fi utilizat numai pentru
scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
(3)
Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe
profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de
legislaţia fiscala.
192. - Provizioanele prezentate în
bilanţ la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele
explicative, dacă acestea sunt semnificative.
7.8. SUBVENŢII
193. - (1) În categoria subvenţiilor
se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile
aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis,
agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare
naţionale şi internaţionale.
(2) În cadrul subvenţiilor se
reflectă distinct:
- subvenţii guvernamentale;
- împrumuturi nerambursabile cu caracter de
subvenţii;
- alte sume primite cu caracter de
subvenţii.
194. - (1) Subvenţiile aferente
activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora
principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, sa
construiască sau achiziţioneze active imobilizate.
(2) O subvenţie guvernamentală
poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar, caz în care
subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
(3) In conturile de subvenţii pentru
investiţii se contabilizează si donaţiile pentru
investiţii, precum si plusurile la inventar de natura imobilizărilor
corporale şi necorporale.
195. - Subvenţiile aferente
veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
196. - Subvenţiile se recunosc, pe o
bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare
cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le
compenseze.
197. - (1) Subvenţiile nu trebuie
înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.
(2) Subvenţiile pentru active,
inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se
înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii
şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat. Venitul amânat se
înregistrează in contul de profit si pierdere pe măsura
înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea
activelor.
198. - (1) Restituirea unei subvenţii
referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului
amânat cu suma rambursabilă.
(2) Restituirea unei subvenţii
aferente veniturilor se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate
dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
(3) În măsura în care suma
rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu
există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală
restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială.
7.9. CAPITAL ŞI REZERVE
199. - (1) Capitalul şi rezervele
(capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor
unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.
(2) Capitalurile proprii cuprind:
aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat,
rezultatul exerciţiului financiar.
7.9.1. Capital
200. - (1) Capitalul este reprezentat de
capitalul social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma
juridică a entităţii.
(2) Capitalul social subscris şi
vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de
constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind
vărsămintele de capital.
(3) Contabilitatea analitică a
capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând
numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a
părţilor sociale subscrise şi vărsate.
201. - Principalele operaţiuni care se
înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:
subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni, încorporarea rezervelor
şi alte operaţiuni, potrivit legii.
202. - Operaţiunile care se
înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului
sunt, în principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni
sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca
urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi,
răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor contabile din
anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
203. - (1) Acţiunile proprii
răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o
corecţie a capitalului propriu.
(2) Câştigurile sau
pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu
titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale
entităţii (acţiuni, părţi sociale) nu vor fi
recunoscute în contul de profit şi pierdere. Contravaloarea primită
sau plătită în urma unor astfel de operaţiuni este
recunoscută direct în capitalurile proprii şi se prezintă
distinct în bilanţ, respectiv Situaţia modificărilor capitalului
propriu, astfel:
- câştigurile sunt
reflectate în contul 141 «Câştiguri legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii»;
- pierderile sunt reflectate
în contul 149 «Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea,
cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii».
-------------
Alin. (2) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr. 2.374 din 12 decembrie 2007,
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 14 ianuarie 2008.
(3) Câştigurile
legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca
diferenţă între preţul de vânzare al instrumentelor de
capitaluri proprii şi valoarea lor de răscumpărare, respectiv
între valoarea nominală a instrumentelor anulate şi valoarea lor de
răscumpărare.
-------------
Alin. (3) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(4) Pierderile legate de
instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă
între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii
şi preţul lor de vânzare, respectiv între valoarea de
răscumpărare a instrumentelor anulate şi valoarea lor
nominală.
-------------
Alin. (4) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(5) Cheltuielile legate
de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate direct în
capitalurile proprii (cont 149 «Pierderi legate de emiterea,
răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii») atunci când nu sunt îndeplinite
condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale
(cont 201 «Cheltuieli de constituire»).
-------------
Alin. (5) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(6) Soldul creditor al
contului 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii", respectiv soldul debitor al
contului 149 «Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea,
cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii»,
poate majora, respectiv diminua, suma altor rezerve (cont 1068 «Alte rezerve»).
-------------
Alin. (6) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(7) În notele explicative
trebuie cuprinse informaţii referitoare la operaţiunile care au
afectat instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii.
-------------
Alin. (7) al pct. 203 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 16 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
204. - (1) Primele legate de capital (de
emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezintă excedentul dintre
valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a
părţilor sociale.
(2) Conturile corespunzătoare primelor
legate de capital pot avea numai sold pozitiv.
7.9.2. Rezerve din reevaluare
205. - (1) Plusul sau minusul rezultat din
reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile
prezentelor reglementări, trebuie reflectat în debitul sau creditul
contului "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor
privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezentele
reglementări.
(2) Diminuarea rezervelor din reevaluare
poate fi efectuata numai in limita soldului creditor existent.
(3) Rezervele din reevaluarea
imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor
din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor subsectiunii
7.2.5.1. "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezentele
reglementari.
7.9.3. Alte rezerve
206. - (1) Contabilitatea rezervelor se
ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale şi alte rezerve.
(2) Rezervele legale se constituie anual
din profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de
lege, şi din alte surse prevăzute de lege.
(3) Rezervele legale pot fi utilizate numai
în condiţiile prevăzute de lege.
(4) Rezervele statutare sau contractuale se
constituie anual din profitul net al entităţii, conform prevederilor
din actul constitutiv al acesteia.
(5) Alte rezerve neprevăzute de lege
sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru
acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea
prevederilor legale.
7.10. VENITURI ŞI CHELTUIELI
207. - (1) Contul de profit şi
pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul
exerciţiului (profit sau pierdere).
(2) Cifra de afaceri netă, în sensul
prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor
rezultate, din livrările de bunuri, executările de lucrări
şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai
puţin reducerile comerciale acordate clienţilor.
(3) Atunci când, in baza unor prevederi
legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând
diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli,
cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere, la cifra de afaceri
netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate,
corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.
(4) In intelesul
prezentelor reglementari, termenii de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) veniturile constituie
cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele
decat cele rezultate din contributii ale actionarilor;
b) cheltuielile
constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori
cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor
proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.
-------------
Alin. (4) al pct. 207 a fost introdus de
pct. 4 al art. II din ORDINUL nr. 2.001
din 22 noiembrie 2006, publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 994 din 13
decembrie 2006.
208. - Elementele extraordinare sunt
veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care
sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare,
nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de
exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
7.10.1. Venituri
209. - (1) În categoria veniturilor se
includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din
activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte
surse.
(2) Activităţile curente sunt
orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte
integrantă a obiectului său de activitate, precum şi
activităţile conexe acestora.
(3) Câştigurile reprezintă
creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de
veniturile din această activitate.
210. - (1) Veniturile din
activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar
fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
(2) Sumele colectate de o entitate în
numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de
mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În
această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt
reprezentate de comisioanele cuvenite.
(3) Suma veniturilor rezultate dintr-o
tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între
vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului,
ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
211. - Contabilitatea veniturilor se
ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare;
b) venituri financiare;
c) venituri extraordinare.
212. - (1) Veniturile din exploatare
cuprind:
a) venituri din vânzarea de produse şi
mărfuri, executări de lucrări şi prestări de servicii;
b) venituri din variaţia stocurilor,
reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere)
dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse
şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea
stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs,
neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producţia de
imobilizări, reprezentând costul lucrărilor şi cheltuielilor
efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca
active imobilizate corporale şi necorporale;
d) venituri din subvenţii de
exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor
de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte
subvenţii de care beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea
curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate şi alte
venituri din exploatare.
(2) Variaţia stocurilor de produse
finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă
o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul
că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările
suplimentare au redus nivelul stocurilor.
(3) Veniturile din producţia
stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de
profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold
debitor).
213. - Veniturile financiare cuprind:
a) venituri din imobilizări
financiare;
b) venituri din investiţii pe termen
scurt;
c) venituri din creanţe imobilizate;
d) venituri din investiţii financiare
cedate;
e) venituri din diferente de curs valutar;
f) venituri din dobânzi;
g) venituri din sconturi primite în urma
unor reduceri financiare;
h) alte venituri financiare.
Venituri din vânzări de bunuri
214. - (1) În contabilitate, veniturile din
vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării
bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza
facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract care atestă
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către
clienţi.
(2) Veniturile din vânzarea bunurilor se
recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) entitatea a transferat
cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care decurg
din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestionează
bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul
deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine
controlul efectiv asupra lor; şi
c) veniturile şi, respectiv,
cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.
Venituri din prestarea de servicii
215. - (1) Veniturile din prestări de
servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării
acestora.
(2)
Prestările nefacturate până la sfârşitul perioadei se
evidenţiază în contul de "Lucrări şi servicii în curs
de execuţie", pe seama veniturilor din producţia stocată.
Venituri din dobânzi, redevenţe
şi dividende
216. - Veniturile din dobânzi,
redevenţe şi dividende se recunosc astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod
proporţional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza
contabilităţii de angajamente;
b) redevenţele se recunosc pe baza
contabilităţii de angajamente, conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este
stabilit dreptul acţionarului de a le încasa.
217. - (1) Veniturile din reluarea
provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora.
(2) Diminuarea sau anularea provizioanelor
constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul
în care nu se mai justifică menţinerea acestora, are loc realizarea
riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
7.10.2. Cheltuieli
218. - (1) Cheltuielile entităţii
reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări
executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau
contractuale etc.
(2) Pierderile reprezintă reduceri ale
beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a
desfăşurării activităţii curente a
entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alle tipuri de
cheltuieli.
(3) În cadrul cheltuielilor
exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele,
amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate.
219. - (1) Contabilitatea cheltuielilor se
ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi
materialele consumabile: costul de achiziţie al obiectelor de inventar
consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct
asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea
animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi
al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile
executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii;
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri
şi personal; deplasări, detaşări şi transferări;
cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare
şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile,
asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi
din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi
şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc);
b) cheltuieli financiare, care cuprind:
pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind
investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs
valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile
acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură
financiară şi altele;
c) cheltuieli extraordinare
(calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
(2) Cheltuielile cu provizioanele,
amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte
impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în
funcţie de natura lor.
220. - Conturile sintetice de venituri
şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de
necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit
necesităţilor proprii ale entităţii.
221. - (1) Cheltuielile şi veniturile
determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se
contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform
prevederilor contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 13.
(2) La sfârşitul perioadei de
raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit
pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării
acestora în contabilitatea proprie.
222. - (1) În contabilitate, profitul sau
pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului
financiar.
(2) Rezultatul definitiv al
exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi
reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.
(3) Repartizarea profitului se
înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea
situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează
în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(4) Sumele reprezentând
rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, in baza
unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 = 106.
Profitul contabil rămas după aceasta repartizare se preia in contul
117, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii legale.
(4) Sumele reprezentând
rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza
unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129
«Repartizarea profitului» = 106 «Rezerve». Profitul contabil rămas
după această repartizare se preia la începutul exerciţiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile
financiare anuale în contul 117 «Rezultatul reportat», de unde urmează a
fi repartizat pe celelalte destinaţii legale. Evidenţierea în
contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează
după adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor care
a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând
dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, rezerve şi alte
destinaţii, potrivit legii. Entităţile nu pot reveni asupra
înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea profitului.
-------------
Alin. (4) al pct. 222 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost modificat de pct. 17 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(5) Pierderea
contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului
financiar şi cel reportat, din rezerve şi capital social, potrivit
hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor,
cu respectarea prevederilor legale.
(5) Pierderea
contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului
financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital
social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi
legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea
contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor
sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.
-------------
Alin. (5) al pct. 222 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost modificat de pct. 17 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
(6) Închiderea conturilor
121 şi 129 se efectuează la începutul exerciţiului financiar
următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale.
Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în
bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă
situaţiile financiare anuale.
-------------
Alin. (6) al pct. 222 din
Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene a fost introdus de pct. 18 al art. III din ORDINUL nr.
2.374 din 12 decembrie 2007, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 25
din 14 ianuarie 2008.
SECTIUNEA 8
CONTINUTUL NOTELOR
EXPLICATIVE
LA SITUATIILE
FINANCIARE ANUALE
223. - Notele explicative trebuie:
a) sa prezinte informatii despre
reglementarile contabile care au stat la baza întocmirii situatiilor financiare
anuale şi despre politicile contabile folosite;
b) sa ofere informatii supiimentare care nu
sunt prezentate in bilant, contul de profit şi pierdere si, dupa caz, in
situatia modificarilor capitalurilor proprii si/sau situatia fluxurilor de
trezorerie, dar sunt relevante pentru Intelegerea oricarora dintre acestea.
8.1. POLITICI CONTABILE
224.
- (1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile,
regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea
şi prezentarea situatiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt
urmatoarele: amortizarea imobilizarilor (alegerea metodei şi a duratei de
amortizare), reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului
istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoaşterea acesteia
drept cheltuiala, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.
(2) Conducerea fiecarei entitati trebuie sa
stabileasca politici contabile pentru operatiunile derulate.
Aceste politici trebuie elaborate avand în
vedere specificul activitatii, de catre specialişti în domeniul economic
şi tehnic, cunoscatori ai activitatii desfaşurate şi ai
strategiei adoptate de entitate.
(3) La elaborarea politicilor contabile
trebuie respectate principiile contabile generale prevazute de prezentele
reglementari.
(4) Politicile contabile trebuie elaborate
astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a
unor informatii care trebuie sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor
în luarea deciziilor; şi
b) credibile în sensul ca:
- reprezinta fidel activele, datoriile,
pozitia financiara şi profitul sau pierderea entitatii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele
semnificative.
225. - (1) Modificarea politicilor
contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca rezultat
informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile
entitatii.
(2) Entitatile trebuie sa mentioneze în
notele explicative orice modificari ale politicilor contabile, pentru ca
utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa în mod
adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei
şi tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii.
(3) Nu se considera modificari ale
politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru
evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau
tranzacţie produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru
evenimente sau tranzactii care nu au avut loc anterior sau care au fost
nesemnificative.
8.2. NOTE EXPLICATIVE
8.2.1. Prevederi generale
226. - (1) Pe langa informatiile cerute
conform prevederilor din celelalte sectiuni ale prezentelor reglementari,
notele explicative trebuie sa cuprinda şi informatii referitoare la
aspectele prevazute de prezenta sectiune.
(2) Notele explicative se prezinta
sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situatiile financiare
anuale trebuie sa existe informatii aferente in notele explicative.
227. - Notele explicative trebuie sa
cuprinda informatii privind metodele de evaluare aplicate diferitelor elemente
din situatiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea
ajustarilor de valoare. Pentru elementele incluse in situatiile financiare
anuale care sunt sau au fost initial exprimate în moneda straina (valuta),
trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda
natională.
228. - (1) În notele explicative trebuie
cuprinse, de asemenea, urmatoarele informatii:
a) denumirea şi sediul social ale
fiecareia dintre entitatile în care entitatea deţine fie direct, fie
printr-o persoana care actioneaza în nume propriu, dar în contul entitatii,
interese de participare reprezentand un procent de capital de cei putin 20%,
prezentand: proportia de capital detinuta, valoarea capitalului şi
rezervelor, profitul sau pierderea entitatii respective pentru ultimul
exercitiu financiar pentru care au fost aprobate situatiile financiare anuale,
informative privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea
entitatii în care se deţine interesul de participare pot fi omise daca
sunt doar de o importanta neglijabila în întelesul pct. 9;
b) denumirea, sediul principal sau sediul
social şi forma juridică ale fiecăreia dintre
entităţile la care entitatea este asociat cu răspundere
nelimitată. Aceste informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o
importanţă neglijabilă în înţelesul pct. 9.